Nu stiu daca memoria ma-nseala sau chiar am citit undeva ca Montessori recomanda sa nu citim povesti cu elemente fantastice copiilor mici (sub 3 ani parca), fiindca e o varsta la care se construiesc reprezentari ale realitatii si nu e bine sa alteram acest proces.
Am observat asta si la copiii mei: cei patru mai mari mereu insistau chiar si in ciclul primar pe marginea lecturilor propuse de mine cu intrebarea: "Dar asta s-a intamplat candva? A fost vreodata adevarat (Tom Sawyer sau Heidi sau Pollyanna)?" si isi sugerau singuri (dupa ce eu raspundeam lasand loc pentru varianta de pura fantezie) "Eu cred ca asa a fost... Or fi schimbate numele personajelor, ale localitatilor, amanuntele, dar cred ca se bazeaza pe o poveste adevarata."
Inainte de culcare Grigo isi doreste invariabil povesti de cand tati era mic (nu sunt cine stie ce aventuri, dar vad ca nu egaleaza povestile clasice din carti frumos ilustrate) iar Elena are o deosebita placere sa ne reamintim momente frumoase ale zilei si sa le povestim in detaliu seara. Singura imi incepe ceea ce vrea sa auda: "Mai stii cum am dat azi de mancare la pisicutele din spatele blocului?"
Data fiind setea lor de adevar :) si plictiseala fata de scufite rosii si zane, m-am bucurat sa gasesc la librarie o serie de carticele editate de Aramis care au un continut realist si din care se desprind idei menite sa formeze frumos caracterul copiilor.
Istorioarele sunt scurte si le-a placut sa asculte si sa privesca imaginile (desi noi, cu ochi de adult, am sanctionat expresiile fetelor, coloritul cam strident si saracia nuantelor utilizate)
Am observat asta si la copiii mei: cei patru mai mari mereu insistau chiar si in ciclul primar pe marginea lecturilor propuse de mine cu intrebarea: "Dar asta s-a intamplat candva? A fost vreodata adevarat (Tom Sawyer sau Heidi sau Pollyanna)?" si isi sugerau singuri (dupa ce eu raspundeam lasand loc pentru varianta de pura fantezie) "Eu cred ca asa a fost... Or fi schimbate numele personajelor, ale localitatilor, amanuntele, dar cred ca se bazeaza pe o poveste adevarata."
Inainte de culcare Grigo isi doreste invariabil povesti de cand tati era mic (nu sunt cine stie ce aventuri, dar vad ca nu egaleaza povestile clasice din carti frumos ilustrate) iar Elena are o deosebita placere sa ne reamintim momente frumoase ale zilei si sa le povestim in detaliu seara. Singura imi incepe ceea ce vrea sa auda: "Mai stii cum am dat azi de mancare la pisicutele din spatele blocului?"
Data fiind setea lor de adevar :) si plictiseala fata de scufite rosii si zane, m-am bucurat sa gasesc la librarie o serie de carticele editate de Aramis care au un continut realist si din care se desprind idei menite sa formeze frumos caracterul copiilor.
si eu am preferat sa-i dau copilului meu sa citeasca astfel de povestioare despre virtuti si nu din acelea cu zane, balauri si feti frumosi . harry potter l-a primit pe la 12 ani si a citit ceva din el , i s-a parut interesant la inceput apoi s-a saturat de aburelile alea ...:))) avem un manual din anii 30 si il tot citeam amandoua. de cand era mica si chiar si acum. ma minunez cata informatie folositoare cuprinde manualul si ce educative e!
ReplyDeleteEcaterina cred ca va fi un Mihail sau Gavril copilasul tau :)
Eca deja vorbeste despre el cu "Gabriel". Mai vedem ce se-ntampla azi...
ReplyDeleteMaica Domnului sa te vegheze. :)
ReplyDeleteCe frumos nume, Gabriel.... :) Nici eu nu am citit copiilor povesti cu zmei si zane, tot povestiri frumoase despre dezvoltarea caracterului si a credintei in Dumnezeu am folosit...
ReplyDeleteAntonia.
Doamne-ajuta!
ReplyDeleteChiar mă întrebam dacă tot cu burtică eşti...Sfântul Nectarie să îţi fie ajutor bun, cunosc multe mămici care au primit înlesnire în vremea naşterii de la Sfântul Nectarie.
Naştere uşoară şi prunc bun!
Da , într-adevăr , nu este bună ideea de a le spune copiilor de o anumită vârstă povești care i-ar face să creadă că realitatea este o lume plină de magie și mai știu eu ce trăsnăi . . .
ReplyDeleteÎn plus , este și folositor să le creezi copiilor o comportare adecvată ( însă nu prin ceartă , ci prin explicații clare , pe care copilul să le înțeleagă ) .
Există și excepții , atunci când un copil poate deosebi poveștile care i le spune mama înainte să se culce de realitate ( și , totuși , aceste excepții sunt rare :) ) .
Sper ca această carte care ai cumpărat-o , să aibă un efect asupra lui Grigo , și mai ales asupra Elenei .