Ca să zugrăvim în apartamentul cel nou a trebuit să strângem mai întâi mobila lăsată de foştii proprietari într-una din camere. O parte din mobilă am dat-o unui om căruia i-a ars casa de curând. O canapea şi două fotolii de piele aproape noi le-am dat părinţilor mei, pentru că nu corespundeau nevoilor familiei mele (ocupau mult spaţiu şi, în plus, cred că ar fi devenit o sursă de conflicte cu copiii: "nu sta aşa, vezi că se zgârie, ce cauţi cu cariocile aici" etc.) Am păstrat un şifonier mare, o bibliotecă şi două paturi duble.
Şifonierul nu putea fi mutat decât demontat, aşa că soţul meu împreună cu un fin de-al nostru s-au apucat de treabă. Prima dată au dat jos cu greu modulul superior al acestuia, care era acoperit cu hârtii prăfuite, de doi ani de când nu mai stătuse nimeni acolo. Le-au dat la o parte şi au descoperit sub ele un cec de 28 000 de lei noi
LA PURTĂTOR. Reacţia soţului meu a fost să-l sune pe proprietarul apartamentului şi să-i înmâneze hârtiuţa. A făcut asta pentru nu fi mustrat de conştiinţă înaintea lui Dumnezeu.
Drept să spun, la început mi-a fost puţin necaz. Prin faptul că nu era specificat nici un nume şi am fi putut intra în mod legal în posesia banilor, aş fi considerat că Dumnezeu a vrut să ne ajute. În plus, sunt aproape sigură că banii nu erau ai domnului care a primit cecul (şi n-a zis nici "Merci!") şi nici n-aş crede că are mai multă nevoie de el decât mine (a menţionat o dată că e nemulţumit că a câştigat în ultima vreme doar câte 5000 lei noi pe zi). Este un om foarte meticulos, mai ales în domeniul financiar (am observat asta când am efectuat tranzacţia imobiliară), şi nu ar fi uitat de asemenea sumă, iar în apartament nu stătuse el, ci fiul acestuia împreună cu soţia lui, de care actualmente este despărţit. Aş crede mai degrabă că suma îi aparţinuse acesteia din urmă, care ţinuse ascuns acest lucru.
Oricum, aceste supoziţii nu-şi mai au rostul. Poate e mai bine aşa...Soţul meu a fost categoric: "Vezi de treabă! Ce, vrei să-i dai pe medicamente?"
| Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea. (Ps. 61, 10) |
Draga Ecaterina, pe de alta parte, poate Dumnezeu a vrut sa va incerce "iubirea de arginti"...eu cred ca ati procedat asa cum este corect, Dumnezeu va avea grija de familia voastra, mult mai mult decat v-ar fi ajutat aceea suma, pe moment...Doamne ajuta!
ReplyDeletemai, ce ispita!
ReplyDeleteAm vazut aseara o stire care ne-a lasat perplecsi (pe mine si pe sotul meu). O romanca care tocmai castigase 100.000 de euro la loteria italiana a murit la intoarcerea spre casa, intr-un accident de masina, la o trecere de cale ferata.
ReplyDeleteSotul tau, parintele, a fost prea optimist cand a zis "Ce, vrei să-i dai pe medicamente".