Cuantificari :)

Daca intr-o sala sunt N oameni si fiecare da mana o singura data cu toti ceilalti, cate strangeri de mana sunt in total? Raspuns: N(N-1)/2

Daca esti o mama implicata (trup si suflet) in cresterea copiilor tai, vei interactiona zilnic cu fiecare din ei, dar vei si intermedia macar o data pe zi relatiile fiecaruia cu fiecare din fratii sai. Astfel se face ca nu-i totuna sa ai N copii sau N+1 copii.

Presupunand ca nu exista alte probleme de viata care sa-i ingreuneze existenta o mama cu N copii isi va bate capul cu N(N-1)/2 conflicte pe cand cea cu N+1, cu N(N+1)/2 neintelegeri. Diferenta intre cele doua fractii este N batai de cap in plus (cel putin) daca mai adaugi un singur copil la cei N pe care ii aveai.

Vestea buna e ca primesti bonus si N binecuvantari in plus daca-ti duci crucea cu bucurie si multumire si insutit daca te mai si ocaraste (critica) vreo adepta a contraceptiei. Ar trebui sa le multumim ca pentru putina stramtorare pe care ne-o dau cuvintele lor primim cununa cereasca a rabdarii.

Pasiuni

Educatie- schimbarea paradigmelor

Arta populara

Sambata au fost fetele la un concurs de romana-religie si, printre altele, au avut si un text-suport de Radu Gyr

 ,,[...]Ciudat duhovnic-aceasta arta populara! Ea primeste spovedania unui neam intreg, in tot ce spovedania cuprinde mai curat si mai adanc ca traire interna; si, prmind-o, o impleteste cu argint, o topeste in flacari mari de curcubeu si o arunca in lume ca pe o pasare maiastra, iesita golasa dintr-un fund de suflet si suflata cu azur si pene de foc, de catre buzele ceresti ale Artei."

• greu de digerat pentru un copil de clasa a cincea sau a sasea (mi-a placut ideea de a diminua segregarea pe varste grupand clasele cate doua)
• pentru copii contemporani ce populeaza mediul urban arta populara nu are o rezonanta launtrica reala (ea apartine unei lumi apuse si doar putini se straduiesc sa tina aprinsa falcara atasamentului cultural de valorile specific romanesti) 
• fragmentul abunda (sau abuzeaza de?) in metafore si e prea incarcat pentru gustul meu
• nu e un discurs convingator pentru ca emotionalul se incalceste in desisul figurilor de stil si nu se poate proiecta pe elementul atat de elogiat de autor
• cred ca un fragment bine ales din Creanga ar fi introdus micii cititori mai putin abrupt in atmosfera satului romanesc si i-ar fi facut sa se deschida mai usor catre ideea de arta populara
• paralela cu planul duhovnicesc e cel putin fortata (scuze, dar la spovedanie de obicei varsam tot ce avem mai urat si ne spalam de toate mizeriile interioare)

In amintirea...

 ... trairilor din copilaria mea nu pot:

• sa imping copiii de la spate sa scrie felicitari, poezii sau scrisori care sa satisfaca nevoile emotionale ale altora
• sa le interzic sa atinga pisici maidaneze (le-as rapi o mare bucurie)
• sa pun babetica la gatul copiilor daca ei o refuza (m-au enervat accesoriile care-mi aminteau ca eu nu am dexteritatea celolalti, parca voiau sa marcheze un handicap)
• sa insist sa-i acopar cu patura daca ei sustin ca le e cald (am patit-o deseori la bunici: lor le era racoare, iar eu ma topeam de cald)
• sa-i dau strampi lui Grigo cand il vad cum se chinuie din cauza senzatiei pe care o are cand ii poarta (cu mine era jale daca ma imbraca cineva si simteam maneca rasucita putin sau strampii facand cute pe picior) - toata iarna a trecut-o cu sosete.
• sa-i pun sa lucreze suplimentar la vreo materie (si asa sunt prea multe de invatat la scoala din categoria celor care simt eu ca nu-i intereseaza, deci se silesc destul)
• si mai ales nu pot sa-i consider niste fraieri care nu pricep relatiile dintre adulti (cica nu fac bine impartasindu-le din problemele mele, dar mie mi se pare bine ca ei sa stie de ce reactionez intr-un anumit fel fata de unele persoane, de ce am retineri fata de altele etc)
• astea sunt asa, la o prima strigare, cateva din "razbunarile" pe trecut 

