... printre cei carora le place sa creeze tabloul perfect al vietii la tara si nici nu obisnuiesc sa idealizez trecutul. Stiu ca este un curent de opinie instilat constant in societate, si functioneaza mai ales in comunitatile religioase, dar asta nu il face mai credibil si nici mai autentic pentru mine.
Oamenii s-au confruntat dintotdeauna si cu bune si cu rele si ar fi normal sa le admitem in descrieri si evocari pe ambele cu onestitate. Nostalgia copilariei insa "blureaza" imaginea corecta, suprapunand emotionalul peste o situatie concreta si dandu-i un aer de poveste. Sa nu uitam ca tot ce cunoastem nemijlocit despre cum se traia in trecut este din perspectiva prunciei, care este prin definitie varsta fericirii si nu putem deci sa ne dam cu parerea decat intuitiv despre cum era lumea reala de altadata.
Inclusiv marturiile scrise in carti sunt supuse erorii, fiindca o lucrare literara (si chiar istorica) are in ultima instanta un scop si nu se preocupa de imaginea de ansamblu a societatii, ci preia fragmente sugestive din realitate a caror relatare serveste obiectivului final al operei. Ca sa fiu mai explicita recurg la un exemplu prozaic: in nicio carte despre folclor si despre lumea satului nu vei gasi despre cum se imbatau oamenii la nunti, cum isi cotonogeau la ordinea zilei femeile si cat de nespalati umblau, ci, in mod firesc, vor fi consemnate frumusetea portului, veselia muzicii si traditiile interesante ale comunitatii respective. Extrapoland, nici cu mancarea "bio", nici cu locuintele ecologice, nici cu respectul fata de cei in varsta, nici cu statornicia in credinta nu era totul roz-bombon asa cum le place unora sa creada.
Nu spun ca nu trebuie sa ne raportam deloc la trecut, ci doar ca ar fi bine sa nu ne agatam de el ca de un model al atingerii fericirii. Trecutul poate fi altoit pe timpul prezent numai daca incorporam cu discernamant elementele pe care le simtim potrivite si constructive in realitatea imediata. Eu fac paine in casa ca bunica, dar dau legumele pe robot in stil modern. Imi place sa tricotez, dar practic acest lucru nu ca pe o necesitate cum o faceau femeile in vechime, ci ca modalitate de a imi exprima creativitatea.
Dupa mine, nici in traditionalism, nici in modernism nu gasesti cheia fericirii. Fiecare om, fiecare familie isi poate crea o armonie a petrecerii in trup inspirandu-se liber si adaptandu-se inteligent la provocarile vietii cotidiene si avand o singura grija: "duhul sa nu il stingeti"
In rest, ca suntem imbracate in ie, in sacou din mall sau poncho de la second hand, ca nastem in apa, lotus, la maternitate privata sau la spital, sunt amanunte care se termina odata cu viata aceasta.
Sunday, May 31, 2020
Crizanteme...
... albe, presate si uscate in cateva minute la cuptorul cu microunde. Cuptorul este împrumutat ca sa testez metoda. Unele au iesit prea umede, altele prea prajite pana am gasit timpul optim de preparare.
Inițial gandul meu a fost sa presez floricelele aduse Elenei si sa le tin pentru persoanele care obisnuiesc sa ceara cate ceva de binecuvantare de la mormantul ei. M-am razgandit fiindca mi s-a parut prea mult timp dedicat, timp de care o lipseam pe Anastasia.
Vor ramane cateva pentru o felicitare de ziua bunicii si mai mult nu insist cu uscatul. Poate voi mai presa niste maci, fiindca tare sunt frumosi, dar pier asa repede. Toate astea numai daca vor vreunii dintre copii sa isi puna creativitatea in valoare.
Eu, pentru mine, nu simt o pasiune sa fac asa ceva. In general, nu ma anima decat activitatile in care se implica si ei, fiindca pun mare pret pe lucrarea impreuna cu ei, pe bucuria si entuziasmul lor.
Inițial gandul meu a fost sa presez floricelele aduse Elenei si sa le tin pentru persoanele care obisnuiesc sa ceara cate ceva de binecuvantare de la mormantul ei. M-am razgandit fiindca mi s-a parut prea mult timp dedicat, timp de care o lipseam pe Anastasia.
Vor ramane cateva pentru o felicitare de ziua bunicii si mai mult nu insist cu uscatul. Poate voi mai presa niste maci, fiindca tare sunt frumosi, dar pier asa repede. Toate astea numai daca vor vreunii dintre copii sa isi puna creativitatea in valoare.
Eu, pentru mine, nu simt o pasiune sa fac asa ceva. In general, nu ma anima decat activitatile in care se implica si ei, fiindca pun mare pret pe lucrarea impreuna cu ei, pe bucuria si entuziasmul lor.
Saturday, May 30, 2020
M-a apucat...
... un avant gospodaresc si l-am canalizat momentan catre ceea ce ma complexa cel mai mult la apartamentul meu: usile comuniste de placaj, vopsite intai alb, apoi venge si apoi roz pal. Toate zgarieturile, dupa ce ca erau vizibile maxim datorita contrastului intre straturile succesive de vopsea, au fost dezvoltate de catre unghiutele nazdravane si transformate in jupuituri largi, intunecate, ca niste capete sinistre de extraterestri.
Cum nu se punea problema de o noua vopsire, am recurs la autocolant pe care l-am lipit ca in imagine ca sa mai indulcesc situatia.
Morala experientei mele cu aceste usi este urmatoarea: daca faci o data santier la mutarea intr-un apartament, merita sa te imprumuti ca sa rezolvi tot ce trebuie inlocuit, fiindca mai tarziu va fi mai greu sa te apuci de zidarie cu toate mobilele si cu toti copiii in casa. Mai mult ca sigur nu vei mai reusi sa renovezi cum ti-ar fi placut initial si daca totusi o vei face, efortul si deranjul vor fi mult mai mari. Du lucrul inceput la bun sfarsit/nu lasa pe maine ce poti face azi.
Cum nu se punea problema de o noua vopsire, am recurs la autocolant pe care l-am lipit ca in imagine ca sa mai indulcesc situatia.
Morala experientei mele cu aceste usi este urmatoarea: daca faci o data santier la mutarea intr-un apartament, merita sa te imprumuti ca sa rezolvi tot ce trebuie inlocuit, fiindca mai tarziu va fi mai greu sa te apuci de zidarie cu toate mobilele si cu toti copiii in casa. Mai mult ca sigur nu vei mai reusi sa renovezi cum ti-ar fi placut initial si daca totusi o vei face, efortul si deranjul vor fi mult mai mari. Du lucrul inceput la bun sfarsit/nu lasa pe maine ce poti face azi.
Friday, May 29, 2020
Mic...
... dejun: piure de fructe + fulgi de ovaz + nuci
In zilele de post am încercat sa introduc obiceiul de a consuma ca prima masa a zilei fructe, simple sau in combinatii. Nu sunt impacata deplin cu fulgii de ovaz, dar deocamdata sunt o solutie rapida si hranitoare.
Un dar...
... primit de la o prietena draga: un ceas pictat pe un disc vechi
Cuvintele sunt din slujba obednitei, iar talcuirea imaginii centrale este deosebita: pe cruce este reprezentat Hristos in chipul prescurii, din cugetarea la aceasta izvoraste rugaciunea neincetata, fiecare boaba de rugaciune picurand in candela sufletului si facand lumina.
Imi place si ca e sub forma de ceas, fiindca te duce automat cu gandul la trecerea timpului.
Ieri...
...mi-am retrait din alta perspectiva plecarea la Domnul a Elenei. Am simtit multa pace, in ciuda motivelor de emotii si agitatie pe care le aaveam. Eram doar eu, cu Dumnezeu si cu ea. Desi eram prezenta in restul intamplarilor, totusi curgeau toate pe langa mine ca ireale.
Gandurile setii:
din orice parut rau, Dumnezeu izvoraste un bine, daca vrei sa ai ochi de vazut cele duhovnicesti;
judecatile omenesti sunt inguste si chiar proaste si trebuie sa le tratam ca atare;
oamenii nu agreeaza si nu inteleg disciplina;
impreuna-petrecerea cu fratii de credinta este un lucru in care trebuie investit (micro si macro-social) ;
gandul efemeritatii vietii inlesneste iertarea;
pomenirea unui adormit nu este despre mancare, ci despre aducerea aminte de el cu dor si despre intelegerea starii lui la timpul prezent.
Wednesday, May 27, 2020
Preotului...
...cuminte si care face ce trebuie ii sta bine cu ispita. La noi in familie este regula: orice intreprindem in sens duhovnicesc vine la pachet cu o furtuna (care pana la urma se dovedeste a fi intr-un pahar cu apa).
Ieri, sotul meu a trebuit sa dea declaratii la politie, la "crima organizata", ca efect al unei plangeri facute de o doamna necunoscuta din Cluj. Motivul inchipuit este ca el a instigat pe Fb la nesupunere fata de masurile restrictive impuse de autoritati (deci mult zgomot pentru nimic). De fapt, majoritatea postarilor au fost preluate, iar cele personale au fost concepute pe ideea ca nu poate preotul sa dea lumea afara din biserica si nici sa refuze sa impartaseasca pe motiv ca ar transmite boala cu lingurita. Oricum, am vazut postari mult mai virulente pe internet si nu cred sa se fi luat masuri drastice cu toti autorii lor.
Motivul adevarat este ca de la Pasti incoace a slujit zilnic sf liturghie (nestiut de nimeni) si asta deranjeaza metafizic pe multi care lucreaza inrauriti de duhurile intunericului.
Ieri, sotul meu a trebuit sa dea declaratii la politie, la "crima organizata", ca efect al unei plangeri facute de o doamna necunoscuta din Cluj. Motivul inchipuit este ca el a instigat pe Fb la nesupunere fata de masurile restrictive impuse de autoritati (deci mult zgomot pentru nimic). De fapt, majoritatea postarilor au fost preluate, iar cele personale au fost concepute pe ideea ca nu poate preotul sa dea lumea afara din biserica si nici sa refuze sa impartaseasca pe motiv ca ar transmite boala cu lingurita. Oricum, am vazut postari mult mai virulente pe internet si nu cred sa se fi luat masuri drastice cu toti autorii lor.
