... post al Pastelui a fost primul in care am reusit sa nu mananc paine deloc. Nici macar nu i-am dus dorul. Cred ca s-a reglat ceva in organismul meu si nu mai simt nevoia aceea irezistibila de paine.
Am facut si o incercare de cura cu papadie. Am consumat zilnic (vreo doua saptamani) atat tije ca atare, cat si salata din frunze. Ca amanunt amuzant, cu ocazia asta am constatat marea putere a exemplului alimentar al parintilor: Sica a inceput si ea sa rontaie codite de papadie (care sunt foarte amare si neplăcute la gust) cot la cot cu mine, fara sa o indemn eu.
Ma bucur ca ati reușit fără pâine...as dori si eu! Poate nu am suficientă voință...nu știu.
ReplyDeleteFain...Ar trebuii si eu ca numai vrajba am in casa de 18 ani chiar numai pooot rezista psihic.
ReplyDelete