...pentru mamici obosite care vor sa leneveasca activ
Sunday, January 18, 2015
Toata dulceata...
...cea lumeasca este amestecata cu durere si intristare.
![]() |
| ne-am innoit finantati de bunica |
![]() |
| asa incap 3 fete intr-o camera |
Saturday, January 17, 2015
:)
- Ne-am mai uitat impreuna la "Cucoana Chirita" si Elena a prins cateva replici. Daca o certi cand face prostioare si o intrebi de ce e obraznicuta, raspunde intepata: "Asa-i moda la Paris!"
- Cand ne plimbam cu Gheorghita si trece vreo masina pe langa noi, Grigo se aseaza protector cu fata spre strada si spatele spre carucior, cu bratele deschise: sa nu vina poluarea la copil.
- In icoana rastignirii Domnului in partea de jos e reprezentata... moartea cu antene
- Mami, ce e un polimer? Dupa ce explic eu si vorbim despre prefixul poli, dau exemple: poliester, polistiren, policlorura de vinil etc . Maria ma completeaza: polizor.
- Si una de-a sotului meu: mananca el iahnie de fasole cu zeama de varza in care pusese ardei iute pisat si ma intreaba dupa un timp: "Ce-ai pus in fasolea aia? Am arsuri..."
Friday, January 16, 2015
Un truc...
... care ma tine pe linia de plutire atunci cand simt ca nu fac fata. E ceva de genul "ajunge zilei rautatea ei; ziua de maine se va ingriji de ale sale" (Mt 6,34), asa cum l-am primit eu inainte sa fi citit cu interes din biblie.
si mai pe larg:
Nu prea o admir eu pe Scarlett (in fond e un personaj imoral), dar imi place felul in care priveste inainte cu speranta dupa loviturile pe care i le aduce viata. Privirea ei emana o forta interioara incredibila.
si mai pe larg:
Nu prea o admir eu pe Scarlett (in fond e un personaj imoral), dar imi place felul in care priveste inainte cu speranta dupa loviturile pe care i le aduce viata. Privirea ei emana o forta interioara incredibila.
Monday, January 12, 2015
Chipsuri, acadele sau facebookarii
"Draga, chiar daca toti copiii de la bloc mananca chipsuri si dulciuri, tu n-ai voie sa mananci! Stii ce probleme digestive ai avut in ultimul timp si stii si cate carii ai deja."
"Tu nu ai voie sa-ti faci cont Facebook, chiar daca au colegii tai. Asteapta sa te mai maturizezi ca sa poti utiliza uneltele astea virtuale fara sa te ranesti."
Autocontrolul se exerseaza mai intai pe chestiuni marunte. Pana la urma pot sa se autodisciplineze si chiar sa dispretuiasca asa-zisele bunatati cu care lumea ii ispiteste. Nu sunt de principiu ca trebuie sa-i indemn la o atitudine motivata de placeri si niciodata nu i-am incurajat sa le fie mila de propriile pofte. Nu mi de pare crestineste. De foarte mici le tot povestesc de binecuvantarea care vine din ascultare. Initial vorbele mele nu par ca au vreun rasunet in inima lor. Cu timpul insa au si ei confirmari.
Cum stilul nostru de viata cam iese din tipare, cand vor sa obtina ceva, cei mici vin la mine cu argumente de genul: "Uite, si X si Y au voie, eu nu?" Consider ca e fair play ca de la inceput sa stie ca nu vor obtine permisiunea mea prin tactici de genul acesta, fiindca in cresterea lor nu copiez formule din viata altora. Ceea ce poate fi acceptabil pentru altii, nu se potriveste in contextul familiei mele. Nu preiau pur si simplu modele, fiindca oamenii sun extrem de diferiti. Asta nu inseamna ca nu sunt receptiva la nou, ca nu sunt deschisa pentru schimbari sau ca nu ma inspir din experienta de viata a altora.
Cred insa in intuitia mea ca parinte (si a sotului meu in calitate de cap al familiei) si in prerogativa atribuita de Dumnezeu fiecarei mame responsabile in privinta educatiei copiilor. Ma rog sa primesc si eu intelepciune ca sa pot sa-mi cresc copiii in credinta crestina, sa ajunga oameni santosi la trup si la suflet. Deseori nu sunt la inaltime in misiunea aceasta: cunosc tot felul de caderi, dar ma ridic si reiau de acolo de unde am gresit.