Motivul adevarat este ca de la Pasti incoace a slujit zilnic sf liturghie (nestiut de nimeni) si asta deranjeaza metafizic pe multi care lucreaza inrauriti de duhurile intunericului.
Maine...
... se implinesc 3 ani de cand Elena a trecut la Domnul. Am ingijit putin locul unde este trupusorul ei, ca maine este sarbatoare mare.
Ca de obicei, am evitat florile, fiindca se fura ca in codru.
Ca de obicei, am evitat florile, fiindca se fura ca in codru.
Perlute
stare wapp Ghe |
Sica (Anastasia) a dezvoltat o pasiune pentru acest mecanism: inchide circuitul cu limbuta si se aprinde becul rosu🥰
- Ghe: ma doare glanda pupilei
- Ghe: nu-ti fie frica de Coronavirus, Grigo, fii barbat, nu fi muiere!
- Ghe: "din acatist (al Acoperamantului) mie imi place 5" "Care 5, mai?Habar nu ai sa citesti" "Ala cu Amalec"
- Maria alege fasole. Ea ii transmite in direct prietenului ei cat de curajoasa este si cum ucide garagaritele.
- "mama, nu sunt fierte boabele de fasole." "stii ceva, le-am fiert pana la "toata grija cea lumeasca sa o lepadam" si cand am lepadat grija lumeasca s-au fiert si ele...
- Gheorghe povesteste intamplari de afara de la joaca, iar Grigo intervine din cand in cand cu corecturi. Ghe raspunde: "Grigo, pai mintim sau ce facem?"
- Ghe ii cere lui Iuli sa ma roage ceva prin mesaje si asteapta nerabdator confirmarea mea: "hai, a zis oc?" (fiindca eu mai tastez ok in loc de da)
Tuesday, May 26, 2020
Duhul...
... modernismului a schimonosit chipul femeii reusind sa aduca in prim plan femeia "barbat-bine" si sa o angajeze in cursa luptelor pentru putere politica si succes financiar, premiind aptitudinile cu specific masculin ale acesteia. De acord ca femeile se descurca bine si in posturi cheie si unele gestioneaza puterea la fel de bine ca un barbat, dar aceste trasaturi nu sunt apanajul specific feminitatii.
A fost modificat enorm conceptul feminitatii sufocandu-i prin scufundare in sexualitate toate celelalte valente. Femeia languroasa, dezgolita, puternica doar prin feromoni este o malformatie tumorala a feminitatii, dupa cum este si varianta copilaroasa, machiata si accesorizata strident, care face pe fetita pana la 50 de ani, ciripeste mult si pitigait, ranjeste excesiv si nu e prea responsabila de propriile actiuni. Bineinteles, pachetul complet al feminitatii cuprinde si latura erotica si pe cea ludica, dar e bine sa privim cu respect si dincolo de acestea.
As spune ca femeia este prin excelenta un izvor de viata noua, fiindca in mod specific ei si prin jertfirea ei de sine inca se nasc oameni pe pamant. In mana ei sta decizia infricosatoare a avortului dar si binecuvantarea pruncului de a vedea lumina zilei. Departe de a se limita doar la capacitatea reproductiva, ea este impreuna-lucratoare cu Dumnezeu in taina creatiei continue a umanitatii.
Ea este si cea care hraneste pe toti ai casei, cladindu-le un trup sanatos si rezistent pentru incercarile vietii. De responsabilitatea ei in acest sens atarna multe probleme medicale pe termen lung. Tot ca particularitate feminina, pe linie nutritionala, nu pot sa nu evidentiez importanta colosala a alaptarii.
Tot ea coloreaza casa cu bunul gust personal, realizand acea atmosfera intima de "acasa" si facandu-i pe toti ai ei sa se odihneasca si sa se simta bine. De asemenea, tot de simtul ei estetic depinde si imbracamintea familiei cu tot ce presupune ea la nivel social. Fara sa fi facut studii aprofundate, ea este economistul casei si de buna ei chivernisire a ceea ce agoniseste sotul este legata stabilitatea financiara a familiei.
Ea este formatoare de caractere si mentalitati, amprentand uneori indelebil cu comportamentele si reactiile ei generatia viitoare. Sfaturile ei de viata se transmit din generatie in generatie si sunt o modalitate inegalabila de a aduce in prezent intelepciunea trecutului. In special femeia este cea care educa acasa, de la bune maniere si limbaj, la mestesuguri casnice, medicina traditionala sau credinta.
Femeia este sursa de echilibru emotional a caminului: aplaneaza conflicte, alunga tristeti, alina dureri, potoleste plansul copiilor, linisteste temerile lor. Orice problema apare, la ea alearga toti si ea absoarbe toate tulburarile cu o rugaciune in tacere, cu o vorba blanda sau o povata chibzuita.
Femeia ingrijeste bolnavii familiei. Cand spun asta ma gandesc nu numai la racelile propriilor copii, ci si la batranii din neam, la boli grave, cronice sau chiar terminale. Pentru asa ceva e nevoie de o tarie de caracter, un devotament si o compasiune care adesea le lipseste bărbaților.
Prin prisma trăirilor mele si a felului in care ma raportez la religie, inteleg feminitatea ca fiind pusa maxim in valoare in cadrul familiei, desi nu contest aportul social al femeii singure. Am enumerat doar cateva atribute si roluri pe care eu le vad ca daruri in firea femeii. Nu exclud ca o femeie poate avea o multitudine de alte calitati neutre, care nu o fac insa mai feminina decat este si de aceea am considerat ca nu fac obiectul discutiei de fata.
A fost modificat enorm conceptul feminitatii sufocandu-i prin scufundare in sexualitate toate celelalte valente. Femeia languroasa, dezgolita, puternica doar prin feromoni este o malformatie tumorala a feminitatii, dupa cum este si varianta copilaroasa, machiata si accesorizata strident, care face pe fetita pana la 50 de ani, ciripeste mult si pitigait, ranjeste excesiv si nu e prea responsabila de propriile actiuni. Bineinteles, pachetul complet al feminitatii cuprinde si latura erotica si pe cea ludica, dar e bine sa privim cu respect si dincolo de acestea.
As spune ca femeia este prin excelenta un izvor de viata noua, fiindca in mod specific ei si prin jertfirea ei de sine inca se nasc oameni pe pamant. In mana ei sta decizia infricosatoare a avortului dar si binecuvantarea pruncului de a vedea lumina zilei. Departe de a se limita doar la capacitatea reproductiva, ea este impreuna-lucratoare cu Dumnezeu in taina creatiei continue a umanitatii.
Ea este si cea care hraneste pe toti ai casei, cladindu-le un trup sanatos si rezistent pentru incercarile vietii. De responsabilitatea ei in acest sens atarna multe probleme medicale pe termen lung. Tot ca particularitate feminina, pe linie nutritionala, nu pot sa nu evidentiez importanta colosala a alaptarii.
Tot ea coloreaza casa cu bunul gust personal, realizand acea atmosfera intima de "acasa" si facandu-i pe toti ai ei sa se odihneasca si sa se simta bine. De asemenea, tot de simtul ei estetic depinde si imbracamintea familiei cu tot ce presupune ea la nivel social. Fara sa fi facut studii aprofundate, ea este economistul casei si de buna ei chivernisire a ceea ce agoniseste sotul este legata stabilitatea financiara a familiei.
Ea este formatoare de caractere si mentalitati, amprentand uneori indelebil cu comportamentele si reactiile ei generatia viitoare. Sfaturile ei de viata se transmit din generatie in generatie si sunt o modalitate inegalabila de a aduce in prezent intelepciunea trecutului. In special femeia este cea care educa acasa, de la bune maniere si limbaj, la mestesuguri casnice, medicina traditionala sau credinta.
Femeia este sursa de echilibru emotional a caminului: aplaneaza conflicte, alunga tristeti, alina dureri, potoleste plansul copiilor, linisteste temerile lor. Orice problema apare, la ea alearga toti si ea absoarbe toate tulburarile cu o rugaciune in tacere, cu o vorba blanda sau o povata chibzuita.
Femeia ingrijeste bolnavii familiei. Cand spun asta ma gandesc nu numai la racelile propriilor copii, ci si la batranii din neam, la boli grave, cronice sau chiar terminale. Pentru asa ceva e nevoie de o tarie de caracter, un devotament si o compasiune care adesea le lipseste bărbaților.
Prin prisma trăirilor mele si a felului in care ma raportez la religie, inteleg feminitatea ca fiind pusa maxim in valoare in cadrul familiei, desi nu contest aportul social al femeii singure. Am enumerat doar cateva atribute si roluri pe care eu le vad ca daruri in firea femeii. Nu exclud ca o femeie poate avea o multitudine de alte calitati neutre, care nu o fac insa mai feminina decat este si de aceea am considerat ca nu fac obiectul discutiei de fata.
Monday, May 25, 2020
Multe...
... femei sunt roase de gandul de a renunta la dezvoltarea familiei lor in favoarea progresului profesional. Chiar asa suna si exprimarea lor pretentioasa "as vrea sa ma focalizez pe cariera". Nu pare logic ca imediat ce te-ai casatorit sa vrei sa ai ca prioritate serviciul, cand normal ar fi sa intemeiezi o familie, dar libertatea gandirii femeilor robite de feminism este imprevizibila.
Daca ne uitam mai atent imprejur, vedem ca, de fapt, putine femei ajung la o cariera stralucita. Majoritatea sfarsesc prin a isi consuma anii valorosi pentru familie intr-o amarata de slujba, platite prost si înconjurate cu indiferenta, interese, intrigi sau invidie. Se lipsesc de buna-voie de a sta intre cei care le-ar iubi si le-ar pretui cu adevarat si de nobletea indatoririi de mama implicata si stapana devotata a casei, apoi isi deplang "soarta" ai carei autori neinsiprati sunt.
Cum totul are un pret, cursa pentru cariera se plateste adesea din integritatea duhovniceasca a relatiei conjugale sau cel putin din timpul dedicat formarii copiilor (lucrarea esentiala dupa care femeia va fi judecata).
