Din cauza datoriilor mari ale asociatiei de locatari catre furnizori, de ieri ne-a fost oprita apa rece. Din fericire apa calda curge inca, deci mai avem o sursa de apa pentru igiena. Bine ca n-am centrala, altfel am fi ramas fara strop de apa.
De gatit am carat apa de la mama si tot la ea am dus pana acum vreo doua sacose de rufe ca sa le spele le masina dansei. Aveam cumparata apa plata de baut pentru toata saptamana. Mai neplacut e cu wc-urile, caci se pare ca numai eu ma pricep sa torn ligheanul plin ca sa evacuez bine mizeria (saptamana asta tati nu e acasa asa ca voi "trage apa"doar eu pana poimaine).
Imi inchipui ce costuri vor fi la intretinere de vreme ce toata apa consumata va fi de pe conducta de apa calda. Nu prea-mi vine insa sa ma zgarcesc fiindca vad nelinistea copiilor care n-au mai trait pana acum ceva similar. Cei mai mari sunt marcati puternic, se simt deja ca in lagar, iar cei mijlocii ma tot intreaba daca am devenit saraci lipiti si ar vrea sa le spun cat va dura. Doar piticii sunt senini si nu stiu ce se intampla.
Incerc sa indulcesc putin situatia cu povesti terapeutice :) despre copilaria mea in care a se opri apa, lumina sau gazele era ceva obisnuit, despre bunicii mei care au trait aproape o viata carand apa de la o fantana dintr-o curte alaturata si despre mama mamei care a fost refugiata impreuna cu cei cinci frati mai mici ai ei. Insist pe faptul ca aceste lipsuri nu erau un motiv de mare nefericire, ca omul se poate descurca foarte bine in situatii mult mai grele decat fleacul cu care ne confruntam noi si ca greutatile, daca merg mana in mana cu nadejdea in Dumnezeu, se pot transforma in prilejuri de satisfactie si, mai tarziu, raman amintiri frumoase chiar.
M-am gandit si la o solutie pentru a-i proteja, cu toate ca am vazut ca s-au mai inveselit: as vrea sa insist pe langa sotul meu sa plecam putin de acasa pana se redreseaza situatia (ca tot e vacanta). Altfel, de cum iesim din bloc toti vecinii cu care ne intalnim au de facut comentarii apocaliptice pe tema suprimarii alimentarii cu apa. E nociva mai ales atitudinea lor fatalista fata de eveniment: toti ridica din umeri si asteapta sa vada "ce-or face astia de la conducerea asociatiei".
PS Incep sa pretuiesc tot mai mult autonomia...
De gatit am carat apa de la mama si tot la ea am dus pana acum vreo doua sacose de rufe ca sa le spele le masina dansei. Aveam cumparata apa plata de baut pentru toata saptamana. Mai neplacut e cu wc-urile, caci se pare ca numai eu ma pricep sa torn ligheanul plin ca sa evacuez bine mizeria (saptamana asta tati nu e acasa asa ca voi "trage apa"doar eu pana poimaine).
Imi inchipui ce costuri vor fi la intretinere de vreme ce toata apa consumata va fi de pe conducta de apa calda. Nu prea-mi vine insa sa ma zgarcesc fiindca vad nelinistea copiilor care n-au mai trait pana acum ceva similar. Cei mai mari sunt marcati puternic, se simt deja ca in lagar, iar cei mijlocii ma tot intreaba daca am devenit saraci lipiti si ar vrea sa le spun cat va dura. Doar piticii sunt senini si nu stiu ce se intampla.
Incerc sa indulcesc putin situatia cu povesti terapeutice :) despre copilaria mea in care a se opri apa, lumina sau gazele era ceva obisnuit, despre bunicii mei care au trait aproape o viata carand apa de la o fantana dintr-o curte alaturata si despre mama mamei care a fost refugiata impreuna cu cei cinci frati mai mici ai ei. Insist pe faptul ca aceste lipsuri nu erau un motiv de mare nefericire, ca omul se poate descurca foarte bine in situatii mult mai grele decat fleacul cu care ne confruntam noi si ca greutatile, daca merg mana in mana cu nadejdea in Dumnezeu, se pot transforma in prilejuri de satisfactie si, mai tarziu, raman amintiri frumoase chiar.
