Colectionam...

...chei, cheite si cheisoare

acesta e doar un inceput
presimt perseverenta

O gargarita...

...zgribulita (suntem totusi in ianuarie) care s-a aventurat prin gardina blocului a avut sansa sa se intalneasca cu Grigoras cel milos, care a luat-o in casa.

Fluturi origami

sau

sau, cel mai rapid

Torticolis

si partea 2, 3, 4, 5, 6, 7

si mai pe larg

:)

Sambata dimineata am fost foarte ocupata: am montat impreuna cu frate-meu niste rafturi si un cuier. Pusesem hainele in masina de spalat, turnasem si detergentul, dar uitasem sa pornesc masina de spalat (in ultimul timp uit la greu). Trimit eu pe Eca sa faca trebusoara asta.
"Mami, pe ce buton sa apas? Mami, da' nu s-aprinde!"
"Pai vezi sa nu fie intrerupatorul de la prelungitor pe 0. Da-l pe 1!"
"E pe 1, si nu se aprinde nici un beculet la masina."
"Da-n priza e bagata?"
Tipete: "Daaa! Vino tu, ca nu mergeee!"
Fata mea de nota zece pusese in priza stecherul cam asa:

Cine sa fie...

... fetita aceea vorbareata care hraneste lebedele din parc intr-o noapte de iarna?

Nimeni alta decat Elenita, care seamana la capriciozitate cu mama ei, care mama isi plimba bebelusul cu caruciorul prin parc intr-o noapte de iarna:

O fi anapoda plimbarea asta, dar cand te-apuca dorul de duca trebuie sa te duci, n-ai ce face :)

Compuneri

Cand era mica Maria mea avea o deosebita placere sa inventeze povesti. In calatoriile lungi cu masina  n-aveam nevoie de cine stie ce jucarii, fiindca mi-i tinea pe fratiorii mai mici cuminti, cu ochisorii atenti la ea, de parca uitau de bancheta ingusta si tare a Logan-ului. Mai tarziu a inceput sa scrie, ba romane, ba memorii :) si scrisul era pentru ea o bucurie.

Acum invata foarte bine, este olimpica la romana, dar... dar am trait s-o aud pe ea, care turuia ore in sir numai din imaginatie, oftand: "Offf, iar am o compunere despre toamna..." Cand am descusut-o, am dezlegat misterul: "Pai asta e a patra sau a cincea care trebuie s-o scriu saptamana asta!"

Am incurajat-o, fiindca mi s-a parut ca era neplacut surprinsa de senzatia de gol pe care o avea cand trebuia sa astearna ceva pe hartie. Nu era obisnuita cu sentimentul asta. "Marii scriitori au scris dintr-un imbold launtric ceea ce au scris, mama. Ceea ce compui din obligatie nu prea are valoare. Daca Eminescu n-ar fi fost indragostit niciodata, de unde si-ar fi luat entuziasmul creator?"

Deci cam asa se distruge la un copil bucuria de a pasi in lumea literaturii. Nu-l lasi sa mai infloreasca si spontan, ci ii spui cate flori pe ram sa faca si ce distributie sa aiba.

Desene pe teme religioase

Mai multe aici

Daca vrei mai multa energie...

... inmulteste rugaciunea!
"Domnul, pentru rugaciunile Staretului meu imi dadea Har din belsug, deoarece lucram Rugaciunea mintii timp de aproape 10 ore, stand in picioare. (...)
Atat de multa dulceata aveam in timpul zilei cand ma aflam in aceasta stare de rugaciune incat nu-mi pasa daca lucram din greu toata ziua. Parca zburam. Nu indoita, ci de cinci ori mai mare era puterea pe care o aveam in trup si in suflet. Nu ma preocupa ce face celalalt, nici la masa ce mananca sau ce spun altii, fiindca mintea mea era cu totul absorbita de rugaciune. (...)
In timpul acestei stari dumnezeiesti se anuleaza spatiul si timpul, iar lumea si intreaga faptura se stinge. Inceteaza chiar si functiile biologice, precum somnul, foamea sau setea. Uneori ramaneam chiar si 48 de ore fara somn atunci cand aflam aceasta dumnezeiasca rugaciune."

Indraznesc sa nadajduiesc ca Domnul blagosloveste cu aceste daruri ale rugaciunii pe masura lucrarii duhovnicesti pe tot cel ce se roaga, nu numai pe marii asceti.

Don't you know what causes that?

