Un selfie...

...morcovit din noaptea de Pasti, insotit de sentimente de dragoste si compasiune pentru toti care nu au putut participa din motive legate de sanatate la preafrumoasa slujba a Invierii.

In ultimele saptamani cei mici au tot fost raciti. La Elena s-a lasat cu otita si lui Gheorghita a trebuit sa-i dau de asemenea antibiotic. Pentru mine deniile s-au scurs alaptand, schimband scutece pline si hainute murdare sau reparand boroboate de-ale copiilor (cea mai insemnata a fost a lui Ionut, care a lovit cu bicicleta aripa unei Toyote din parcare).

In Vinerea Mare totul parea sa se limpezeasca, terminasem atb de administrat si chiar l-am scos putin afara la aer nadajduind ca vom merge si noi cu caruciorul la biserica. Sambata seara am inceput sa fac eu febra si frisoane si sa ma simt rau. Era o banala viroza respiratorie, dar picase cum nu se poate mai prost. Cam asa ma bucuram eu in noaptea de Pasti pe la 2.00 :)

L-am rugat pe Dumnezeu pentru sanatate sufleteasca si trupeasca si m-am consolat cu gandul la pustnici,  care nu se indulcesc de cantarile bisericesti...

:-)

Inainte de a pleca la biserică, Iuli i-a spus Eleniței: "Sa pupi tot ce e pe masa si, dupa ce treci pe sub ea, sa ma astepti!". Elenita, ca o fata ascultatoare ce e, a venit la bucatarie si a luat la rand la pupat toate castroanele... :)

Ghee

Istovirea

"- Gheronda, ce diferenta exista intre acedie si trandavie?
- Acedia este lenevia duhovniceasca, in timp ce trandavia se raporteaza si la suflet si la trup. Bine este insa sa nu fie nici una. De acedie si de trandavie se molipsesc uneori si sufletele care au mult conditii pentru viata duhovniceasca, care au sensibilitate, marinimie.
Diavolul nu prea are ce sa-i faca unui om indiferent. Insa un om sensibil daca se va mahni, este cuprins apoi de acedie. Trebuie sa afle ce l-a mahnit, si sa infrunte situatia duhovniceste, pentru a-si regasi curajul si a-i porni motorul din nou. Sa ia aminte sa nu lase rani nevindecate, pentru ca după aceea se va incovoia din pricina lor. Istovirea duhovniceasca, care in continuare aduce pe sine si pe cea trupeasca, il netrebniceste. Te duci la medic si acesta nu-ti gaseste nimic, pentru ca vatamarea a pricinuit-o ispititorul. Pe cate suflete care au marinimie si sensiblitate la vad netrebnicite!
- Gheronda, ma simt istovita si nu-mi pot face deloc indatoririle duhovnicesti. Oare aceasta sa mi se traga din oboseala sau din trandavie?
- Nu spune <<Pentru pacatele mele cele multe mi se inbolnaveste trupul, slabeste si sufletul meu>>? Nu este oboseala trupeasca, ci istovire sufleteasca. Iar aceasta este mai rea decat oboseala trupeasca. Istovirea sufleteasca il <<scoate din uz>> pe om, care devine o masina ale carei piese sunt bune, insa are motorul dezmembrat. " ( ''Despre rugaciune'' , Parintele Paisie Aghioritul )

Osteneala

Staretul dadea o mare importanta binecuvantatei osteneli. Fara osteneala si nevointa nimeni nu s-a sfintit. Osteneala il induioseaza pe Dumnezeu. Despre aceasta staretul spunea: "Din pacate generatia de astazi este stapanita de o lancezeala care se transmite si in viata monahala. Vrem sa ne sfintim fara osteneala."

Staretul spunea glumind: "Nu este mai bine sa facem priveghere intinsi in pat, sa luam si un casetofon si sa punem si o psalmodie pe care o vrem? Sa facem si un ascet din paie care sa se miste cu un motoras si care sa ne faca metaniile si canonul de rugaciune?" Prin aceasta staretul voia sa dojeneasca mentalitatea contemporana care cauta cele usoare si evita osteneala trupeasca (...) "Mirenii vor sa lucreze putin sau deloc si sa ia multi bani. Elevii sa nu invete si sa ia note bune. Straduiti-va sa va nevoiti." (din "Viata cuviosului Paisie Aghioritul")

Putina durere...

in cot n-ar strica :)

Cel mai greu e sa ai grija de copiii personali, fiindca de ei te doare inima. Desi am ceva experienta, fiecare raceala cu febra a copilasilor ma epuizeaza. Nu pot sa nu ma consum cand ii vad bolnaviori. Ma vad adesea nevoita sa-mi dozez sensibilitatea materna ca sa nu devina distructiva.

Am avut mai demult o vecina care lucra ca asistent maternal si avea in plasament o fetita la care tinea atat de mult incat pana la urma a si infiat-o. Cu toate astea, am surprins un aspect: vorbea despre retardul psihologic al fetitei cu indiferenta si chiar se amuza uneori pe tema asta. Sunt convinsa ca altfel s-ar fi exprimat daca ar fi vorbit de copiii nascuti de ea. Sigur ca se poate comenta la nesfarsit despre faptul ca nu trebuie sa judecam si ca nu putem sti ce simtea ea in realitate. Nu am putut sa nu remarc detasarea din atitudinea ei.

O educatoare poate sta cu 30 de copii fara prea multa bataie de cap ("astia doi ma obosesc mai mult decat toata clasa de la scoala" imi spunea o invatatoare) si o asistenta de garda poate supraveghea toti copiii bolnavi de pe sectie tocmai fiindca interactiunea cu copiii respectivi se petrece mai la rece. Ca mama insa nu poti sa nu te implici emotional. Prin mine inca se filtreaza dureros fiecare conflict intre ei, fiecare scancet si fiecare miorlaiala. Asta ma termina de fapt.

Piure de urzici:

urzici oparite + cativa catei de usturoi opariti si ei+ cartofi fierti + ulei de masline => un piure delicios dupa parerea mea si a sotiorului meu, dar extrem de gretos pentru majoritatea copiilor. Ciorba de urzici acrita cu zeama de varza a fost combinatia cea mai acceptata dintre toate formele de prezentare ale acestor buruieni miraculoase pentru sanatate.

Am impresia ca papilele gustative ale copiilor simt si alte componente chimice ale mancarurilor pe care adultii nu le percep. Imi aduc aminte ca in copilarie si mie mi se pareau de-a dreptul oribile anumite mancaruri pe care ai mei chiar le apreciau. De aici decurgeau multe neintelegeri teme culinare.