M-am gandit si la o solutie pentru a-i proteja, cu toate ca am vazut ca s-au mai inveselit: as vrea sa insist pe langa sotul meu sa plecam putin de acasa pana se redreseaza situatia (ca tot e vacanta). Altfel, de cum iesim din bloc toti vecinii cu care ne intalnim au de facut comentarii apocaliptice pe tema suprimarii alimentarii cu apa. E nociva mai ales atitudinea lor fatalista fata de eveniment: toti ridica din umeri si asteapta sa vada "ce-or face astia de la conducerea asociatiei".
PS Incep sa pretuiesc tot mai mult autonomia...
Pai, situatia nu e deloc grava, atata vreme cat e apa calda. Masina de spalat se poate racorda la apa calda, se programeaza la temperatura cat mai joasa, cu ceva riscuri ca se poate strica. Am stat asa vreo 4-5 luni. Cu adevarat grav e atunci cand nu ai in casa vreo sursa de apa. La noi se opreste frecvent apa rece, macar o zi pe luna, dar au existat ani cand era oprita atat apa rece, cat si cea calda...
ReplyDelete(O problema mai profunda e legata de judecarea aproapelui datornic - cazul meu, fireste).
aproapele saracul, nu e rau platnic. Cauza este un conflict intre vechea conducere a asociatiei si noii alesi in aceasta functie (se judeca de cateva luni, timp in care sediul a fost inchis si nu am avut unde plati).
DeleteDa, situatia nu e atat de grava, dar pentru cine nu a cunoscut niciodata aceste mici greutati, ele par cele mai teribile lipsuri. Si eu am fost surprinsa de reactia exagerata a copiilor, fiindca eu cand eram mica nu ma speriam chiar asa cand nu era apa. Cred ca o contributie importanta la starea asta de panica e si atitudinea alarmata celorlalti locatari.
Da, e bună autonomia, o căsuță mică, un petec de pământ, un puț cu apă potabilă în curte, surse alternative de curent, etc.... La asemenea situații chiar te duce gândul să cauți soluții pentru a nu mai fi atât de dependent de rețeaua orașului... Îmi amintesc din iarna trecută, au oprit curentul (o defecțiune) și ne-am trezit brusc și pe întuneric și...în frig. Având centrală suntem dependenți atât de gaze cât și de curent, fără de care nu pornește mai nimic în casă. Cred că am dat vreo 30 de telefoane (doar noi, nu știm vecinii) la Electrica până au trimis o echipă la locul unde se produsese defecțiunea. Când s-a remediat casa era deja rece. Am realizat că deși stăm la casă, suntem prea dependenți de confort față de alte vremuri când oamenii se chiverniseau singuri...
ReplyDeleteUite o solutie rapida pt voi: un mic UPS (sau un echivalent, o sursa autonoma de curent electric, cu baterie, care sa fie conectat la centrala). Pret 50-100 lei la mana a2a, cam 150 lei nou. Avantajul este ca preia si salturile de curent, si protejeaza centrala (cel mai scump produs conectat la curent din casa).
DeleteA 2a: v-ati gandit la suplimentat cu o instalatie fotovoltaica? Fara stocare, pt inceput.
A 3a: o ruda si-a facut si o soba decorativa + functionala intr-o singura camera. Au testat-o preventiv, si o folosesc din cand in cand.
De noi depinde sa transformam o experienta trista intr-una din care sa invatam. In momente din acestea eu incerc sa fac sedinte de brainstorming (nu stiu cum sa le numesc) cu fiica mea, si sa o motivez sa cautam solutii (logice sau nastrushnice),sa improvizam.
ReplyDeleteEu cred ca ne-am obisnuit prea mult cu comoditatea si altii sa faca in locul nostru, si asteptam si bombanim...