A inceput lumea s-o ia la rost si pe mama pentru nesabuinta mea de a avea 7 copii "in vremurile astea". Vreo 3 vecine au incercat s-o responsabilizeze, iar una a invocat drept argument hotarator si discursul recent al Papei, care ii sfatuieste pe catolici "sa nu procreeze ca iepurii" :))

In ceea ce ma priveste, am tras niste concluzii legate de viata intima tot reflectand la sfaturile sfantului apostol Pavel.

• Daca e sa fie infranare, pai sa fie cu adevarat in buna intelegere si pentru Dumnezeu. Lucrurile se analizeaza si se stabilesc dinainte, de comun acord. E penibil sa mai aduci asta in discutie in momentele fierbinti.
• Daca nu se poate merge la cota inalta a infranarii, atunci in nici un caz contraceptie
• Daca tot accepti unirea trupeasca, e total gresit sa-ti exteriorizezi dezacordul interior, sa faci reprosuri sau sa pretinzi recunostinta partenerului pentru "sacrificiul" facut. Trupul tau nu-ti apartine, deci nu ai facut decat sa respecti drepturile omului :)
• Am vazut pe bloguri in engleza ca familiilor cu multi copii li se pune in mod frecvent o intrebare semi-acuzatoare: "Don't you know what causes that?" (asa cum se-ntreaba la noi "Mai faci si altii?")  Lasand gluma la o parte, intrebarea asta porneste de la un sambure de intelepciune: in ultima instanta asta mi se pare cea mai sanatoasa atitudine - sa faci abstractie de faptul ca stii ca poate aparea un copil si poate urma atata durere. Daca nu, risti sa devii cea mai acra acritura din toate timpurile, iar asta duce sigur la deteriorarea relatiei conjugale.
• Oricum, formarea noii fapturi nu este lucru omenesc, parintii oferind doar circumstantele in care Creatorul poate interveni. Daca tot vrei sa te lasi in voia Domnului, fa-o cu toata inima si raspunde cu afectiune omului cu care iti imparti viata. Atata om ai in aceasta viata pe care sa-ti exersezi deplinatatea dragostei :))
• Nu promovez iresponsabilitatea, ci responsabilitatea in credinta (care poate parea altora nebunie).

Am scris toate astea in speranta ca vor mai folosi si altcuiva. Sper sa nu am parte de comentarii licentioase...

Veronica

...la noi in casa :)

link1, link2

Botosei

Ar fi fost gata intr-o ora, cum am lucrat eu cu fir gros si cu andrele si mai groase, dar cum intreruperile lungi si dese sunt specificul meu, i-am terminat abia in doua zile.

Mica printesa

Pun si link, fiindca uitandu-ma in urma in blog am vazut ca anumite videoclipuri au disparut.

Punct lenes....

...pentru mamici obosite care vor sa leneveasca activ

Toata dulceata...

...cea lumeasca este amestecata cu durere si intristare.

ne-am innoit finantati de bunica

asa incap 3 fete intr-o camera

:)

• Ne-am mai uitat impreuna la "Cucoana Chirita" si Elena a prins cateva replici. Daca o certi cand face prostioare si o intrebi de ce e obraznicuta, raspunde intepata: "Asa-i moda la Paris!"
• Cand ne plimbam cu Gheorghita si trece vreo masina pe langa noi, Grigo se aseaza protector cu fata spre  strada si spatele spre carucior, cu bratele deschise: sa nu vina poluarea la copil.
• In icoana rastignirii Domnului in partea de jos e reprezentata... moartea cu antene
• Mami, ce e un polimer? Dupa ce explic eu si vorbim despre prefixul poli, dau exemple: poliester, polistiren, policlorura de vinil etc .  Maria ma completeaza: polizor.
• Si una de-a sotului meu: mananca el iahnie de fasole cu zeama de varza in care pusese ardei iute pisat si ma intreaba dupa un timp: "Ce-ai pus in fasolea aia? Am arsuri..."

Un truc...

... care ma tine pe linia de plutire atunci cand simt ca nu fac fata. E ceva de genul "ajunge zilei rautatea ei; ziua de maine se va ingriji de ale sale" (Mt 6,34), asa cum l-am primit eu inainte sa fi citit cu interes din biblie.

si mai pe larg:

Nu prea o admir eu pe Scarlett (in fond e un personaj imoral), dar imi place felul in care priveste inainte cu speranta dupa loviturile pe care i le aduce viata. Privirea ei emana o forta interioara incredibila.

