Sapt 37-38

noile mele dimensiuni

In sfarsit am fost la ecograf...

Se pare ca suntem bine. Copilasul e maricel (ca de obicei). 

E baietel. Daca nu nasc chiar de sf Dimitrie, o sa-l numesc Gheorghe.

Nu, n-am avut niciun vis si nicio intamplare minunata datorita careia sa fac alegerea asta.

A fost o miscare a inimii greu de transpus in cuvinte.

Stiu ca e un nume mult batjocorit, folosit cu predilectie in poantele cu prosti.

Aspectul asta nu ma intereseaza prea mult, pentru ca traiesc intr-o lume in care Gheorghe e in primul rand numele unui mare sfant.

Scovergi

Cand afara e frig si ploaie e momentul sa ne jucam putin cu aluat... M-am inspirat dupa o reteta de aluat de foietaj, in care am mai adaugat un ou, putin mai multa sare si, bineinteles, nu l-am trecut prin etapa de uns cu osanza si impaturit, ci l-am prajit direct (in untura). Desi nu sunt nici cu drojdie, nici cu praf de copt, se umfla in tigaie ca niste gogosi infuriate.
La inceput mi-am chemat ajutoarele sa lucram cu forme, dar in curand am renuntat, fiindca manutele lor nu aveau destula forta sa perforeze bine aluatul. Nici eu nu m-am mai straduit sa scot inimioare si stelute din foaia intinsa pe blat, fiindca operatiunea dura prea mult si ramaneau resturi de coca cu care trebuia sa reiau partea cu sucitorul. Sacrificand latura estetica, am taiat foaia bine intinsa cu o rola, salvand timp pretios.
Micii degustatori au confirmat in unanimitate ca sunt "foaaarte gustoase". 

Business of being born

:)

-Nu mai impinge caloriferul . Eu vreau sa il pun aici in camera, ca sa fie cald.

-Lasa, ca asa vrea Maica Domnului

-Eu vreau ciocolata inainte de masa, daca nu, nu mananc.

-Fitele astea sa le faci lui taica-tau!

-Tati, trebuie sa fac niste fite la tine ca sa-mi dai ciocolata.

-Mami, Eca se gainateaza (ratoieste) la mine cand vorbesc cu ea.

Odata, criticand in fata copiilor pe cineva din familie, mi-au spus ca ei nici n-au observat comprtamentul deviat de care vorbeam eu.

-Va acopera Dumnezeu, sa nu vedeti lucrurile urate.

-Dar tu de ce vrei sa faci o gaura in acoperisul nostru?

In apropiere de termen...

...sunt prinsa de microbul "nesting-ului", fenomen deloc neobisnuit in ultimul trimestru de sarcina. Ma preocupa sa aranjez cumva interiorul astfel incat venirea pe lume a noului nascut in caminul nostru sa fie un eveniment placut pentru toti. Pe cat se poate, as vrea sa nu se simta nimeni deranjat de copilas (nimeni inghesuit, nimeni dat la o parte din cauza lui).

Fiindca am vazut ca schimbarile mari nu sunt pe placul copiilor, am redus la minim mutarile de mobila si m-am centrat pe debarasare si reorganizare prin interiorul dulapurilor. Singurele achizitii mai importante sunt saltele noi pentru paturi si un fotoliu extensibil.

Insomniile isi urmeaza cursul firesc, dar ma incapatanez sa nu deznadajduiesc si sa convertesc timpul acela nevrotic in timp de rugaciune (cu textele stau bine, cu simtirea mai prost).

Pe fond hormonal (sau nu?) ma simt tot mai neiubita, nesuferita, neapreciata si neinteleasa. Casnicii mei imi par un izvor de ispite. Plansul imi face bine. Deseori e un plans fara vreun gand, ca o eliminare de toxine, ca o excretie a tensiunilor interioare fara obiect.

De abia peste doua saptamani am de gand sa ma prezant la ginecolog. Nu mi-am dozat anticorpii antiRh deloc si nici nu am de gand sa dau bani pe asa ceva. Nu am incredere in oameni si am fost chiar tentata sa ma duc la cine-o fi de garda, dar am zis sa fiu si eu in randul lumii, sa nu raman pe post de material didactic pentru rezidenti.

Mi-e frica...Cumnata mea a mers pana la Brasov sa nasca cu "blandete" si s-a intors cu o cezariana...Mi se rupe inima pentru ea. Mi se pare o prostie sa (te) declari o femeie puternica pentru felul in care a (ai) nascut. Lucrurile astea nu le aranjeaza omul, cu puterea lui.

Maica Domnului a nascut intr-o iesle...

Coloram...

...cu mic, cu mare.
De cand a inceput scoala scolerii mei (cls IV si V) si-au redescoperit o veche pasiune: coloratul cartilor pentru copii de 3-5 ani. La inceput am fost tentata sa nu-i las sa-si consume timpul pe asa ceva, dar decizia mea i-a durut pana la lacrimi, asa ca le-am dat unda verde sa se relaxeze cum vor, macar ca mie mi se pare stupida alegerea lor. Daca i-au vazut pe ei, au prins gustul artei si domnisoricile de-a saptea si a opta, si se aseaza deseori alaturi de grupa mica in jurul cutiei cu carioci.
E grea viata de invatacel...
La anul cred ca se vor intoarce la a-si suge degetul :)

Un model mai vechi...

... de program de somn (pana in jurul  de anului 1800): doua reprize de somn pe noapte, in loc de ceea ce suntem noi obisnuiti sa consideram normal, un somn neintrerupt de aproximativ 8 ore.

Un profesor de istorie a facut un studiu si a gasit numeroase documente care nu numai ca atesta acest program de noapte, dar demonstreaza ca nu era deloc iesit din comun, ci era o practica unanim acceptata.

Stilul de somn a suferit modificari substantiale odata cu aparitia electricitatii. De asemenea multi au considerat ca se produce o risipa de timp prin faptul ca somnul se intinde pe o perioada de 12 ore datorita "intermezzo-ului" respectiv.

Si in literatura bisericeasca (de care nu se aminteste in studiul domnului profesor) se regaseste destul de frecvent mentionata pauza asta in somnul de noapte, pe care suntem indemnati sa o folosim pentru rugaciune. Si randuiala veche a slujbelor, cu miezonoptica facuta cand o recomanda denumirea, indica acelasi ritm nictemeral cu care inaintasii nostri erau familiarizati.

Articolul concluzioneaza ca nu ar fi neaparat mai sanatos acest tip de somn. Eu ma gandesc totusi ca in felul acesta e mai probabil sa prinzi mult din somnul de dinainte de 0.00, comparativ cu tendinta celor care dorm neintrerupt de a se culca mai tarziu, cand isi termina ceea ce au de facut.