Daca vrea cineva o constructie reusita pentru viata, mi se pare esential sa fie receptiv si sa colaboreze cu Arhitectul si Designerul suprem, a carui atotstiinta si vedere in viitor sunt de netagaduit. Daca priveste prin lentila invataturilor de credinta, va intelege ca promisiunea carierei este una dintre minciunile frumos ambalate ale sistemului social.
Daca ne uitam mai atent imprejur, vedem ca, de fapt, putine femei ajung la o cariera stralucita. Majoritatea sfarsesc prin a isi consuma anii valorosi pentru familie intr-o amarata de slujba, platite prost si înconjurate cu indiferenta, interese, intrigi sau invidie. Se lipsesc de buna-voie de a sta intre cei care le-ar iubi si le-ar pretui cu adevarat si de nobletea indatoririi de mama implicata si stapana devotata a casei, apoi isi deplang "soarta" ai carei autori neinsiprati sunt.
Cum totul are un pret, cursa pentru cariera se plateste adesea din integritatea duhovniceasca a relatiei conjugale sau cel putin din timpul dedicat formarii copiilor (lucrarea esentiala dupa care femeia va fi judecata).
Daca vrea cineva o constructie reusita pentru viata, mi se pare esential sa fie receptiv si sa colaboreze cu Arhitectul si Designerul suprem, a carui atotstiinta si vedere in viitor sunt de netagaduit. Daca priveste prin lentila invataturilor de credinta, va intelege ca promisiunea carierei este una dintre minciunile frumos ambalate ale sistemului social.
Sunday, May 24, 2020
Calugarul...
... urca versantul abrupt al desavarsirii in rugaciunea neincetata pe calea aspra a nevointelor, intr-o asezare linistita a vietii, centrat pe sine in curatirea de patimi, avand ca incununare finala neintinata dragoste de Hristos.
Mireanul are si el un drum anevoios, dar colorat cu multe bucurii binecuvantate. La el rugaciunea neincetata apare ca o nevoie fireasca de toata vremea de a simti un ajutor dincolo de puterile lui omenesti in greutatile inerente ale vietii. Grija de multe a mireanului cu multi copii se poate rezuma la grija pentru buna randuiala a vietii in familie si cred ca astfel devine o lucrare duhovniceasca in esenta, de slujire neintrerupta si preocupare pentru binele altora. Cel putin asa inteleg eu chipul parintesc in familie.
Pentru mine (si nu cred ca sunt singura) cel mai puternic motor in rugaciunea neincetata sunt copiii. Singuratatea poarta in ea riscul autosuficientei, pe cand in mijlocul copiilor in tot ceasul am motiv fie sa slavesc bunatatea nemasurata a lui Dumnezeu, fie sa Il chem sa isi reverse harul asupra familiei mele.
Mireanul nu are linistea monahala, dar de la bun inceput traieste intens iubirea de oameni sub diverse forme, lucru pe care monahul incepator nu il are. Daca stie sa fructifice aceste forme lumesti ale iubirii, sa le curete de neghina patimilor si sa fie jertfelnic, are toate sansele sa ajunga sa simta si sa lucreze mai devreme iubirea dumnezeiasca decat un om care evolueaza singur. Chiar si scripturile fac paralelismul iubirii de Hristos cu indragosteala omeneasca.
Nu vreau sa ofensez pe nimeni, vreau doar sa descriu felul in care viata duhovniceasca pulseaza continuu in mijlocul familiei si sa sublinez faptul ca un copil nu vine pe lume zadarnicind lucrarea sufleteasca a parintilor, ci plinind lipsurile lor de rabdare, dragoste si credinta.
Mireanul are si el un drum anevoios, dar colorat cu multe bucurii binecuvantate. La el rugaciunea neincetata apare ca o nevoie fireasca de toata vremea de a simti un ajutor dincolo de puterile lui omenesti in greutatile inerente ale vietii. Grija de multe a mireanului cu multi copii se poate rezuma la grija pentru buna randuiala a vietii in familie si cred ca astfel devine o lucrare duhovniceasca in esenta, de slujire neintrerupta si preocupare pentru binele altora. Cel putin asa inteleg eu chipul parintesc in familie.
Pentru mine (si nu cred ca sunt singura) cel mai puternic motor in rugaciunea neincetata sunt copiii. Singuratatea poarta in ea riscul autosuficientei, pe cand in mijlocul copiilor in tot ceasul am motiv fie sa slavesc bunatatea nemasurata a lui Dumnezeu, fie sa Il chem sa isi reverse harul asupra familiei mele.
Mireanul nu are linistea monahala, dar de la bun inceput traieste intens iubirea de oameni sub diverse forme, lucru pe care monahul incepator nu il are. Daca stie sa fructifice aceste forme lumesti ale iubirii, sa le curete de neghina patimilor si sa fie jertfelnic, are toate sansele sa ajunga sa simta si sa lucreze mai devreme iubirea dumnezeiasca decat un om care evolueaza singur. Chiar si scripturile fac paralelismul iubirii de Hristos cu indragosteala omeneasca.
Nu vreau sa ofensez pe nimeni, vreau doar sa descriu felul in care viata duhovniceasca pulseaza continuu in mijlocul familiei si sa sublinez faptul ca un copil nu vine pe lume zadarnicind lucrarea sufleteasca a parintilor, ci plinind lipsurile lor de rabdare, dragoste si credinta.
Aloele...
... pe care le-am luat de cateva luni au facut puisori. Azi i-am transplantat si abia astept sa vad daca le merge bine. Nu ma asteptam sa ma bucur ca un copil de noile plantute 😊
Pentru ca...
... stiu cate sunt ispitele si provocarile fetelor din biserica atunci cand este vorba de imbracaminte si pentru ca toate (chiar si femeile mai in varsta) am avut la un moment dat senzatia ca mergem contra curentului modern in vestimentatie, Maria mea incearca sa promoveze tinute frumoase potrivite femeii crestine la biserica, dar si in general.
Sper sa va inspire si sa va incurajeze sa virati garderoba spre fuste si rochii, fiindca dau o nota aparte de feminitate si eleganta oricarei femei.
Sper sa va inspire si sa va incurajeze sa virati garderoba spre fuste si rochii, fiindca dau o nota aparte de feminitate si eleganta oricarei femei.
Saturday, May 23, 2020
Am reflectat...
... in ultimul timp la sfatul de a nu ne compara cu altii, de a nu compara copiii intre ei, sfat cu care se condimenteaza mai nou orice articol cu tenta psihologica despre cum sa fii echilibrat si impacat cu tine. Desi suna incantator, la o analiza mai atenta se observa ca este un truc demagogic. Iata de ce:
In primul rand comparatia este aproape un act reflex in natura fiintei umane rationale. Putem observa acest lucru chiar si in perceptia timpului si spatiului, ale caror masuri le intelegem raportandu-le la dimensiunile noastre subiective in materie de timp si spatiu. Cand esti copil obiectele ti se par mari, iar timpul lung, fiindca le exprimi procentual din inaltimea si timpul vietii tale.
Apoi este tendinta naturala a omului de a se compara pentru a isi verifica statusul normalitatii sale, de a isi evalua recordurile si de a lucra asupra scaderilor, acolo unde este posibil.
Compararea vine si din dorinta fireasca de integrare sociala, de racordare la standarde, de a ne insusi elemente comune cu semenii, de a ne situa in diverse conjuncturi printre cei eligibili.
Un alt scop benefic al compararii cu altii poate fi invatarea. Ne comparam din dorinta de a ne perfectiona in diferite domenii si cred ca acesta este un lucru bun. Ne inspiram din lucrarea altor oameni si astfel progresam atat individual cat si ca societate.
Compararea nu este rea in sine. Ceea ce o urateste este asezarea patimasa a celui care se compara si "ochiul lui rau" fata de talantii si binele aproapelui. Otrava invidiei usuca toate roadele unei comparatii sanatoase cu semenii. Poftirea irationala la binele altuia intuneca perspectiva asupra lumii, incat ajungi sa nu mai poti privi curat pe nimeni.
Acestea sunt cauzele pentru care comparatia produce dureri si solutia nu este sa inchizi ochii total la universul inconjurator. Exista medicamente care ajuta la restabilirea raportarii normale la ceea ce ne place in viata altora.
*sa pui inaintea Domnului ceea ce se petrece in sufletul tau si sa Il rogi pe El sa tamaduiasca
* sa te silesti sa te bucuri cu cel ce se bucura de darurile semenilor ca de niste marturii ale bunatatii lui Dumnezeu
* sa crezi ca vei primi de la Dumnezeu orice lucru cu adevarat bun pe care il vei dori cu nevinovatie
* sa folosesti compararea mai ales in cele duhovnicesti, "ravnind la darurile cele mai inalte" care nu se imputineaza daca ia si altul din ele, ci se inmultesc
* sa practici recunostinta pentru ceea ce esti si ai, facand un inventar propriu si meditand cum puteai sa fi fost lipsit de anumite binecuvantari
* sa folosesti compararea ca arma impotriva ei insasi😊 si plecandu-ti privirea spre cei mai lipsiti ca tine (nu neaparat material) In acest fel iti vei aprecia mai mult nivelul existential si vei mai elimina din frustrari.
* sa crezi ca ai primit doar ceea ce iti este de folos si ca Dumnezeu stie mai bine in ce fel ceea ce ti se pare tie o mare oportunitate, te poate vatama sufleteste
In primul rand comparatia este aproape un act reflex in natura fiintei umane rationale. Putem observa acest lucru chiar si in perceptia timpului si spatiului, ale caror masuri le intelegem raportandu-le la dimensiunile noastre subiective in materie de timp si spatiu. Cand esti copil obiectele ti se par mari, iar timpul lung, fiindca le exprimi procentual din inaltimea si timpul vietii tale.
Apoi este tendinta naturala a omului de a se compara pentru a isi verifica statusul normalitatii sale, de a isi evalua recordurile si de a lucra asupra scaderilor, acolo unde este posibil.
Compararea vine si din dorinta fireasca de integrare sociala, de racordare la standarde, de a ne insusi elemente comune cu semenii, de a ne situa in diverse conjuncturi printre cei eligibili.
