...sunt prinsa de microbul "nesting-ului", fenomen deloc neobisnuit in ultimul trimestru de sarcina. Ma preocupa sa aranjez cumva interiorul astfel incat venirea pe lume a noului nascut in caminul nostru sa fie un eveniment placut pentru toti. Pe cat se poate, as vrea sa nu se simta nimeni deranjat de copilas (nimeni inghesuit, nimeni dat la o parte din cauza lui).
Fiindca am vazut ca schimbarile mari nu sunt pe placul copiilor, am redus la minim mutarile de mobila si m-am centrat pe debarasare si reorganizare prin interiorul dulapurilor. Singurele achizitii mai importante sunt saltele noi pentru paturi si un fotoliu extensibil.
Insomniile isi urmeaza cursul firesc, dar ma incapatanez sa nu deznadajduiesc si sa convertesc timpul acela nevrotic in timp de rugaciune (cu textele stau bine, cu simtirea mai prost).
Pe fond hormonal (sau nu?) ma simt tot mai neiubita, nesuferita, neapreciata si neinteleasa. Casnicii mei imi par un izvor de ispite. Plansul imi face bine. Deseori e un plans fara vreun gand, ca o eliminare de toxine, ca o excretie a tensiunilor interioare fara obiect.
De abia peste doua saptamani am de gand sa ma prezant la ginecolog. Nu mi-am dozat anticorpii antiRh deloc si nici nu am de gand sa dau bani pe asa ceva. Nu am incredere in oameni si am fost chiar tentata sa ma duc la cine-o fi de garda, dar am zis sa fiu si eu in randul lumii, sa nu raman pe post de material didactic pentru rezidenti.
Mi-e frica...Cumnata mea a mers pana la Brasov sa nasca cu "blandete" si s-a intors cu o cezariana...Mi se rupe inima pentru ea. Mi se pare o prostie sa (te) declari o femeie puternica pentru felul in care a (ai) nascut. Lucrurile astea nu le aranjeaza omul, cu puterea lui.
Maica Domnului a nascut intr-o iesle...
Fiindca am vazut ca schimbarile mari nu sunt pe placul copiilor, am redus la minim mutarile de mobila si m-am centrat pe debarasare si reorganizare prin interiorul dulapurilor. Singurele achizitii mai importante sunt saltele noi pentru paturi si un fotoliu extensibil.
Insomniile isi urmeaza cursul firesc, dar ma incapatanez sa nu deznadajduiesc si sa convertesc timpul acela nevrotic in timp de rugaciune (cu textele stau bine, cu simtirea mai prost).
Pe fond hormonal (sau nu?) ma simt tot mai neiubita, nesuferita, neapreciata si neinteleasa. Casnicii mei imi par un izvor de ispite. Plansul imi face bine. Deseori e un plans fara vreun gand, ca o eliminare de toxine, ca o excretie a tensiunilor interioare fara obiect.
De abia peste doua saptamani am de gand sa ma prezant la ginecolog. Nu mi-am dozat anticorpii antiRh deloc si nici nu am de gand sa dau bani pe asa ceva. Nu am incredere in oameni si am fost chiar tentata sa ma duc la cine-o fi de garda, dar am zis sa fiu si eu in randul lumii, sa nu raman pe post de material didactic pentru rezidenti.
Mi-e frica...Cumnata mea a mers pana la Brasov sa nasca cu "blandete" si s-a intors cu o cezariana...Mi se rupe inima pentru ea. Mi se pare o prostie sa (te) declari o femeie puternica pentru felul in care a (ai) nascut. Lucrurile astea nu le aranjeaza omul, cu puterea lui.
Maica Domnului a nascut intr-o iesle...
Of, daca ne.am fi intalnit cumva... Fericeam si eu femeile care mergeau la Brasov, insa am citit experiente clare ca nu e prea roz nici acolo, din moment ce unele moase doreau sa apese pe burta sau doctorii se mirau ca de ce nu le dau mamele lapte praf copiilor. Imi pare sincer rau. Si eu uit ca Dumnezeu ne ajuta, nu materialele sau planurile ne ajuta, insa totusi trebuie sa facem tot vs tine de noi, cu informatiile pe care le avem in acel moment. Poate si pe mine ma mai mustra constiinta ca mi.au bagat oxytocina si ca l.au luat imediat pe copil de langa mine.. ma intreba o doctorita ca " ce am avut sa nasc natural?" Nu stiu de cand s.a schimbat lumea asa, pana si in colinde se canta despre Mantuitorul ca " in brate o fost purtat", " Cu lapte o fost hranit, nu cu ceai, nu lasat sa planga, ca se invata in brate. Este si icoana Maicii Domnului care alapteaza. Am deviat de la subiect. dar simteam nevoia sa spun ca abia dupa nastere vad cum traiul cu copil/ copii e altfel decat credeam..
ReplyDeleteRecomand documentarul nou despre nastere, sunt studii temeinice, inca in desfasurare, réalisate la Oxford si alte universitati de renume. Se numeste Microbirth. E crucial pt imunitatea copilului sa fie populat la nastere cu bacteriile mamei, de aceea e atat de importanta nasterea naturala.
ReplyDeleteEcaterina, desi suna ciudat, ma bucura randurile tale. Faptul ca stiu ca si tu ai momente de deznadejde, mie imi dau nadejde, cumva. Mai am 3 luni si jum pana la nastere, dar am inceput deja sa cochetez cu insomniile, care stiu ca devin din ce in ce mai lungi pe masura ce se apropie nasterea. La al patrulea copil, ma miram ca pot sa mai traiesc la cat de putin dormeam intr-o noapte. Acum, am dese stari de descurajare si de plans fara motiv (probabil ca tot hormonii sunt de vina). Faptul ca si tu, pe care eu te consider mult mai sporita duhovniceste, treci prin astfel de stari si temeri, imi da nadejde ca totul va trece si va veni si bucuria.
ReplyDeleteIn afara de intarirea care vine de la Domnul, se pare ca toti suntem la fel de slabi si neputinciosi.
ReplyDeleteE atata bucurie in aducerea pe lume a unui copil...sunt nostalgica cand mi-amintesc de cum i-am avut in pantece si i-am tinut prima oara in brate...sigur Dumnezeu te va intari ,nastere usoara Ecaterina
ReplyDeleteCe iti doresc este liniste si odihna. Dumnezeu vegheaza, si oranduieste lucrurile, nu cum vrem noi, ci cum vrea el.
ReplyDeleteNastere usoara!