Teritoriale

Nu-mi place dezordinea, nu-mi plac paturile nefacute si nici macar nu-mi place sa vad asternuturile frumos impaturite lasate pe pat. Asta e unul din gargaunii mei forte.
Pe de alta parte nu am spatiu de tinut lazi de asternuturi cum aveau bunicii la capul patului, nici nu am paturi moderne cu sertare dedesubt ca sa bag acolo perne, pilote si cearceafuri.

Folosesc in acest scop debaraua de langa baie unde am rafturi incapatoare. Uneltelor pentru eventuale reparatii casnice le-am limitat invazia triindu-le la sange si ingramadindu-le in niste ladite in raftul cel mai de sus unde ajunge doar stapanul casei. Daca nu sunt ferma mesterul din sotul meu impanzeste toate cotloanele cu scule, adezivi sau piese de rezerva pentru instalatii :) 

Ce te faci...

... cand cineva iti cere haina si nu-i poti da si camasa?
Odata Ionut isi luase la biserica o masinuta pe care tocmai o primise cadou, iar o fetita i-o luase si-i tinea lectii de morala: "Ar trebui sa nu fii egoist, ci sa-mi dai mie jucaria asta! Nu stii ca trebuie sa fii darnic?" Mi se intampla si mie sa trec prin experiente similare, de data asta intre adulti, pe care-i simt clar ca abuzeaza de presupusa mea bunatate crestineasca ...
 Deocamdata sunt la nivelul inferior: "Cin' se ia cu mine bine, ii dau haina de pe mine" :)
Mie cel mai greu imi este sa rup din timpul meu, pentru ca, de fapt, nu rup de la mine, ci din ceea ce le datorez copiilor mei. De exemplu:

• in facultate, avand doi copii si nici un ajutor, intr-o sesiune, un coleg al sotului l-a intrebat candid daca nu ar putea sa o aduca din cand in cand pe fetita lui (doi ani) pe la noi fiindca nevasta lui are ... de invatat.
• un cunoscut ne ruga din cand in cand sa-i luam fata de la scoala (alta decat scoala copiilor nostri), uitand probabil ca noi faceam zilnic cate 4-6 drumuri la scoala pentru odraslele noastre.
• la o iesire in parc ne-am intalnit cu niste rude care intentionau in mod serios sa ne lase in grija si fetita lor (4 ani) cu recomandarea ca "e foarte cuminte". De una singura o fi cuminte, dar in interactiune cu ai mei copii nu se stie ce ar fi putut iesi, asa ca nu mi-am asumat responsabilitatea.
• si multe alte servicii (consumatoare de timp pretios sau atentie sporita) ni s-au cerut in timp incat nici  nu le pot insirui p-acilea
• un prieten a facut zilele trecute o gluma (spune el) negociind cu sotul sa ne lase doi dintre cei patru copii ai lui pentru o saptamana, c-ar pleca si el intr-un pelerinaj. Avand in vedere multiplele mele antecedente, nici nu m-am prins de gluma. Am crezut c-a lansat-o sa vada daca se prinde...

Ma intreb daca trebuie sa "dam si camasa" unor oameni care considera ca li se cuvine ca toata lumea sa fie la picioarele lor, slujindu-le, si sa neglijam indatoririle noastre.
Imi cam miroase a ispita de dreapta, fiindca e "nebunie curata avand cineva in casa mortul sau, sa se duca sa-l planga pe-al altuia" ...