Un alt scop benefic al compararii cu altii poate fi invatarea. Ne comparam din dorinta de a ne perfectiona in diferite domenii si cred ca acesta este un lucru bun. Ne inspiram din lucrarea altor oameni si astfel progresam atat individual cat si ca societate.
Compararea nu este rea in sine. Ceea ce o urateste este asezarea patimasa a celui care se compara si "ochiul lui rau" fata de talantii si binele aproapelui. Otrava invidiei usuca toate roadele unei comparatii sanatoase cu semenii. Poftirea irationala la binele altuia intuneca perspectiva asupra lumii, incat ajungi sa nu mai poti privi curat pe nimeni.
Acestea sunt cauzele pentru care comparatia produce dureri si solutia nu este sa inchizi ochii total la universul inconjurator. Exista medicamente care ajuta la restabilirea raportarii normale la ceea ce ne place in viata altora.
*sa pui inaintea Domnului ceea ce se petrece in sufletul tau si sa Il rogi pe El sa tamaduiasca
* sa te silesti sa te bucuri cu cel ce se bucura de darurile semenilor ca de niste marturii ale bunatatii lui Dumnezeu
* sa crezi ca vei primi de la Dumnezeu orice lucru cu adevarat bun pe care il vei dori cu nevinovatie
* sa folosesti compararea mai ales in cele duhovnicesti, "ravnind la darurile cele mai inalte" care nu se imputineaza daca ia si altul din ele, ci se inmultesc
* sa practici recunostinta pentru ceea ce esti si ai, facand un inventar propriu si meditand cum puteai sa fi fost lipsit de anumite binecuvantari
* sa folosesti compararea ca arma impotriva ei insasi😊 si plecandu-ti privirea spre cei mai lipsiti ca tine (nu neaparat material) In acest fel iti vei aprecia mai mult nivelul existential si vei mai elimina din frustrari.
* sa crezi ca ai primit doar ceea ce iti este de folos si ca Dumnezeu stie mai bine in ce fel ceea ce ti se pare tie o mare oportunitate, te poate vatama sufleteste
Azi...
... Elena ar fi implinit 8 ani. Cred ca nu intamplator azi am reusit sa ne reunim toti din familie in curtea strabunicilor mei. Am mai avut dupa adormirea ei tentative de a ne strange toti laolalta, dar mereu aparea cate un inconvenient si nu reuseam. S-au scurs aproape trei ani asa.
Pozele sunt editate din dragoste, bucurie si recunostinta de un parinte pe care nici ea, nici noi, nu l-am cunoscut in viata pamanteasca, dar care marturiseste ca ii este apropiata in duh si il mangaie in suferintele lui trupesti.
Si inca o intamplare ciudata, pe care vreau sa o notez, fiindca simt ca are o semnificatie, deocamdata necunoscuta mie: de ziua parintelui am uitat sa ii pun lumanari in tort (Ionut s-a intrecut pe el însuși si fost cofetar) am incercat sa aprind in graba o lumanare gasita prin casa la candela din bucatarie, dar am reusit sa picur ceara si sa sting candela si, neavand nici bricheta, nici chibrituri la indemana, am fost nevoita sa alerg la candela Elenei si abia de acolo am putut aprinde lumanarea pentru aniversarea lui.
Mie mi s-a parut un detaliu frumos chiar si asa, fara sa ma gândesc mai departe, ca de ziua lui, lumina pentru noul an a venit de la candela Elenei, fiindca o buna parte din viata si inima lui sunt cu si pentru ea.
Auzim...
... mereu dictonul "Fii tu insuti!" Inainte de a ti-l impropria sau de a il promova, cugeta putin mai adanc la implicatii. Inteles gresit, el este cat se poate de distructiv, mai ales in plan moral.
In primul rand, ca sa fii tu insuti trebuie mai intai sa stii cine esti tu. Raspunsul la aceasta dilema, departe de a fi unul simplist, poate genera multe erori. Adevarata cunoastere de sine este apanajul celor desavarsiti, nu al tuturor adolescentilor aflati in plina transformare. Trebuie sa te cunosti pe tine cu valenta de creatie si fiu al lui Dumnezeu dupa har. Nu orice gand care iti vine e al tau si te caracterizeaza, dupa cum nu orice patima spre care esti inclinat te reprezinta si trebuie sa fie o parte din tine.
Tu insuti, asa cum esti proiectat, esti o faptura minunata, peste frumusestea careia s-au supra-adaugat elemente straine care au desfigurat chipul zidit in tine. As spune deci ca trebuie sa incerci sa fii tu insuti in tot ce simti "bun si desavarsit" in tine, avand ca dreptar invatatura evanghelica tradusa de parintii bisericii pentru oameni.
Alege talantii de balast si cultiva numai pe aceia care intelegi ca dau rod bun intru Domnul.
Niciodata nu fi tu insuti nesocotind iubirea de aproapele. Fii tu insuti fara sa tii seama de tiparele stupide si comentariile rautacioase ale altora, asta da. Asuma-ti sa fii diferit pentru Dumnezeu, spre slava Lui, prin tot ce a sadit El in tine.
In primul rand, ca sa fii tu insuti trebuie mai intai sa stii cine esti tu. Raspunsul la aceasta dilema, departe de a fi unul simplist, poate genera multe erori. Adevarata cunoastere de sine este apanajul celor desavarsiti, nu al tuturor adolescentilor aflati in plina transformare. Trebuie sa te cunosti pe tine cu valenta de creatie si fiu al lui Dumnezeu dupa har. Nu orice gand care iti vine e al tau si te caracterizeaza, dupa cum nu orice patima spre care esti inclinat te reprezinta si trebuie sa fie o parte din tine.
Tu insuti, asa cum esti proiectat, esti o faptura minunata, peste frumusestea careia s-au supra-adaugat elemente straine care au desfigurat chipul zidit in tine. As spune deci ca trebuie sa incerci sa fii tu insuti in tot ce simti "bun si desavarsit" in tine, avand ca dreptar invatatura evanghelica tradusa de parintii bisericii pentru oameni.
Alege talantii de balast si cultiva numai pe aceia care intelegi ca dau rod bun intru Domnul.
Friday, May 22, 2020
Cum sa...
...iti pastrezi calmul si sa nu tipi la copii pare a fi o mare provocare pentru toate mamicile. Nu cred ca orice ridicare de ton este un tipat si ca modularea intenstatii sunetelor emise este un fenomen normal care adauga un plus de emotivitate comunicarii.
Ca sa renunti la tipete, in primul rand trebuie sa detesti acest comportament si sa observi cat de ineficient si penibil este, fiindca nu te ajuta sa te impui pe termen lung si iti confera un aer nedemn. Daca mai reflectezi putin si cat de nociv este pentru un copil sa primeasca acest tratament de la mama, cred ca e suficient pentru a te motiva sa incepi sa lupti impotriva acestui obicei.
Propune-ti ca atunci cand iti vine sa tipi sa iei o pauza, sa respiri si sa gandesti putin situatia. Vezi ce ai concret de facut si nu recurge la tipete fara rost.
Si eu am avut aceasta urata deprindere si am folosit o perioada la metoda de a tipa in soapta. Pare penibil, dar simteam ca ma ajuta acel expir profund pe cuvinte. Parca si copiii deveneau mai seriosi si mai constienti de supararea pe care mi-o facusera cand vedeau cat ma lupt sa nu dau curs maniei.
Daca totusi tipi, incearca pe cat posibil si nu tipa la copil, mai ales daca e mic. Ideal ar fi sa nu tipi nici de fata cu el. Tipa intr-o perna daca chiar nu mai poti de nervi, apoi ridica-te si poarta o discutie normala, chiar daca arati ca esti suparata.
Impune-ti sa nu tipi la manie. Poate tipi ca sa te auda copiii de departe, sau intr-un moment de frica intensa, dar aceste tipete nu au un impact negativ atat de pronuntat ca acelea din crizele de nervi. Mai bine te retragi putin si te intorci dupa ce te calmezi, decat sa urli necontrolat.
Evalueaza putin ce anume te scoate cel mai tare din minti si, in momentele de liniste, demonteaza gravitatea pe care o resimti de obicei in situatia respectiva. Gaseste-ti ganduri care sa te ajute sa privesti optimist si concepe un plan ca sa raresti incidenta si amploarea intamplarilor care te irita.
Si darama cei trei mari piloni ai tensiunilor interioare:
Nu pune prea mare pret pe obiecte, ca sa nu suferi cand se deterioreaza.
Nu te compara cu alte mamici/copii fiindca acest obicei nu e decat o sursa de frustrari si invidie.
Nu da prea mare importanta comentariilor si parerii strainilor despre familia ta.
In afara de boroboatele personale, certurile intre frati te pot face si ele sa tipi. Nici la mine in casa certurile nu sunt un focar asanat, dar incerc sa mentin situatia sub control, sa deschid ochii copiilor spre alternativa bunatatii, a pacii, a generozitatii si iertarii.
Cel mai tare ma doare in cearta lor usurinta cu care unii savarsesc nedreptatea si insensibilitatea cu care ii fac pe fratiori sa sufere. Aceste lucruri nu ma fac sa tip, dar ma consuma interior nespus de puternic. Din durerea aceasta incerc pe de o parte sa izvorasc cuvinte cu care sa ating inima celui vinovat si pe de alta parte sa convertesc toata intristarea sufleteasca in rugaciune.
Ca sa renunti la tipete, in primul rand trebuie sa detesti acest comportament si sa observi cat de ineficient si penibil este, fiindca nu te ajuta sa te impui pe termen lung si iti confera un aer nedemn. Daca mai reflectezi putin si cat de nociv este pentru un copil sa primeasca acest tratament de la mama, cred ca e suficient pentru a te motiva sa incepi sa lupti impotriva acestui obicei.
Propune-ti ca atunci cand iti vine sa tipi sa iei o pauza, sa respiri si sa gandesti putin situatia. Vezi ce ai concret de facut si nu recurge la tipete fara rost.
Si eu am avut aceasta urata deprindere si am folosit o perioada la metoda de a tipa in soapta. Pare penibil, dar simteam ca ma ajuta acel expir profund pe cuvinte. Parca si copiii deveneau mai seriosi si mai constienti de supararea pe care mi-o facusera cand vedeau cat ma lupt sa nu dau curs maniei.
