Imi plac schimburile de experienta cu parinti de familii cu multi copii. acum ceva vreme am purtat o discutie de genul acesta cu un tatic respectabil. Vorbeam printre altele de neplacerile primelor luni de sarcina, care la unele femei (cum e si cazul meu. dar si al sotiei lui) capata dimensiuni de-a dreptul tragice. Mi-a spus cu amaraciune ca din cauza lor sotia lui are o frica de a ramane insarcinata si ca, mai ales in primii ani, asta l-a facut sa i se para viata de familie urata, ba chiar a creat o prapastie intre ei. Am ramas fara cuvinte...
Oare nu e firesc ca cineva sa se teama de durere? Si de ce sa te instrainezi de cineva doar pentru ca are o neputinta trupeasca? Desigur, nimeni nu ar vrea un corp care sa reactioneze anapoda la sarcina, dar daca deja porti aceasta cruce, mi se pare coplesitor sa traiesti langa cineva care se scarbeste sa imparta cu tine suferinta. Tocmai omul de la care astepti iubire si care e impreuna responsabil cu tine de zamislirea pruncului sa se dezica de tine la greu?! Poate nu inteleg conditia barbatului ale carui placeri sunt umbrite de astfel de atitudini ale partenerei, dar nu prea vad ce treaba are crestinismul cu asteptarea ca in viata de familie partea barbatului sa fie o nestingherita distractie. Iertati-mi indignarea!
Nu-mi ramane decat sa constat ca situatiile dificile in viata de familie pot fi folosite ca prilejuri de a costrui fie o prapastie, fie un pod al empatiei intre cei doi. Aici se vede calitatea omului si orientarea lui duhovnicesca. Dumnezeu sa ne dea tuturor puterea de a iubi jertfelnic pe cei de langa noi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Poate nu s-a inteles bine.
ReplyDeletePoate dna, de frica unei sarcini, nu se apropia de sotul ei, si de aici "prapastia".
eu nu inteleg ...ce l-a indepartat ca sotia nu mai vroia sa ramana insarcinata, sau ca avea stari rele in timpul sarcinilor? orice situatie ar fi nu e ok deloc ...dar mai ales daca se indeparteaza in timpul sarcinii...
ReplyDeleteEra vorba de o prapastie la nivel afectiv data de faptul ca ea traia o teama de sarcina. Nu sunt despartiti si ai zice ca se inteleg bine. Au multi copii, deci nu poate fi vorba de o lipsa de relatii trupesti.
ReplyDeleteFoarte nepotrivit subiectul, nu ne e de folos. Relatiile intime sunt intime ca sa ramana intime.
ReplyDeleteDna. are si ea niste ispite, teama de raul din sarcina, cu consecintele de rigoare. E neputinta ei. Oricum e de admirat ca are multi copii, deci lupta cu “ea”.
Ecaterina, pana la urma care e scopul postarii?? - Alina
E un subiect spinos care m-a marcat saptamana asta. Nu sunt un automat care emite postari de folos, sunt un om care problematizeaza diverse, printre care si felul in care decurge relatia de cuplu in familii cu multi copii. Nu sunt adepta ideii de tabu. Mi s-a parut interesant de retinut ce reactii poate avea un barbat, chiar din biserica, fata de disgravidia de prim trimestru. In fond si eu am fost o povara pentru sotul meu de atatea ori, desi el nu s-a exteriorizat niciodata negativ vis-a-vis de problema asta, ba chiar m-a ajutat, rabdat si inteles enorm.
Deleteeu nu inteleg ...cum adica relatii trupesti, in conditiile unei ,,prapastie la nivel afectiv"? se poate asa ceva ?
ReplyDeleteFiecare om are fricile lui, dar eu cred ca esenta casniciei (si prieteniei) e tocmai unitatea si sustinerea legata de frici. Numai Dumnezeu stie ce probleme au ei ca cuplu... noi din exterior doar judecam. Solutia si echilibrul vine de la ei doi.
ReplyDeleteNu toti oamenii au capacitatea de a-i intelege pe cei de lângă ei,probabil ca lipsesc mai multe acolo(iubirea care toate le rabda ,toate le nadajduieste...s.a.).Eu cred ca at trebui sa vorbeasca despre asta cu Parintele lui duhovnic si prin sfat si impreuna rugaciune sa ceara de la Dumnezeu putere de intelegere iar cand o va primi,(daca cere ,cu siguranta va primi)atunci nu doar i-si va intelege sotia Mai bine,o va iubi si pretui cum nu a Mai facut-o pans acum.Sfatuiti-lsa vorbeasca putin cu Parintele dumneavoastra,poate-I vs fi de folos...Raluca
ReplyDeleteNu mi se pare prea"respectabil" taticul asta ce vorbeste cu straine despre viata intima cu sotia lui.
ReplyDeleteCat despre raul de sarcina si eu am vomat , nu am mancat, m-am simtit extrem de rau la prima sarcina mai ales dar medicul nu m-a internat repetandu-mi ca asta este sarcina si gata, organismul meu nu e bolnav si nu il intelegeam. Cand insa dupa un timp am vazut cu adevarat o prietena ajunsa in perfuzii la spital 6 luni din 9 de sarcina am inteles cata dreptate a avut si ce inseamna cu adevarat disgravidia. Chiar uneori ne place sa credem ca e mult mai mare crucea ce o purtam decat e in realitate si cerem enorm de la cel de langa.
Deci si din partea ei este sigur o propblema ,cele ce chiar au situatii medicale nu duc 6 sarcini in veci. M-am lamurit la prietena mea ce inseamna asta cu adevarat. Organismul ei a avut nevoie dupa aceea de adevarate terapii si chiar transfuzii i-au facut in nici un caz nu ar fi putut sa ramana iar intr-un an doi gravida.
ReplyDeleteCred ca domnul respectiv a gresit cand ti s-a destainuit.
Deoarece pentru astfel de probleme se cauta solutie doar intre sot si sotie, sot si duhovnic, sotie si duhovnic.
Nu cred ca el, ca barbat credincios, se astepta la o viata de nestingherita distractie, placeri, dar in mod clar nu se astepta la amploarea unor greutati.
Poate ei doi n-au discutat indeajuns despre aceasta problema si fiecare s-a retras in el ... aici trebuie sa intervina duhovnicul si sa-i ajute.
Nu trebuie sa-l judeci sau sa ramai speechless.
In viata de familie sunt foarte multe situatii care pot crea o prapastie afectiva intre doi oameni care se iubesc, apoi peste acea prapastie cei doi sa construiasca un pod cu rabdare si iubire si sa se ajunga din nou la armonie.
Casatoria e un drum cu suisuri si coborasuri. Si fiecare familie e unica, de aici si abordarea unica, nuantata, a unei aceleiasi probleme. Ce merge pentru o familie nu merge pentru alta, e nevoie de un mediator bun, adica de un duhovnic care sa cunoasca neputintele si fricile ambilor soti.
Nu a fost o mare destainuire cum s-ar crede. Discutia nu a fost intre patru ochi si nu am resimtit-o ca pe o discutie cu detalii intime jenante.
ReplyDeletePoate sunt eu mai nesimtita...
Cred ca celelalte comentatoare gandesc ca mine: nu mi-ar placea sa spuna sotul despre noi asa ceva intim; asta e discutie ce se are in familie, in cuplu, se discuta pana se gaseste solutie!.
ReplyDelete