Vesti bune

Repede, repede sa scot o luminita din obroc:
Am primit un telefon de la o prietena care avea hepatita B+D (a facut mai demult si Interferon fara rezultate spectaculoase), care avea transaminaze undeva pe la 500 in primele luni de sarcina si care si-a lucrat de curand in Germania niste analize.  Toate sunt bune si frumoase iar viremia este "nedetectabila". Responsabil de acest lucru se pare ca este... parintele Ilie Lacatusu.

Suspiciuni

... fata de homeopatie.

• Daca un remediu poate avea efecte dorite, de ce unora le pare imposibil sa aiba si efecte secundare? Dar efecte cumulative a la long (mercurul  care se recomanda in raceli, de exemplu)?
• Daca sunt doar niste bilute inofensive de glucoza, si doar dinamizarea e motorul efectelor biologice, de ce se foloseste  la prepararea dilutiilor o diversitate de substante din spectrul "otravuri"? 
• De ce sa iau o terapie ghidata in functie de ceea  ce visez sau de ceea ce mi-e mai frica? Acestea sunt intrebari in cadrul unei anamneze homeopate serioase care ma fac sa cred ca ceva nu e in regula.
• Nu ma leg de Hahnemann et co. Pur si simplu nu-mi inspira incredere si nu vad rostul  de a ma otravi in dilutii infinitezimale ca sa ma vindec de-o alergie sau de-o viroza...

Am primit de la Angela un documentar in care, printre altele se mentioneaza de o otravire a unui grup cu APA potabila.  M-am dus cu gandul imediat la dilutiile homeopate.

Imprastiere

In ultimul timp ma impartasesc in zi de sambata, fiindca duminica mi-e prea greu sa ma adun. Sambata dimineata vine mama pe la mine si am ocazia sa fiu doar eu cu mine, pentru mine...

Oricum evenimentul se petrece intr-un interval prea scurt (privit din punctul meu de vedere) dupa care intru rapid la conducerea locomotivei trenuletului familial (PS la conducere eu, fiindca tati lipseste cu desavarsire in week-end). Asta este!

De fiecare data mi-e teama ca nu sunt destul de pregatita la intalnirea cu El. Nu stau prea mult sa-mi evaluez vrednicia (asta o face el, duhovnicul, cand zice da), ci mi-e teama ca nici macar nu sunt "pe faza" ca sa pot sorbi pe Cel ce tine toate pana in adancurile fiintei. Parca nu ma simt destul de atenta, de receptiva, de marcata.

Chiar si asa, ceea ce observ in viata mea este ca Sf. Impartasanie are un efect tonic imediat si face mai mult decat toate celelalte suporturi motivationale la un loc, si eu, de felul meu, am probleme serioase legate de "caderile de tensiune" in releul motivational. 

Omuleti

aici trailer

Detox...

la puterea a doua, suflet si trup cu Sf. Nicolae Velimirovici: aici la paginile 76-80

Extracorporale

Interesant pentru cine se mai indoieste inca de existenta sufletului.
Din nou, sursa este eterodoxa asa ca "mirositi",sau mai bine zis adulmecati si amendati ce e in neregula.
aici

Seminte de evlavie

Mie, personal, nu-mi plac iconitele mici. Nu ma "inspira" duhovniceste deloc.

Le indragesc pentru ca mi se par foarte utile in deprinderea evlaviei la copiii mici. In universul lor miniatural iconitele mici sunt mult mai vii decat cele mari. Cand restul familiei se aduna la rugaciune pruncilor mei le place inchinarea aceasta strict gestuala. Ii ajuta sa ni se alature mai usor, sa simta ca se integreaza activ in rugaciunea colectiva. Tot indeletnicirea :) asta ii ajuta sa stea mai linistiti un timp, sa nu li se para 15-20 de minute o corvoada.

Celor mai maricei le plac psaltiricile de buzunar cu care se aseaza si ei in genunchi seara si din care "citesc" pe limba lor. Toate lucrusoarele astea mici sunt mult mai eficiente in formarea lor decat povestile la varste pana in 2-3 ani (dupa cum se vede in filmuletul de mai jos in care Eca isi inchipuie ca-i citeste lui Grigo din cartea cu Sf Nicolae; de fapt el nu asculta deloc). Cel putin copiii mei au fost mai atrasi de ele... Lasau balta jucariile pentru o cutiuta cu cruciulite, metaniute si iconite mici.

Cred de asemenea ca atingerea obiectelor de cult ii inraureste efectiv in bine, fiindca sunt sfintite. E o idee pe care am preluat-o de la Sf Teofan Zaoratul (Calea spre mantuire, Fundatia Dosoftei1999, p28-29).