Daca totusi tipi, incearca pe cat posibil si nu tipa la copil, mai ales daca e mic. Ideal ar fi sa nu tipi nici de fata cu el. Tipa intr-o perna daca chiar nu mai poti de nervi, apoi ridica-te si poarta o discutie normala, chiar daca arati ca esti suparata.
Impune-ti sa nu tipi la manie. Poate tipi ca sa te auda copiii de departe, sau intr-un moment de frica intensa, dar aceste tipete nu au un impact negativ atat de pronuntat ca acelea din crizele de nervi. Mai bine te retragi putin si te intorci dupa ce te calmezi, decat sa urli necontrolat.
Evalueaza putin ce anume te scoate cel mai tare din minti si, in momentele de liniste, demonteaza gravitatea pe care o resimti de obicei in situatia respectiva. Gaseste-ti ganduri care sa te ajute sa privesti optimist si concepe un plan ca sa raresti incidenta si amploarea intamplarilor care te irita.
Si darama cei trei mari piloni ai tensiunilor interioare:
Nu pune prea mare pret pe obiecte, ca sa nu suferi cand se deterioreaza.
Nu te compara cu alte mamici/copii fiindca acest obicei nu e decat o sursa de frustrari si invidie.
Nu da prea mare importanta comentariilor si parerii strainilor despre familia ta.
In afara de boroboatele personale, certurile intre frati te pot face si ele sa tipi. Nici la mine in casa certurile nu sunt un focar asanat, dar incerc sa mentin situatia sub control, sa deschid ochii copiilor spre alternativa bunatatii, a pacii, a generozitatii si iertarii.
Cel mai tare ma doare in cearta lor usurinta cu care unii savarsesc nedreptatea si insensibilitatea cu care ii fac pe fratiori sa sufere. Aceste lucruri nu ma fac sa tip, dar ma consuma interior nespus de puternic. Din durerea aceasta incerc pe de o parte sa izvorasc cuvinte cu care sa ating inima celui vinovat si pe de alta parte sa convertesc toata intristarea sufleteasca in rugaciune.
Niciodata...
... nu stii cat poti interveni in viata altuia fara sa te alegi cu resentimente. Cine isi "periaza" constiinta frecvent, isi pune si astfel de probleme.
Acum cateva zile eram cu Anastasia afara. Ea se juca linistita cu un servetel umed iar eu vorbeam la telefon, paremi-se. Erau si baietii cu bicicletele in apropiere, cu mai multi prieteni. Deodata am observat ca doi dintre ei au inceput sa se certe, sa se ameninte si chiar sa se impinga putin unul pe altul. Mama unuia dintre cei doi era si ea in zona, asa ca am facut-o atenta: "Hei, vezi ca se cearta copiii!" Ea imi face semn cu mana sa ma linistesc, ca ea controleaza situatia.
Mi-am vazut mai departe de conversatia telefonica, dar nu am putut sa nu observ ca pe terenul de joaca din fata mea lucrurile se inrautateau considerabil. De fapt, doamna respectiva nu facea decat sa asiste ca la luptele de caini, linistita fiind ca fiul ei avea sorti de izbanda.
Am intervenit atunci eu si am strigat la ei de departe sa nu se mai bata asa. De rusinea unui adult, copiii au incetat. Au mai bombanit ei cate ceva apoi si-a vazut fiecare de ale lui.
Mi s-a parut insa ca am deranjat-o pe femeia aceea, ca am intrerupt meciul de box pe care il savura cu cruzime si ca nu am avut incredere ca stie sa gestioneze situatia.
"Nu se intampla nimic. Eram eu aici."
Intr-adevar baietii mei nu erau implicati, dar nu puteam sa asist la asa ceva si sa las totul sa se desfasoare de la sine.
Din pacate viata de zi cu zi abunda de situatii in care se vadeste caracterul urat al oamenilor si care ne pun la incercare delicatetea si dorinta de a fi placuti lui Dumnezeu. A-ti pastra pacea inimii si constiinta curata este un obiectiv din ce in ce mai greu de atins in aglomeratiile urbane, unde interactiunile sociale sunt mult mai numeroase decat pentru taranul de odinioara.
Acum cateva zile eram cu Anastasia afara. Ea se juca linistita cu un servetel umed iar eu vorbeam la telefon, paremi-se. Erau si baietii cu bicicletele in apropiere, cu mai multi prieteni. Deodata am observat ca doi dintre ei au inceput sa se certe, sa se ameninte si chiar sa se impinga putin unul pe altul. Mama unuia dintre cei doi era si ea in zona, asa ca am facut-o atenta: "Hei, vezi ca se cearta copiii!" Ea imi face semn cu mana sa ma linistesc, ca ea controleaza situatia.
Mi-am vazut mai departe de conversatia telefonica, dar nu am putut sa nu observ ca pe terenul de joaca din fata mea lucrurile se inrautateau considerabil. De fapt, doamna respectiva nu facea decat sa asiste ca la luptele de caini, linistita fiind ca fiul ei avea sorti de izbanda.
Am intervenit atunci eu si am strigat la ei de departe sa nu se mai bata asa. De rusinea unui adult, copiii au incetat. Au mai bombanit ei cate ceva apoi si-a vazut fiecare de ale lui.
Mi s-a parut insa ca am deranjat-o pe femeia aceea, ca am intrerupt meciul de box pe care il savura cu cruzime si ca nu am avut incredere ca stie sa gestioneze situatia.
"Nu se intampla nimic. Eram eu aici."
Intr-adevar baietii mei nu erau implicati, dar nu puteam sa asist la asa ceva si sa las totul sa se desfasoare de la sine.
Din pacate viata de zi cu zi abunda de situatii in care se vadeste caracterul urat al oamenilor si care ne pun la incercare delicatetea si dorinta de a fi placuti lui Dumnezeu. A-ti pastra pacea inimii si constiinta curata este un obiectiv din ce in ce mai greu de atins in aglomeratiile urbane, unde interactiunile sociale sunt mult mai numeroase decat pentru taranul de odinioara.
Thursday, May 21, 2020
Tot..
... Maica Siluana:
Un gand aducator de pace pentru incapatanarea femeii care vrea ca ceilalti sa fie dupa sablonul conceput de ea, gand linistitor fiindca ne aduce aminte ca toti suntem in ultima instanta ai Lui si ne propulseaza in rugaciune cu rabdare pentru devenirea sufleteasca a altora.
Wednesday, May 20, 2020
M-a rugat...
... cineva sa povestesc cum ma pregatesc in seara asta pentru pomenirea de maine a Elenitei.
Eu nu cred ca sunt un exemplu tipic. Daca doriti invataturi despre pomenirea mortilor gasiti (aici sau aici)
Cand vreau sa fac pomenirea fetei mele incep prin a ma gandi cu drag la ea si a incerca sa o simt mai aproape. Uneori aprind si o lumanare in casa (in plus fata de candela care arde pentru ea aproape tot timpul, pe care o ingrijeste sotul meu). Incep sa prepar coliva si colaci pentru parastas. Nu sunt adepta cantitatilor mari fiindca nu cred ca asta asteapta ea de la mine. Nu am ornat coliva de data asta deloc. Se poate si asa, "smerita" de tot. Am facut colacei mici si multi. E prima data cand am facut asa, fiindca am vrut sa lucreze si Ghe cu mine, ca sa simta ca pregateste si el ceva pentru ea. Voi lua cu mine si niste vin curat. Atat: materiile necesare pentru a fi binecuvantate si gustate.
Eu nu cred ca sunt un exemplu tipic. Daca doriti invataturi despre pomenirea mortilor gasiti (aici sau aici)
Cand vreau sa fac pomenirea fetei mele incep prin a ma gandi cu drag la ea si a incerca sa o simt mai aproape. Uneori aprind si o lumanare in casa (in plus fata de candela care arde pentru ea aproape tot timpul, pe care o ingrijeste sotul meu). Incep sa prepar coliva si colaci pentru parastas. Nu sunt adepta cantitatilor mari fiindca nu cred ca asta asteapta ea de la mine. Nu am ornat coliva de data asta deloc. Se poate si asa, "smerita" de tot. Am facut colacei mici si multi. E prima data cand am facut asa, fiindca am vrut sa lucreze si Ghe cu mine, ca sa simta ca pregateste si el ceva pentru ea. Voi lua cu mine si niste vin curat. Atat: materiile necesare pentru a fi binecuvantate si gustate.
Restul de milostenii nu se pun in postari de blog, ca sa nu stie stanga ce face dreapta ☺️. Tot in seara asta am si gatit pentru noi maine, fiindca dimineata vom fi la liturghie. Cam asa mi-am pregatit ziua de maine...
Cei care aveti nelamuriri legate de ce trebuie sa faceti atunci cand pomeniti pe cineva, aduceti-va aminte sa nu transformati momentul intr-o grija de multe, pagubindu-va si cartind impotriva bisericii. De asemenea, cu putina smerenie, se poate trece peste ispita conformarii orbesti la obiceiul locului. Nu va comparati cu vecinii, comparati-va cu invatatura curata despre cei adormiti din cartile ortodoxe. Puteti recurge la orice tip de lucrare (fapta buna, nevointa) bineplacuta lui Dumnezeu pentru a o oferi in dar sufletului celui adormit, nu va limitati numai obisnuita milostenie cu haine sau mancare. Puteti sa cititi la Psaltire pentru cel plecat dintre noi. Daca puneti o masa, sa fie o masa a bucuriei si milei, o agapa frateasca in amintirea defunctului, nu un prilej de a va lua revansa sau a va achita de cineva. Asezati tot ceea ce faceti inaintea lui Dumnezeu in simtirea pe care o aveti pentru cel raposat. Nu va complexati de lipsa posibilitatilor: am vazut parastase facute doar cu o felie de paine si putin vin. Mortii nu mananca si nu beau.
Aceasta...
... carte fara imagini este preferata lui Ghe. Il imita pe fratele lui mai mare care citeste cu adevarat, si se plimba si el cu cartea dupa el la masa, la baie si prin paturi. Citeste cate o propozitie apoi o lasa deoparte si cugeta adanc😃
Puterea exemplului este extraordinara!
