Tuesday, January 30, 2018

Putina educatie...

...nu strica. Ma uit ca sunt oameni din biserica si nu stiu sa se comporte adecvat cu monahii. Trebuie din start sa intelegi ca ei nu sunt ca noi, ci au alte reguli de vietuire, au un razboi aparte si nu e de dorit ca tocmai tu sa le pricinuiesti ispite.

Ca regula generala ar fi sa fii cat mai retinut cu ei, fiindca se presupune ca ei au murit lumii. De ce sa fii tocmai tu cel care aduce o rasuflare de duh lumesc in viata lor? Daca intr-adevar au pornit o lucrare de curatire a inimii nu faci decat sa le ingreunezi munca.

Nu le zambi si nu le vorbi cele desarte, chiar daca ii vezi pe unii ca par a cauta companie si au chef de povesti. Ajuta-i si nu da apa la moara patimilor lor. In cazul monahilor, chiar si vorbirea duhovniceasca prelungita poate fi vatamatoare.

Atentie la convorbirile pe mesaje. Unii se indulcesc de desertaciune si din chilie, scriind zeci de wappuri la cunoscuti.Macar nu raspunde, nu intretine flecareala online.

Calugarii nu trebuie imbratisati. Cu cat mai putina atingere fizica, cu atat mai bine. Curatia e mai usor de pastrat in absenta atingerii trupesti. Nu stiu daca sunteti in tema, dar ascetii recomanda chiar atitudini extreme de a nu iti atinge nici macar propriul corp in mod direct, in cadrul ingrijirii zilnice. Asta pentru ca ii preocupa mai mult igiena duhovniceasca.

In manastire daca te duci, imbraca-te cat mai acoperit, fara haine colorate strident, stramte, transparente, decoltate sau cu taieturi adanci. Nu te duce sa-ti etalezi fizicul tocmai acolo. Daca te faci placut cuiva ai reusit doar sa il chinui efectiv.

Fata de cei de sex opus, cea mai relevanta mi se pare o expresie pe care am citit-o undeva intr-o sfatuire duhovniceasca "sa fugi ca de insusi dracul". Chiar postarea de fata a fost inspirata de gestul unui student teolog de a imbratisa frontal o maica tinerica in fata mea in biserica. Intamplator il cunosc si stiu ca se bucura nevinovat, dar nu se face. Nu ma luati cu exceptiile citite in vietile sfintilor, paza buna trece primejdia rea.

Imi cer iertare daca am atins pe cineva...

8 comments:

  1. De acord, foarte adevarat, dar cati au avut timp, ocazia, sa citeasca, sa afle... Parintele meu duhovnic ne zicea in predicile de Duminica seara ca daca pe noi ne-a invrednicit Dumnezeu sa avem timp sa citim, sa studiem, sa-I multumim si sa nu credem ca pe toti i-a invrednicit la fel!Tu esti si preoteasa, si intelectuala, ai avut clar si o chemare, altii nu au parte de atatea daruri! Iar calugarii sa fie pregatiti de ispite pana-n cel din urma ceas!Lasa ca multe si le creaza singuri... vezi telefoanele mobile sau prea desele "popasuri" prin supermarketuri!

    ReplyDelete
    Replies
    1. De asta am si scris. Ma gandesc ca oamenii nu stiu

      Delete
  2. Ce stiti despre parintele Sofronie Saharov, ucenicii si ucenicele lui si manastirea de la Essex?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Putine, chiar daca am cunostinte apropiate (doua maici) care vietuiesc acolo.
      Cu siguranta oamenii isi iau mantuirea in serios, iubesc asceza si bunacuviinta, deci nu sunt grabnici la a sari de gatul altora si nu se tin dupa mireni ca sa mai stea de taina.

      Delete
  3. Ba sa ma ierti dar nu e treaba mireanului sa stie randuiala calugarului. "Maica tinerica " in lume si calugarul cu app in chilie si alte " n" situatii de nu stii pe ce ortodoxie aste monahismul in Romania and sunt din vina mirenilor. Exista episcopi, stareti, duhovnici prin manastiri ce pot pune ordine cu ajutorul ascultarii obligatorii in monahism
    Nu poti astepta de la fiecare pacatos sa aiba grija de mantuirea ta ca si calugar.

    MariaM

    ReplyDelete
    Replies
    1. nu cred ca dna. Ecaterina voia sa sublinieze asta, ci faptul ca noi, mirenii, trebuie sa ne fsfac partea noastra, si sa nu le "dam apa la moara", cum foarte bine s.a exprimat dansa. iar restul e treaba lor in legătură cu Dumnezeu.

      Delete
  4. In urma cu 10 ani, cand sotul meu a lecat pentru prima data in muntele Athos, l-a luat si pe tatal lui, om de la tara, obisnuit sa umble prin curte fara camasa. Acolo, pentru ca i se parea prea cald, se descheia mereu la camasa pe cararile dintre manastiri. Sotul meu il mai certa, incerca sa ii spuna ca nu e cuviincios, dar multa influenta nu avea, pentru ca parintii nu prea pot fi invatati de copii, sotul meu era foarte tanar si proaspat preotit, nu prea avea deloc prestanta. Asadar, socrul meu isi facea de cap in continuare, considerand ca nu e nimic gresit, ca li ii e cald si e firesc sa umble descheiat, ca doar nu sunt si femei prin preajma. Au intalnit la poarta unei manastiri un calugar care l-a mustrat foarte aspru, in greaca, facandu-i semne imperioase de a se incheia la camasa. Abia atunci, de voie de nevoie, socrul meu a acceptat sa isi incheie camasa. E foarte greu pentru un mirean, care are si sotie, sa inteleaga ca diavolul ispiteste prin ce are la indemana. De aici si ispita homosexualitatii in manastori. Daca nu vad femeie, nu inseamna ca patima desfranarii nu ii lupta. Si ii lupta prin ce se gaseste la indemana: chipul unui calugar tanar si fara barba, un piept dezgolit, fie el si de barbat (in manastirile de calugari), o bluza prea stramta a unei femei, etc.

    ReplyDelete
  5. In manastire nu putea sa intre oricum imbracat nici daca era goala. Nu neaparat pentru a nu isputi.

    MariaM

    ReplyDelete