Chipsuri, acadele sau facebookarii

"Draga, chiar daca toti copiii de la bloc mananca chipsuri si dulciuri, tu n-ai voie sa mananci! Stii ce probleme digestive ai avut in ultimul timp si stii si cate carii ai deja."
"Tu nu ai voie sa-ti faci cont Facebook, chiar daca au colegii tai. Asteapta sa te mai maturizezi ca sa poti utiliza uneltele astea virtuale fara sa te ranesti."

Autocontrolul se exerseaza mai intai pe chestiuni marunte. Pana la urma pot sa se autodisciplineze si chiar sa dispretuiasca asa-zisele bunatati cu care lumea ii ispiteste. Nu sunt de principiu ca trebuie sa-i indemn la o atitudine motivata de placeri si niciodata nu i-am incurajat sa le fie mila de propriile pofte. Nu mi de pare crestineste. De foarte mici le tot povestesc de binecuvantarea care vine din ascultare. Initial vorbele mele nu par ca au vreun rasunet in inima lor. Cu timpul insa au si ei confirmari.

Cum stilul nostru de viata cam iese din tipare, cand vor sa obtina ceva, cei mici vin la mine cu argumente de genul: "Uite, si X si Y au voie, eu nu?" Consider ca e fair play ca de la inceput sa stie ca nu vor obtine permisiunea mea prin tactici de genul acesta, fiindca in cresterea lor nu copiez formule din viata altora. Ceea ce poate fi acceptabil pentru altii, nu se potriveste in contextul familiei mele. Nu preiau pur si simplu modele, fiindca oamenii sun extrem de diferiti. Asta nu inseamna ca nu sunt receptiva la nou, ca nu sunt deschisa pentru schimbari sau ca nu ma inspir din experienta de viata a altora.

Cred insa in intuitia mea ca parinte (si a sotului meu in calitate de cap al familiei) si in prerogativa atribuita de Dumnezeu fiecarei mame responsabile in privinta educatiei copiilor. Ma rog sa primesc si eu intelepciune ca sa pot sa-mi cresc copiii in credinta crestina, sa ajunga oameni santosi la trup si la suflet. Deseori nu sunt la inaltime in misiunea aceasta: cunosc tot felul de caderi, dar ma ridic si reiau de acolo de unde am gresit.

Mai demult ma deznadajduiam fiindca aceste caderi sunt de obicei la vedere si ma gandeam ca se smintesc copiii. Nu e asa. Daca Dumnezeu ingaduie ca ei sa fie martori ai anumitor infrangeri, inseamna ca asa e mai bine. Decat sa le hranesc impresia falsa de mama infailibila, mai degraba prefer sa ia la cunostinta lupta care se duce pentru a pastra calea Adevarului, sa le cer iertare pentru imperfectiunile cu care ii ranesc si sa le ofer o viziune mai realista asupra vietii (din perspectiva crestina).

Satisfactie profesionala

Da, se poate intampla asta si stand acasa :)

Am recomandat demult unei colege care e pediatru sa asculte discursul lui Ramiel Nagel despre remineralizarea dintilor pe tratament cu ulei de peste zilnic si dieta.

N-am mai vorbit cu ea la telefon de mai mult de doi ani. Am sunat-o saptamana trecuta de nevoie, pentru Elena care avea o diaree trenanta de dupa Anul Nou si nu eram hotarata daca sa-i dau antibiotic sau nu.

Din vorba in vorba am ajuns sa discutam despre suplimente nutritive si mi-a povestit ca a avut un caz clinic cu carie de biberon la care i-a recomandat uleiul de peste si in decurs de un an problema s-a rezolvat iar dintii s-au albit considerabil.

Tom Sawyer

Femeia nebuna...

...isi distruge casa cu mana ei. Cum? Iata un exemplu banal:

M-am certat ieri cu sotiorul meu pe o tema absolut prosteasca. Nu ne-am mai certat de multa vreme pe ton ridicat. Daca nu ma-nsel, cred ca Grigo n-a vazut pana acum vreun scandal. Desi divergente au mai fost, de obicei disecam problemele cu relativ calm in exterior.

Azi a venit mama pe la noi si am rugat-o sa-i culce pe Grigo si Elena. Le-a spus povesti si Elena a adormit. Grigo, atipit, i-a spus: "Tata a certat-o pe mama... mama l-a certat pe tata..." Nu putea dormi pana nu se usura povestind cuiva (noua nu ne-a zis nimic). Mama mi-a zis ca era multa tristete in glasul lui.

