"Să înveţe mamele de aici că ele însele trebuie să îi alăpteze pe prunci la sânii lor. Păcat săvârşesc acele mame care, fără nici o pricină însemnată, îşi dau pruncii doicilor. De aici ia naştere un mare rău: pruncul care nu se hrăneşte cu laptele mamei sale nu va fi sănătos, sau va muri repede. Chiar dacă va trăi, va fi neputincios, pentru că laptele din alt trup nu este aşa folositor ca laptele din trupul în care s-a născut. Fiind hrănit cu laptele propriei mame, pruncul va fi sănătos, iar când va creşte va fi vânjos la trup şi ager la minte. Aşa spun şi specialiştii în ştiinţele naturii (Plinius cartea XXVIII, cap.9)
 |
| sursa |
Copilaşul care nu este crescut cu laptele mamei, făcându-se mare, nu va avea pentru mama lui aceeaşi dragoste pe care o au copiii crescuţi cu laptele propriilor lor mame. Iar copiii care au puţină dragoste pentru mamele lor, puţină cinstire le şi acordă acestora din urmă.
Fie ca animalele necuvântătoare să le ruşineze pe mamele care nu îşi hrănesc pruncii cu laptele lor: căci nici o vită, nici o fiară sălbatică nu-şi încredinţează puii altui animal; iar pruncii neamului omenesc sunt părăsiţi de propriile mame, cine ştie pentru ce?!"
Este ideal sa poti hrani pruncul la san cat mai mult timp intr-adevar!dar oare nu este posibil ca mama sa nu mai aiba lapte din diverse motive? Sunt martora unui astfel de caz pe care il relatez pentru ca in cauza este chiar sotia unui preot, care relata ca preoteasa nu a avut lapte decat 3 saptamani, si parintele este un om stimat in parohia sa.
ReplyDeleteDe exemplu hipotiroidia este una din cauzele pentru care mamele nu au lapte. De asemanea trebuie ca mama să nu se extenueze cu alte treburi în primele 6 luni după naştere pentru a-l putea hrăni pe prunc. Nu e o perioadă în care să ne demonstrăm hărnicia, ca să avem satisfacţia că este casa curată.
ReplyDeleteÎn multe cazuri, însă, secreţia de lapte scade datorită faptului că pruncul nu e pus la sân de câte ori cere. De asemenea mama poate crede în mod greşit că nu mai are lapte fiindcă nu-şi simte sânii plini, sau pentru că bebe suge "prea des".Curba ponderală ascendentă e un indicator că totul merge bine.
Sunt atat de multe probleme in ceea ce priveste alaptatul...
ReplyDeleteEu abia pe a treia fetita am putut sa o alaptez cum trebuie. Cu primele doua...dupa cateva zile a fost un esec in primul rand din cauza nepregatirii. La prima, pentru ca in maternitate nu am fost lasata sa alaptez (de cate ori ne chemau la copil ne spuneau sa le dam lapte din biberon si ne lasau doar 10 min cu copiii), am facut niste rani cumplite la san. Nu imi explicase nimeni cum se face, nu stiam macar ca ar fi bine sa il mulg, mama nu ma incuraja deloc si spunea numai scenarii infricosatoare cum ar fi mastita sau altele. Am avut cateva tentative acasa, dar pentru ca cea mica urla, eu credeam ca nu am suficient lapte. In plus, nu mai puteam sa ating sanii din cauza ca parca plesneau, iar ranile erau foarte urate. Doctora de familie a zis sa incetez ca nu am lapte cat trebuie si ca am probleme cu sfarcurile si de aceea nu pot alapta. Mi-a dat niste pastile de incetare a lactatiei. La cealalta fetita, a fost ceva mai bine, insa au aparut alte probleme: ba scoteam o masea si in ziua respecticva mi se interzicea alaptatul din cauza radiografiei si a anasteziei, ba luam nu stiu ce pastile interzise si cateva zile nu alaptam. Apogeul a fost ca am avut o problema f serioasa cu rinichii, o hidronefroza de grad 2, cu ureterul blocat din pricina unei pietre. Am stat internata si pana am iesit, deja cea mica nu mai vroia cu niciun chip sa ia sanul. Am tinut-o nemancata, am luat-o cu binisorul, dar nu a mai primit si pace.
Dar de cate ori se abordeaza acest subiect ma consum si imi dau seama cat de mult mi-am pagubit copiii din cauza ca nu i-am alaptat. Imi vine sa plang de cate ori ma gandesc. Este nevoie de multa informare si perseverenta si incurajare pentru anumiote persoane.
Sufăr efectiv când citesc ce scrii. Îţi înţeleg durerea, pentru că şi eu am avut un eşec în alăptare, la a doua fetiţă, din cauza unei boli care s-a prelungit câteva luni. Nu am ştiut de relactare.
ReplyDeleteRelactare?
ReplyDeletePe acest blog: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/ văd că nu are buton de căutare să găssc exact articolele.
ReplyDeletesau aici:http://raromecatona.blogspot.com/2011/01/relactatie.html
ReplyDeleteEu, inainte de a o naste pe prima fetita, eram hotarata ferm sa o alaptez pana cand va renunta ea, insa, dupa doua saptamani de la externare, pierduse deja un kg. Eram de-a dreptul disperata pentru ca o alaptam la cerere, cateodata si la o ora, si ea tot continua sa scada. Nici nu m-am gandit ca as avea prea putin lapte. Am chemat pediatra si mi-a dat vestea... nu am stiut cum sa reactionez. Prima reactie a mea a fost ca am inceput sa plang... Apoi am inceput sa ii dau completare fetitei si a inceput sa ia in greutate normal. O puneam intai la san si apoi ii dadeam laptele praf si am faut asa pana pe la 4 luni cand a refuzat sa mai suga. Acum, cu cea de-a doua fetita, am zis ca voi indrepta toate greselile care credeam ca le-am facut prima data. Asa ca am venit acasa... din nou aceeasi problema. Am inceput sa ma mulg si intre mese, pentru a stimula lactatia, ceaiuri de chimen anason, fenicul etc., odihna... fara niciun rezultat :((. Niciun mililitru de lapte in plus... si a trebuit sa ii introduc si ei completare. Apoi, la cateva saptamani, ne-am intors la spital cu o viroza, luata probabil cand am dus-o la control... Aceea a fost ultima saptamana in care a mai vrut sa mai primeasca sanul... Ne-am intors acasa... cu ea mai slaba decat la internare... Urla cand o asezam la san si cu greu manca chiar si cu biberonul... O vreme m-am muls la fiecare masa sii ii dadeam sa bea laptele cu biberonul, apoi nu a vrut sa-l mai primeasca nici asa :(. Asa ca, nu doar ca n-am reusit sa o alaptez mai mult decat pe sora ei, ci a trebuit sa renunt inca de la 2 luni :((. Inca simt o dezamagire groaznica...
ReplyDelete