Sunday, February 4, 2018

Cu barbatul...

...crestin de mana a doua nu o scoti usor la capat: ori te desavarsesti de urgenta, ori te distruge cu Scriptura in mana.
Daca te deranjeaza ca te jigneste, nu esti suficient de smerita. De fapt durerea ta isi are originea in patima iubirii de sine.
Vrei bani ca sa iti cumperi ceva sau sa investesti in casa in care locuiti? Esti cheltuitoare, iubitoare de lux si placeri desarte. Trebuie sa recunosti insa ca masina e extrem de importanta.
Daca te bosumfli cand isi arata fara scrupule admiratia si simpatia fata de alte femei esti invidioasa si il judeci.
Daca, mai rau, are o preocupare bolnava pentru pornografie, tie ar trebui sa iti para rau si sa faci metanii pentru el.
Bea? Intelege-l si tu, vinul veseleste inima omului, iar el e chiar un om necajit, cu o viata grea.
Ai vreo sugestie pentru el? Mai bine taci, altfel se va vedea ca faci pe desteapta, nu-ti cunosti locul in familie si vrei de fapt sa demonstrezi ca el e incapabil. Vai de tine daca ai mai spus-o si in public si cineva a considerat ca ai o idee buna. Slava desarta scrie pe tine!
Te sifonezi cand vezi cat se straduieste pentru straini, sa fie amabil cu ei, sa nu le refuze nimic, in vreme ce acasa, pentru tine si copii, nu investeste nici pe departe atata energie si timp? Esti o scorpie care il impiedici de la lucrarea faptelor bune. Numai din cauza ta el nu poate fi duhovnicesc atat cat ar vrea.
E mizerie in casa? Esti lenesa. Copiii fac traznai? Cum, nu stii ca femeia se mantuieste prin nastere si crestere de prunci?? O mama incapabila n-o sa vada ever raiul.

Cate si mai cate cusururi poate gasi un sot meticulos la sotia sa. Problema este ca de atata analiza a defectelor ei, nu are cand sa se mai ocupe si de dumnealui. Cu gand de intr-ajutorare a aproapelui, am inregistrat putin din sfatuirile sf Ioan Gura de Aur

Ca sa pastreze pacea in familie o femeie trebuie sa fie diplomata, abila, inteleapta si mai ales sa fie la masura duhovniceasca inalta a nevinovatei viclenii, cu care sa invete sa se strecoare printre jaloanele patimilor sotului fara sa le atinga.

4 comments:

  1. Foarte folositoare postarile cu sfaturi, de le-as pune si in practica....cu drag.

    ReplyDelete
  2. Noi traim asa de 10 ani. Este cumplit.Cu cat ma silesc mai mult cu atar e mai rau. Bunatatea nu il induioseaza, ii da aripi pt si mai aprinsa batjocura. Multumiti Domnului, cele care aveti barbati buni!;

    ReplyDelete
  3. Am un barbat bun, care desi nu este zilnic zahar si miere stiu ca e un OM adevarat. Isi asuma responsabilitatea copiilor nsotri, se ocupa de ei cat ii permite timpul pentru ca muneste 12 ore pe zie pentru ei! Milueste pe toti cei care ii ies in cale. Nu este nimeni care sa aiba nevoie si el sa nu-i sara in ajutor. Chiar daca este mai aspru cateodata ii multumesc Domnului pentru el si Il rog sa mi-l tina sanatos! Ana Maria

    ReplyDelete
  4. E foarte trist atunci când nici în familie nu exista iubire necondiționată. Avem porunca sa îl iubim pe aproapele că pe noi înșine, am primit șansa să ne alegem o persoană pe placul nostru (soț) cu care sa exersăm iubirea neconditionata și noi nici măcar așa nu putem să iubim? Cum sa iubim atunci pe aproapele, pe cel care nu îți este pe plac, dacă pe cel ales nu îl iubim necondiționat ? La asta ar trebui sa se gândească fiecare dintre soți...

    ReplyDelete