Noi ne-am si impacat si am uitat, dar el a ramas cu o durere. Nu se merita sa ranesti o inima de copil certandu-te, chiar daca ai avea toata dreptatea din lume.

De partea cui...

...sunt parintii? Sa recapitulam!

E destul de dificil sa te incapatanezi sa-ti cresti copiii dupa principii care nu sunt prea populare. Mai ales ca mergand la scoala cateva ore bune pe zi sunt influentati de oameni cu alte orientari decat noi. De asta ma regasesc deseori in opozitie cu ei. Nu-mi face deloc placere sa ne certam si nici sa-i cicalesc.

Adolescentii mei nu vad ca sunt de partea lor, ci au nevoie sa le amintesc si sa verbalizez pozitia pe care ma aflu. Trebuie mereu sa-i invit sa-si dea seama ca le cer anumite lucruri pentru ca le foloseste lor (faci sport ca sa ai tu un corp sanatos, nu pentru mine) si sa le repet ca le dau sfaturi pentru ca-i iubesc. Obligatoriu discursul trebuie sa inceapa cu o mica rugaciune in taina ca Dumnezeu sa ne deschida mintea si inima.

Incerc sa le definesc iubirea nu numai ca pe o avalansa de cuvinte magulitoare, ci si ca pe disponibilitatea de a te jertfi pentru cineva sau ca pe masura in care te preocupa ca acelei persoane sa-i fie bine. Trecem apoi impreuna la analiza atitudinii parintilor. E evident ca motivatia ascunsa a anumitor interdictii sau constrangeri e dragostea (desi am stiut ca te va durea, te-am dus la dentist ca sa nu-ti avanseze caria si sa nu pierzi un dinte).

Pare ca ma inteleg si ma aproba. Se imbuneaza si devin cooperanti.

Dragalasenie

Unul dintre impedimentele pe care le identific in relatiile cu ai casei este spiritul meu cazon. Pun prea mult accentul pe ordine, disciplina, ascultare, nevointa. Am fost si sunt prea sobra si prea exigenta pentru o mama cu 7 copii. Mai in gluma, mai in serios, ma autopersiflez spunandu-mi ca as fi fost buna de tata. Mi-a luat ceva timp sa-mi recunosc dezechilibrul si sa definesc ce-mi lipseste ca sa-l compensez.

In primul rand a trebuit sa lupt cu prejudecatile. Nu traim in epoca femeilor delicate si timide, dar e bine de stiut ca pentru a face fata greutatilor vietii nu trebuie sa fii o dura. De dragul celor apropiati a trebuit sa invat sa fiu mai dulce, chiar daca uneori mi se parea fatarnicie curata. Cu timpul, tot exersand, iti intra in reflex sa reactionezi elegant si feminin, iar blandetea vine in mod natural.

Copiii infloresc langa o mama zambitoare si afectuoasa. Mai ales ultimii doi copii (Grigo si Elena) m-au invatat sa-mi imbrac chiar si mesajele critice in cuvinte dragalase si m-au facut sa descopar ca oricat de rau m-as simti si oricat de aglomerata as fi e loc pentru o vorba dulce si o mangaiere. La smiorcaieli nesfarsite se poate raspunde cu imbratisari nesfarsite (atingerea face minuni chiar si la copiii mari) si se poate rezista la sacaieli interminabile refuzand politicos cererile absurde.

Unde simti ca nu mai poti, Dumnezeu te ajuta, doar sa-i ceri lucrul asta cu constiinta propriei nimicnicii. Neavand in dotare calitatile mamei ideale :) m-am format ca mama tot rugandu-l pe Dumnezeu sa-mi arate cum trebuie sa traiesc si citind despre asta. In jurul meu nu prea am avut surse de inspiratie. Gaseam pe net cate o frantura de text care ma inspira (un exemplu recent) si incercam sa o transpun si eu in casa mea. Toata viata invatam cum sa devenim mai buni. Cadem si ne ridicam, iar cadem si iar ne ridicam...

Lumesti

Copiilor astora lumesti :) le place sa:

sa se uite in vacanta la filme la masa

sa bea sampanie de Revelion

sa traga focuri de artificii

sa editeze poze "zurlii"
(ale altora, desigur)

sa-si faca o multime de selfie-uri

Sunt lucruri care nu ma prea incanta, dar pe care nu le pot taia, ca sa nu intind prea tare coarda.

Altminteri sunt tare cumintei. 