Mai demult ma deznadajduiam fiindca aceste caderi sunt de obicei la vedere si ma gandeam ca se smintesc copiii. Nu e asa. Daca Dumnezeu ingaduie ca ei sa fie martori ai anumitor infrangeri, inseamna ca asa e mai bine. Decat sa le hranesc impresia falsa de mama infailibila, mai degraba prefer sa ia la cunostinta lupta care se duce pentru a pastra calea Adevarului, sa le cer iertare pentru imperfectiunile cu care ii ranesc si sa le ofer o viziune mai realista asupra vietii (din perspectiva crestina).
"Tu nu ai voie sa-ti faci cont Facebook, chiar daca au colegii tai. Asteapta sa te mai maturizezi ca sa poti utiliza uneltele astea virtuale fara sa te ranesti."
Autocontrolul se exerseaza mai intai pe chestiuni marunte. Pana la urma pot sa se autodisciplineze si chiar sa dispretuiasca asa-zisele bunatati cu care lumea ii ispiteste. Nu sunt de principiu ca trebuie sa-i indemn la o atitudine motivata de placeri si niciodata nu i-am incurajat sa le fie mila de propriile pofte. Nu mi de pare crestineste. De foarte mici le tot povestesc de binecuvantarea care vine din ascultare. Initial vorbele mele nu par ca au vreun rasunet in inima lor. Cu timpul insa au si ei confirmari.
Cum stilul nostru de viata cam iese din tipare, cand vor sa obtina ceva, cei mici vin la mine cu argumente de genul: "Uite, si X si Y au voie, eu nu?" Consider ca e fair play ca de la inceput sa stie ca nu vor obtine permisiunea mea prin tactici de genul acesta, fiindca in cresterea lor nu copiez formule din viata altora. Ceea ce poate fi acceptabil pentru altii, nu se potriveste in contextul familiei mele. Nu preiau pur si simplu modele, fiindca oamenii sun extrem de diferiti. Asta nu inseamna ca nu sunt receptiva la nou, ca nu sunt deschisa pentru schimbari sau ca nu ma inspir din experienta de viata a altora.
Cred insa in intuitia mea ca parinte (si a sotului meu in calitate de cap al familiei) si in prerogativa atribuita de Dumnezeu fiecarei mame responsabile in privinta educatiei copiilor. Ma rog sa primesc si eu intelepciune ca sa pot sa-mi cresc copiii in credinta crestina, sa ajunga oameni santosi la trup si la suflet. Deseori nu sunt la inaltime in misiunea aceasta: cunosc tot felul de caderi, dar ma ridic si reiau de acolo de unde am gresit.
Mai demult ma deznadajduiam fiindca aceste caderi sunt de obicei la vedere si ma gandeam ca se smintesc copiii. Nu e asa. Daca Dumnezeu ingaduie ca ei sa fie martori ai anumitor infrangeri, inseamna ca asa e mai bine. Decat sa le hranesc impresia falsa de mama infailibila, mai degraba prefer sa ia la cunostinta lupta care se duce pentru a pastra calea Adevarului, sa le cer iertare pentru imperfectiunile cu care ii ranesc si sa le ofer o viziune mai realista asupra vietii (din perspectiva crestina).
Satisfactie profesionala
Da, se poate intampla asta si stand acasa :)
Am recomandat demult unei colege care e pediatru sa asculte discursul lui Ramiel Nagel despre remineralizarea dintilor pe tratament cu ulei de peste zilnic si dieta.
N-am mai vorbit cu ea la telefon de mai mult de doi ani. Am sunat-o saptamana trecuta de nevoie, pentru Elena care avea o diaree trenanta de dupa Anul Nou si nu eram hotarata daca sa-i dau antibiotic sau nu.
Din vorba in vorba am ajuns sa discutam despre suplimente nutritive si mi-a povestit ca a avut un caz clinic cu carie de biberon la care i-a recomandat uleiul de peste si in decurs de un an problema s-a rezolvat iar dintii s-au albit considerabil.
Am recomandat demult unei colege care e pediatru sa asculte discursul lui Ramiel Nagel despre remineralizarea dintilor pe tratament cu ulei de peste zilnic si dieta.
N-am mai vorbit cu ea la telefon de mai mult de doi ani. Am sunat-o saptamana trecuta de nevoie, pentru Elena care avea o diaree trenanta de dupa Anul Nou si nu eram hotarata daca sa-i dau antibiotic sau nu.
Din vorba in vorba am ajuns sa discutam despre suplimente nutritive si mi-a povestit ca a avut un caz clinic cu carie de biberon la care i-a recomandat uleiul de peste si in decurs de un an problema s-a rezolvat iar dintii s-au albit considerabil.
Sunday, January 11, 2015
Subscribe to:
Posts (Atom)








