Copiii sunt firile lumii. O, ce-ar fi de n-ar fi copiii? În ochii lor e veșnicie, Ca îngerii știu dânșii vorbi.
În cântecul lor este uitarea Ce sună a aur și-argint- micuța lor gură e sfântă Și lacrămile lor nu mint.
Copiii sunt visele noastre Ce până la viață au crescut. Sunt solii zărilor albastre Pe care nu le-am cunoscut.
Copiii sunt mici în furtună Ce ahtiază după pace. -Și, o, tacă întreaga lume Când micul adoarme și tace!...
Lăsați copiii să fie copii, Lăsați copiii să știe zâmbi. Lăsați copiii să poată fugi, Lăsați copiii să fie copii.
Lăsați copiii să crească râzând. Să nu aibă durere ce-apasă pe gând. Strălucindu-le ochii de bucurii, Căci numai odat` sunt dânșii copii!
Noaptea târziu un strein a bătut la poartă A căutat tinerețea mea moartă, Și negăsind-o mi-a sărutat copilul pe gură. Și de-atunci fiul meu cunoaște spaimă și ură. de Emil Isac de pe blogul Corinei Negreanu
Copiii
ReplyDeleteCopiii sunt firile lumii.
O, ce-ar fi de n-ar fi copiii?
În ochii lor e veșnicie,
Ca îngerii știu dânșii vorbi.
În cântecul lor este uitarea
Ce sună a aur și-argint-
micuța lor gură e sfântă
Și lacrămile lor nu mint.
Copiii sunt visele noastre
Ce până la viață au crescut.
Sunt solii zărilor albastre
Pe care nu le-am cunoscut.
Copiii sunt mici în furtună
Ce ahtiază după pace.
-Și, o, tacă întreaga lume
Când micul adoarme și tace!...
Lăsați copiii să fie copii,
Lăsați copiii să știe zâmbi.
Lăsați copiii să poată fugi,
Lăsați copiii să fie copii.
Lăsați copiii să crească râzând.
Să nu aibă durere ce-apasă pe gând.
Strălucindu-le ochii de bucurii,
Căci numai odat` sunt dânșii copii!
Noaptea târziu un strein a bătut la poartă
A căutat tinerețea mea moartă,
Și negăsind-o mi-a sărutat copilul pe gură.
Și de-atunci fiul meu cunoaște spaimă și ură.
de Emil Isac
de pe blogul Corinei Negreanu