Luptam impreuna pentru o atmosfera armonioasa in casa. Eu, cu greselile mele de comportament, am stricat-o, eu trebuie sa conduc lupta de reabilitare. Cu pasi marunti inaintam pe campul de lupta sa cucerim reduta ingaduintei si apoi a rabdarii cu dragoste a aproapelui. Ca prim obiectiv ar fi oprirea oricarui gest ostil fata de cei care ne deranjeaza. Apoi trecem la cizelat limbajul in situatii conflictuale. Ne straduim sa ne formam ratiunea pe principii crestine. Ea trebuie sa calauzeasca manifestarile noastre in exterior. Inima ramane ultima si este cel mai greu de imblanzit.

In toate constatam ca nimic nu putem face fara Dumnezeu...

Copilul are dreptul...

... la educatie. E o mare diferenta intre a avea dreptul si a fi constrans. In procesul de invatamant din tara noastra cea mai mare parte a copiilor sunt constransi sa asiste la predarea unor notiuni care pur si simplu nu-i intereseaza.

Multi copii, mai ales dintre cei mai putin dotati intelectual, ar prefera sa presteze o munca fizica decat sa memoreze texte sau sa rezolve probleme. Chiar si eu am constatat ca in perioada tezelor sunt asaltata cu oferte de ajutor la treburile casnice:) O prietena care preda matematica la liceu povestea ca elevii i-au zis (in cadrul unor discutii mai sincere, cum nu multi profesori isi permit) ca abia steapta sa plece la capsuni in Spania si ca li se pare ca pierd timpul degeaba pe la scoala. Din pacate scoala devine o corvoada si e perceputa ca o pierdere de timp de tot mai multi elevi.

Copilul insa are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii...

S-a hotarat deci ca este mai bine ca tinerii nostri sa se netrebniceasca tocindu-si coatele pe bancile scolii si straduindu-se sa se potriveasca profilului intelectual (ca intr-un pat al lui Procust) in loc sa fie pusi in valoare in alte domenii. Procentul mare de absolventi de liceu si facultate nu reflecta realitatea intelectuala a poporului nostru, ci doar hraneste megalomania nationala.

Anul Nou

Anul acesta nu mai simt trecerea dintre ani ca pe un moment in care se deschide un nou capitol in viata mea. 2015 chiar a inceput "sub semnul" grijii de multe si numai la formulari de dorinte nu mi-a stat gandul.

Simt totusi ca viata are intr-adevar ritmul ei firesc si e plina de prilejuri in care pot pune inceput bun. Sunt perioade in care ma simt plina de energie si de inspiratie si imi place sa ma cerecetez si sa-mi propun schimbari de atitudine. E un calendar intrinsec reglat de o multime de factori si mi se pare fortat sa incerc sa includ neaparat si Revelionul.

In principiu obisnuiesc sa imi trasez niste obiective pentru tot restul vietii, nu numai pentru un an. Nu amestec aici hotarari de genul: "anul asta trebuie sa-mi iau chiuveta mai adanca, cu doua compartimente si sa zugravesc", astea fiind nimicuri pe a caror rezolvare nu ma concentrez. Daca se poate, bine, daca nu, iarasi bine. Ma ingrijoreaza mai ales viata duhovniceasca pe care o duc.

Ce-i drept, mi-ar place sa notez tot ce ma anima la un moment dat si sa recitesc atunci cand ma paraseste entuziasmul, ma cuprinde uitarea si ma roade viermele descurajarii. In ultima vreme ma axez pe cateva directii de formare interioara. Nu dezvolt ideile, ca sa nu ma lungesc, ci scriu doar cate un motto care imi revigoreaza motivatia:

• Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
• Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.
• Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
• Orice virtute pe care ti se pare ca ai avut-o in lume sa o privesti cu greata, fiindca e amestecata cu puroiul pacatului. 

Viroza

Se pare ca la noi in familie a devenit o traditie ca intre Craciun si Anul Nou sa facem cate o febra zdravana :) Inclin sa cred ca e o modalitate de a elimina toxinele aduse de schimbarea regimului alimentar...

fotofobie

dureri de cap

 Pana ne mai refacem,

privim iarna din casa

ne harjonim 

dezlipim si lipim autocolante de dimensiuni mici
ca sa nu se sifoneze cand sunt manevrate.
Vad ca le lipeste cu satisfactie
fiindca nu trebuie lipite pe un contur prestabilit.
Perfectionista asta mica se enerva
daca nu suprapunea total abtibildul pe forma indicata in carte.

coloram

ne jucam cu bebelusul

editam fotografii