Calugarul...
... se nevoieste cu tacerea. O femeie casatorita care mai este si mama la un batalion de copii nu are ce face cu tacerea. O poate pune in aplicare in prieteniile desarte care o ispitesc si o distrag, dar in caminul ei, o femeie trebuie neaparat sa stie sa vorbeasca. Prin felul in care vorbim ne atragem respectul celorlalti si ii putem ajuta cu sfaturi de viata si credinta. Vorbirea despre Dumnezeu in casele crestinilor este esentiala, fiindca prin ea le putem transmite copiilor prezenta continua si lucratoare a lui Dumnezeu in viata noastra.
Daca vrei sa te faci frumoasa ☺️ priveste putin in oglinda felul in care vorbesti. Repet, nu numai felul in care vorbesti cu strainii, ci si acasa, cu ai tai, in diverse situatii si stari interioare.
*ai grija la tonul folosit: nu tipa, nu te rasti, nu fi morocanoasa sau dispretuitoare. Chiar si cel mai inofensiv continut verbal, insotit de un ton nepotrivit, poate genera o reactie de respingere. Asculta-te si modifica ce crezi ca e dezagreabil!
*nu folosi vulgaritati: este total nepotrivit pentru cineva care are pretentia de formator de caractere. Cu cat cuvintele tale sunt mai dezgustatoare, cu atat mai putina credibilitate si respect vei primi!
*vorbeste cu blandete si dragoste si foloseste limbajul ca pe o modalitate de a aduce binele in viata celorlalti
*cultiva-ti un stil ferm, dar calm. Isteria nu este un semn al puterii. Iti poti comunica dezacordul si poti pune limite si fara sa faci circ
*priveste-ti interlocutorul si da-ti seama din expresia lui daca felul in care vorbesti este de folos. Da-ti seama cand trebuie sa taci
*evita tot ce este distructiv in comunicarea cu altii, mai ales barfele si indemnurile spre rautate
*foloseste un limbaj elevat, chiar daca vorbesti in casa cu copiii, fiindca asa le vei dezvolta si lor vocabularul
*pronunta cuvintele corect, detaliaza intelesurile expresiilor figurate (nu uit ca primul meu copil chiar credea ca il voi manca si s-a ascuns)
*nu vorbi in prezenta copiilor despre subiecte care i-ar putea afecta negativ (gen semnele vremurilor din urma, detalii despre viata intima, probleme financiare acute, boli grave, chinurile iadului)
Schimbarea nu trebuie facuta in sens teatral, ci din dorinta sincera de a fi mai placuta lui Dumnezeu si oamenilor. Motivatia pentru cosmetizarea felului in care comunicam este una iubitoare, nu una perfida si de aceea cred ca este un demers bun in esenta. In numele sinceritatii si al lipsei de prefacatorie nu sunt binevenite "relaxarile" verbale in familie. Grija pentru limbaj nu este o masca a falsitatii, ci un antrenament care va transforma treptat stilul decent intr-o a doua natura.
Daca vrei sa te faci frumoasa ☺️ priveste putin in oglinda felul in care vorbesti. Repet, nu numai felul in care vorbesti cu strainii, ci si acasa, cu ai tai, in diverse situatii si stari interioare.
*ai grija la tonul folosit: nu tipa, nu te rasti, nu fi morocanoasa sau dispretuitoare. Chiar si cel mai inofensiv continut verbal, insotit de un ton nepotrivit, poate genera o reactie de respingere. Asculta-te si modifica ce crezi ca e dezagreabil!
*nu folosi vulgaritati: este total nepotrivit pentru cineva care are pretentia de formator de caractere. Cu cat cuvintele tale sunt mai dezgustatoare, cu atat mai putina credibilitate si respect vei primi!
*vorbeste cu blandete si dragoste si foloseste limbajul ca pe o modalitate de a aduce binele in viata celorlalti
*cultiva-ti un stil ferm, dar calm. Isteria nu este un semn al puterii. Iti poti comunica dezacordul si poti pune limite si fara sa faci circ
*priveste-ti interlocutorul si da-ti seama din expresia lui daca felul in care vorbesti este de folos. Da-ti seama cand trebuie sa taci
*evita tot ce este distructiv in comunicarea cu altii, mai ales barfele si indemnurile spre rautate
*foloseste un limbaj elevat, chiar daca vorbesti in casa cu copiii, fiindca asa le vei dezvolta si lor vocabularul
*pronunta cuvintele corect, detaliaza intelesurile expresiilor figurate (nu uit ca primul meu copil chiar credea ca il voi manca si s-a ascuns)
*nu vorbi in prezenta copiilor despre subiecte care i-ar putea afecta negativ (gen semnele vremurilor din urma, detalii despre viata intima, probleme financiare acute, boli grave, chinurile iadului)
Schimbarea nu trebuie facuta in sens teatral, ci din dorinta sincera de a fi mai placuta lui Dumnezeu si oamenilor. Motivatia pentru cosmetizarea felului in care comunicam este una iubitoare, nu una perfida si de aceea cred ca este un demers bun in esenta. In numele sinceritatii si al lipsei de prefacatorie nu sunt binevenite "relaxarile" verbale in familie. Grija pentru limbaj nu este o masca a falsitatii, ci un antrenament care va transforma treptat stilul decent intr-o a doua natura.
Tuesday, May 19, 2020
O mare...
... realizare in educatia copiilor ar fi sa ii facem de mici sa inteleaga ca in zilele noastre un crestin nu trebuie sa se lase stapanit de spiritul de turma.
Gandul ca noi suntem diferiti de toti cei orientati dupa alte valori in afara credintei trebuie cu grija sadit pentru a pregati momentele dificile ale adolescentei. Copilul trebuie avertizat sa nu se ataseze si sa nu isi puna intr-atat increderea in cineva incat sa se departeze de povetele parintesti si de poruncile dumnezeiesti. Trebuie sa stie de la bun inceput ca in viata va inota contra curentului daca vrea sa ajunga la bucurii si impliniri binecuvantate.
Ca sa faca fata presiunilor partii intunecate a societatii, copilul are nevoie:
-sa inteleaga importanta ascultarii de parinti, ca scut impotriva relelor
-sa simta puterea chemarii numelui Domnului in rugaciune
-sa fie incurajat sa gandeasca singur din perspectiva crestina orice situatie inedita care il pune la incercare
-sa traiasca intr-un mediu in care isi poate exprima in siguranta parerile fara sa se astepte la represalii sau retragerea iubirii parintesti
Adolescentii nu trebuie subestimati in capacitatea lor de a se desprinde din miscarea sociala generala. Fiind o perioada in care sunt rebeli prin fire, putem canaliza aceasta rebeliune chiar impotriva spiritului gregar. Cautarea lor de a se descoperi pe sine poate fi speculata in sensul de a ii face mult mai atenti la propriile simtiri ale inimii si la propriile ganduri si opinii. Ei vor intelege usor ca principiul devenirii omului prin inspiratie difera de imitatia de prost gust si fara discernamant a tot ceea ce este in trend. Mai mult, daca i se deschid ochii asupra lucrurilor bune invatate acasa si traite in mediul familial, acestea nu vor fi imposibil de marturisit, mai ales cand va intelege ca prin aceasta isi poate ajuta prietenii.
Adolescentul care nu a cazut inca in pacate de moarte are o agerime a mintii si o receptivitate fata de cuvantul Scripturii. Acestea il pot ajuta sa vada anumite situatii in lumina Evangheliei si sa intuiasca orientarea gresita a grupului in care se afla:
Bineinteles, in incercarea lor de a ramane verticali in mijlocul torentului, adolescentii trebuie sustinuti de acasa prin discutii dese despre cum intelegem sa faptuim binele si despre cum ne alegem prietenii. Cel mai tare sprijin ramane totusi toiagul rugaciunii care plineste neputintele tuturor si pune stavila raului in lume.
Gandul ca noi suntem diferiti de toti cei orientati dupa alte valori in afara credintei trebuie cu grija sadit pentru a pregati momentele dificile ale adolescentei. Copilul trebuie avertizat sa nu se ataseze si sa nu isi puna intr-atat increderea in cineva incat sa se departeze de povetele parintesti si de poruncile dumnezeiesti. Trebuie sa stie de la bun inceput ca in viata va inota contra curentului daca vrea sa ajunga la bucurii si impliniri binecuvantate.
Ca sa faca fata presiunilor partii intunecate a societatii, copilul are nevoie:
-sa inteleaga importanta ascultarii de parinti, ca scut impotriva relelor
-sa simta puterea chemarii numelui Domnului in rugaciune
-sa fie incurajat sa gandeasca singur din perspectiva crestina orice situatie inedita care il pune la incercare
-sa traiasca intr-un mediu in care isi poate exprima in siguranta parerile fara sa se astepte la represalii sau retragerea iubirii parintesti
Adolescentii nu trebuie subestimati in capacitatea lor de a se desprinde din miscarea sociala generala. Fiind o perioada in care sunt rebeli prin fire, putem canaliza aceasta rebeliune chiar impotriva spiritului gregar. Cautarea lor de a se descoperi pe sine poate fi speculata in sensul de a ii face mult mai atenti la propriile simtiri ale inimii si la propriile ganduri si opinii. Ei vor intelege usor ca principiul devenirii omului prin inspiratie difera de imitatia de prost gust si fara discernamant a tot ceea ce este in trend. Mai mult, daca i se deschid ochii asupra lucrurilor bune invatate acasa si traite in mediul familial, acestea nu vor fi imposibil de marturisit, mai ales cand va intelege ca prin aceasta isi poate ajuta prietenii.
Adolescentul care nu a cazut inca in pacate de moarte are o agerime a mintii si o receptivitate fata de cuvantul Scripturii. Acestea il pot ajuta sa vada anumite situatii in lumina Evangheliei si sa intuiasca orientarea gresita a grupului in care se afla:
Bineinteles, in incercarea lor de a ramane verticali in mijlocul torentului, adolescentii trebuie sustinuti de acasa prin discutii dese despre cum intelegem sa faptuim binele si despre cum ne alegem prietenii. Cel mai tare sprijin ramane totusi toiagul rugaciunii care plineste neputintele tuturor si pune stavila raului in lume.
Monday, May 18, 2020
Cautand...
... informatii despre narcisisti, am dat de un termen nou, pe care nu stiu sa il traduc in limbajul de specialitate:
El reprezinta o stare de intrepatrundere nesanatoasa la nivel emotional si mental intre doi oameni. Granitele firesti intre personalitatile si chiar actiunile celor doi nu sunt bine delimitate, ceea ce creeaza premisele manipularii si influentarii negative a victimei. Enmeshment poate aparea atat in cuplu cat si in relatia parinte-copil.
Ca o nota personala as retine ca acest fenomen patologic sta la baza "slabiciunii" pe care o regasim la multi parinti fata de proprii copii. Ei nu au forta interioara de a-si mustra copii, de a ii corecta sau de a le interzice vreun lucru, fiindca nu se pot detasa emotional si traiesc totul la aceeasi intensitate irationala cu copiii. Din aceasta cauza au si mari dificultati in a ii disciplina. Ei se identifica interior cu toate frustrarile puerile si nici nu pot purta cu calm discutii contradictorii cu copilul, fiindca orice tantrum ii destabilizeaza si pe ei interior.
Ceea ce trebuie reținut este ca acest enmeshment nu este acelasi lucru cu o empatie normala, ci este apanajul raportarii oamenilor slabi, vulnerabili si dependenti la cei posesivi, care stiu sa speculeze un teren psihic predispus la exploatare si control abuziv. El este intotdeauna marca unei relatii interumane defectuoase si nu trebuie confundat sub nicio forma cu iubirea adevarata.
El reprezinta o stare de intrepatrundere nesanatoasa la nivel emotional si mental intre doi oameni. Granitele firesti intre personalitatile si chiar actiunile celor doi nu sunt bine delimitate, ceea ce creeaza premisele manipularii si influentarii negative a victimei. Enmeshment poate aparea atat in cuplu cat si in relatia parinte-copil.
Ca o nota personala as retine ca acest fenomen patologic sta la baza "slabiciunii" pe care o regasim la multi parinti fata de proprii copii. Ei nu au forta interioara de a-si mustra copii, de a ii corecta sau de a le interzice vreun lucru, fiindca nu se pot detasa emotional si traiesc totul la aceeasi intensitate irationala cu copiii. Din aceasta cauza au si mari dificultati in a ii disciplina. Ei se identifica interior cu toate frustrarile puerile si nici nu pot purta cu calm discutii contradictorii cu copilul, fiindca orice tantrum ii destabilizeaza si pe ei interior.
Ceea ce trebuie reținut este ca acest enmeshment nu este acelasi lucru cu o empatie normala, ci este apanajul raportarii oamenilor slabi, vulnerabili si dependenti la cei posesivi, care stiu sa speculeze un teren psihic predispus la exploatare si control abuziv. El este intotdeauna marca unei relatii interumane defectuoase si nu trebuie confundat sub nicio forma cu iubirea adevarata.
Sf Simeon - Rugaciuni 6
Împărate ceresc, Preasfinte, Preabunule, Duhul adevărului, Care ești unit într-o ființă cu ipostasurile Tatălui și Fiului,
Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul ești închinat și slăvit,
Care ai grăit prin prooroci,
Cel ce ai umplut pe sfinții apostoli de darul Tău și de sfințenie,
Cel ce împarți tuturor ca un stăpân darurile și dăruirile,
Cel ce bine-inmiresmezi credincioșilor cunoștința,
Cel ce sufli întru mine viață și-mi dăruiești înțelepciune,
Cel ce dai sufletului meu bărbăție, răbdare și înțelepciune,
Cel ce ești desăvârșit și umpli toate duhurile cele cerești ale puterilor cerești,
Cel ce plinești pe cele de sus și pe cele de jos, și pe toate împreună le ocârmuiești,
Cel ce lămurești cele nelămurite,
Cel ce luminezi spre înțelegere pe tot cel ce se mișcă,
Cel ce faci să se vadă cele ce vor să fie, ca cele ce sunt de față,
Cel ce dai celor de pe pământ a contempla cele din cer,
Cel din Care înțelepciunea, puterea, veselia, mângâierea, bărbăția și toată lucrarea cea bună se revarsă ca dintr-un izvor,
Mulțumesc Ție că m-ai învredncit pe mine, păcătosul, a trece lungimea zilei și a ajunge neîmpiedicat până în acest ceas de acum.
Și primește-mă, Doamne, pe mine nevrednicul Tău rob, cel ce mă apropii de Tine și mă rog să dobândesc ajutorul Tău, ca să mă curățesc prin pocăință de spurcăciunile mele cele urâte și cu chipurile înțelepciunii Tale celei necercetate iconomisește mântuirea mea.
Alungă de la mine lenevia și trândăvia care s-au sălășluit în trupul și sufletul meu.
Risipește și pierde gândurile mele cele viclene și necinstite de la inima mea.
Domolește pornirile cele fără de rânduială ale trupului meu și încetează mișcările cele pătimașe ale sufletului meu.
Ridică și depărtează de la cugetul meu cugetările cele rele și grijile cele deșarte, învățându-l să se îndeletnicească numai întru cele cuviincioase.
Înțelepțește-mă să grăiesc cele de trebuință și să fac cele de folos.
Oprește robirile minții mele cele din vremea rugăciunii și îndreptează toate abaterile ei, povațuind-o la calea Ta, ca să nu rătăcească aiurea, ci să contemple necontenit slava ta.
Risipește toate năvălirile cele cu multe măiestrii ale vicleanului, ce le uneltește asupra vieții mele.
Că Ție mă dăruiesc și pe Tine Te laud, Te binecuvintez și Ție mă închin, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și Fiului celui deoființă, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tot ma repet...
... cu expresia "daca nu ai ajutoare". Acum, sincer vorbind, cea mai buna solutie cand nu ai ajutoare este sa ti le formezi, fiindca viata devine exponential mai complicata cu fiecare nou copil in familie. De aceea cauta si responsabilizeaza sotul si copiii mai marisori ori de cate ori se iveste ocazia.
Fii calma, dar insistenta, si invata-i sa contribuie toti la echilibrul sistemului familial care ii sustine la randu-i. La inceput este nevoie de rabdare fiindca apar doua tipuri de inconveniente:
-opozitia (ca raspuns negativ sau sub forma amanarii) consuma mamelor multe resurse psihice pentru a fi gestionata cu calm. Un mic truc ar fi sa incepi antrenamentul plasarii de sarcini gospodaresti de timpuriu. De asemenea trebuie analizat daca intr-adevar aptitudinile copilului sunt depasite de cerinta si daca intarzierea sau refuzul sunt intemeiate sau nu.
-superficialitatea indeplinirii cerințelor, caz in care poate ajuta oferirea de instructiuni detaliate. O solutie ar fi revenirea asupra lucrului respectiv, dar, fiindca un copil se poate usor descuraja prin critica, preferabil ar fi un retus tacit din partea mamei. La varste mici, scopul principal este formarea deprinderii de a ajuta, de aceea nu merita pus accentul in stil perfectionist pe calitatea efectuarii sarcinilor.
Mamele cu multi copii fara sustinere din partea nimanui au un regim special de viata care necesita strategii speciale. Lor nu le trebuie articole (impanate cu linkuri catre cursuri de parenting contra cost) cu dulcegarii despre cum trebuie sa te joci cu copiii, cum poate fi distrus pe viata un copil dintr-o palma la fund si cum trebuie sa fii puternica pentru a naste. Ele au nevoie in primul rand de un ghid de supravietuire construit realist de cineva care a trait pe aceleasi coordonate cu ele.
Fii calma, dar insistenta, si invata-i sa contribuie toti la echilibrul sistemului familial care ii sustine la randu-i. La inceput este nevoie de rabdare fiindca apar doua tipuri de inconveniente:
-opozitia (ca raspuns negativ sau sub forma amanarii) consuma mamelor multe resurse psihice pentru a fi gestionata cu calm. Un mic truc ar fi sa incepi antrenamentul plasarii de sarcini gospodaresti de timpuriu. De asemenea trebuie analizat daca intr-adevar aptitudinile copilului sunt depasite de cerinta si daca intarzierea sau refuzul sunt intemeiate sau nu.
-superficialitatea indeplinirii cerințelor, caz in care poate ajuta oferirea de instructiuni detaliate. O solutie ar fi revenirea asupra lucrului respectiv, dar, fiindca un copil se poate usor descuraja prin critica, preferabil ar fi un retus tacit din partea mamei. La varste mici, scopul principal este formarea deprinderii de a ajuta, de aceea nu merita pus accentul in stil perfectionist pe calitatea efectuarii sarcinilor.
Mamele cu multi copii fara sustinere din partea nimanui au un regim special de viata care necesita strategii speciale. Lor nu le trebuie articole (impanate cu linkuri catre cursuri de parenting contra cost) cu dulcegarii despre cum trebuie sa te joci cu copiii, cum poate fi distrus pe viata un copil dintr-o palma la fund si cum trebuie sa fii puternica pentru a naste. Ele au nevoie in primul rand de un ghid de supravietuire construit realist de cineva care a trait pe aceleasi coordonate cu ele.
Alimentatia...
... este o sectiune a vietii spre care momentan aleg sa canalizez si sa reorientez fonduri care in perioade mai prospere se mai pierdeau pe nimicuri. Nu sunt genul care consuma doar produse bio si nici ingrediente sofisticate sau scumpe nu folosesc cand gatesc.
As incadra felul in care vreau sa mancam in urmatoarele luni la categoria "traditional romanesc" (exceptie facand citricele, fulgii de ovaz si uleiul de masline) Nu cumpar de obicei produse semipreparate. Tot ce pun pe masa este fie proaspat, fie gatit in casa, inclusiv painea si kefirul.
Cred ca in felul acesta fac destula economie si nu simt ca ar fi necesar sa elimin din meniu fructele de sezon cum ar fi capsunile. Sunt singurul "lux" pe care mi-l permit si as indemna pe toata lumea sa taie fondurile pentru orice alte mofturi si sa nu rateze acest dar al primaverii pentru sanatatea noastra.
As incadra felul in care vreau sa mancam in urmatoarele luni la categoria "traditional romanesc" (exceptie facand citricele, fulgii de ovaz si uleiul de masline) Nu cumpar de obicei produse semipreparate. Tot ce pun pe masa este fie proaspat, fie gatit in casa, inclusiv painea si kefirul.
Cred ca in felul acesta fac destula economie si nu simt ca ar fi necesar sa elimin din meniu fructele de sezon cum ar fi capsunile. Sunt singurul "lux" pe care mi-l permit si as indemna pe toata lumea sa taie fondurile pentru orice alte mofturi si sa nu rateze acest dar al primaverii pentru sanatatea noastra.
Ca efect...
... secundar al opririlor diferitelor activitati economice in timpul pandemiei se preconizeaza o criza financiara. Dumnezeu poarta de grija tuturor si ii scoate din multe necazuri pe cei pe care ii iubeste. Asta nu inseamna ca pentru crestini toate vor fi roz, dar in mod sigur, daca au mereu in vedere sa faca binele, nu vor ajunge niciodata in situatii limita.
Toti ar trebui sa se pregateasca pentru aceasta perioada, atat la nivel de institutii, cat si la nivel familial si personal. Familiile cu multi copii sunt mai afectate de felul in care gestioneaza parintii bugetul, fiindca prin natura lor, sunt compuse din mai multi consumatori decat producatori. Au si avantajul de a avea cale deschisa lucrarilor minunate ale Duhului Sfant pentru ca au pastrat curatia nasterii de prunci si pentru nevinovatia acestora din urma.
Trebuie sa notez aici ca desi din principiu nu am facut stocuri conform curentului, toata perioada de stare de alerta am trecut-o cu alimente de baza primite milostenie. Inca mai am cate ceva, desi am dat si eu mai departe din ele, fiindca Dumnezeu le inmulteste cu cat daruiesc.
Totusi, chivernisirea inteleapta a vietii pamantesti este o datorie fata de bunatatea lui Dumnezeu si o lucrare fireasca pentru buna-starea familiei in general. Si eu mi-am prefigurat directii in care voi restrange cheltuielile, dar si bunuri la care nu voi face inca rabat de la calitate de dragul ecomomiei.
Ca prim obiectiv de asanare a unui focar de risipa ar fi distractiile pe bani. Nu ma gandesc numai la chestiuni scumpe, ci si la toate nimicurile simpatice fara de care se poate trai sau care pot fi inlocuite cu succes cu un efort minim.
Toti ar trebui sa se pregateasca pentru aceasta perioada, atat la nivel de institutii, cat si la nivel familial si personal. Familiile cu multi copii sunt mai afectate de felul in care gestioneaza parintii bugetul, fiindca prin natura lor, sunt compuse din mai multi consumatori decat producatori. Au si avantajul de a avea cale deschisa lucrarilor minunate ale Duhului Sfant pentru ca au pastrat curatia nasterii de prunci si pentru nevinovatia acestora din urma.
Trebuie sa notez aici ca desi din principiu nu am facut stocuri conform curentului, toata perioada de stare de alerta am trecut-o cu alimente de baza primite milostenie. Inca mai am cate ceva, desi am dat si eu mai departe din ele, fiindca Dumnezeu le inmulteste cu cat daruiesc.
Totusi, chivernisirea inteleapta a vietii pamantesti este o datorie fata de bunatatea lui Dumnezeu si o lucrare fireasca pentru buna-starea familiei in general. Si eu mi-am prefigurat directii in care voi restrange cheltuielile, dar si bunuri la care nu voi face inca rabat de la calitate de dragul ecomomiei.
Ca prim obiectiv de asanare a unui focar de risipa ar fi distractiile pe bani. Nu ma gandesc numai la chestiuni scumpe, ci si la toate nimicurile simpatice fara de care se poate trai sau care pot fi inlocuite cu succes cu un efort minim.
Sunday, May 17, 2020
Prima excursie...
... dupa izolare, fara incidente, linistita si de suflet folositoare, intr-un spatiu contagios metafizic in sens pozitiv. Imi era dor sa fiu un pas mai aproape de natura, dar si de pacea si detașarea oamenilor intelepti si echilibrati care s-au retras din jocul isteric al lumii pentru a trai mai aproape de Dumnezeu.
Saturday, May 16, 2020
Mi s-a mai...
... cerut de-a lungul timpului sa scriu articole despre cum sa educam adolescentii.
Nu sunt nici pe departe un expert, dar pot sa mai impartasesc aici cate ceva din ceea ce fac pentru a ii forma ca oameni cu caracter frumos si puternic, desi nu intotdeauna imi iese intocmai ce am intentionat.
Trebuie sa mentionez ca unul dintre principiile educationale cele mai solide, in care cred cu tarie si pe care l-am probat, este acela de a incepe modelarea viitorului adult inca de la varste foarte mici. Atunci se creeaza legaturi sufletesti puternice intre parinti si copii, iar impactul sfaturilor si al exemplului personal este mult mai puternic. De atunci incepe sa se creeze in copil atasamentul, admiratia si respectului pentru parinte, filiere prin care indrumarile de mai tarziu vor avea o influenta aparte asupra personalitatii si comportamentului in perioada adolescentei.
Acestea fiind zise, putem intelege mai bine ca tonul refractar al adolescentilor are întrucâtva legatura cu investitia restransa pe care am făcut-o in relatia cu ei in anii anteriori.
Cum in lumea credintei totul este posibil, staruinta in rugaciune si povatuire nu este niciodata de prisos. Ca efectul sa fie maxim, sa ne punem in inima o atitudine iubitoare si sa abordam un mod de expunere cat mai putin bazat pe expresii care sugereaza constrangerea. A sublinia dezinteresul personal, binele dorit celuilalt si disponibilitatea de a oferi anumite libertati sunt elemente care ajuta adolescentul sa fie mai receptiv la discursul parintelui.
Ceea ce vreau sa aduc nou in postarea de astazi este ideea ca educatia nu se face numai direct. Pana la urma suntem interesati de obtinerea unui efect pozitiv asupra copilului, indiferent pe ce cai se produce transformarea. Putem recurge la crearea unui anturaj benefic pentru adolescent (vezi comunitatile de tineri din jurul bisericilor) sau recomandarea de lecturi formatoare (eu insist sa citeasca literatura, mai ales carti celebre care au trecut testul timpului si au ramas in picioare ca valori literare)
Fiindca traim in post modernism si comunicarea se face acum prin excelenta in virtual, ma folosesc de acest canal informational ca sa ii "bombardez" cu tot ce consider eu util in devenirea lor. Aceasta forma de prezentare este mai usor acceptata si preluata si imi face munca mai usoara. Un film, un you-tube, o postare facebook cu continut educativ pot fi transformate in mijloace prin care lucram asupra copiilor. Mediul on-line nu trebuie privit numai ca o pepiniera de mentalitati negative, ci utilizat pentru a transmite si receptiona binele si frumosul.
PS In ultimele seri am ascultat cu baietii mici, pe intuneric, inainte de culcare, la cererea lor, viiata sfintei Sofia, asceta din Klissura.
Nu sunt nici pe departe un expert, dar pot sa mai impartasesc aici cate ceva din ceea ce fac pentru a ii forma ca oameni cu caracter frumos si puternic, desi nu intotdeauna imi iese intocmai ce am intentionat.
Trebuie sa mentionez ca unul dintre principiile educationale cele mai solide, in care cred cu tarie si pe care l-am probat, este acela de a incepe modelarea viitorului adult inca de la varste foarte mici. Atunci se creeaza legaturi sufletesti puternice intre parinti si copii, iar impactul sfaturilor si al exemplului personal este mult mai puternic. De atunci incepe sa se creeze in copil atasamentul, admiratia si respectului pentru parinte, filiere prin care indrumarile de mai tarziu vor avea o influenta aparte asupra personalitatii si comportamentului in perioada adolescentei.
Acestea fiind zise, putem intelege mai bine ca tonul refractar al adolescentilor are întrucâtva legatura cu investitia restransa pe care am făcut-o in relatia cu ei in anii anteriori.
Cum in lumea credintei totul este posibil, staruinta in rugaciune si povatuire nu este niciodata de prisos. Ca efectul sa fie maxim, sa ne punem in inima o atitudine iubitoare si sa abordam un mod de expunere cat mai putin bazat pe expresii care sugereaza constrangerea. A sublinia dezinteresul personal, binele dorit celuilalt si disponibilitatea de a oferi anumite libertati sunt elemente care ajuta adolescentul sa fie mai receptiv la discursul parintelui.
Ceea ce vreau sa aduc nou in postarea de astazi este ideea ca educatia nu se face numai direct. Pana la urma suntem interesati de obtinerea unui efect pozitiv asupra copilului, indiferent pe ce cai se produce transformarea. Putem recurge la crearea unui anturaj benefic pentru adolescent (vezi comunitatile de tineri din jurul bisericilor) sau recomandarea de lecturi formatoare (eu insist sa citeasca literatura, mai ales carti celebre care au trecut testul timpului si au ramas in picioare ca valori literare)
Fiindca traim in post modernism si comunicarea se face acum prin excelenta in virtual, ma folosesc de acest canal informational ca sa ii "bombardez" cu tot ce consider eu util in devenirea lor. Aceasta forma de prezentare este mai usor acceptata si preluata si imi face munca mai usoara. Un film, un you-tube, o postare facebook cu continut educativ pot fi transformate in mijloace prin care lucram asupra copiilor. Mediul on-line nu trebuie privit numai ca o pepiniera de mentalitati negative, ci utilizat pentru a transmite si receptiona binele si frumosul.
PS In ultimele seri am ascultat cu baietii mici, pe intuneric, inainte de culcare, la cererea lor, viiata sfintei Sofia, asceta din Klissura.
80%...
... din perioada de izolare am petrecut-o in propriul apartament si in jurul blocului. Daca stau sa ma gandesc bine mi s-a parut chiar placut si odihnitor. Limitarea miscarii a fost o reducere a imprastierii mintii in grija de multe si a risipirii energiei pe iesiri fara rost. Nici nu cred ca as avea nevoie zilnic de mai mult spatiu decat atat. O exceptie cand si cand pentru cumparaturi sau pentru a merge la biserica sunt mai mult decat suficiente.
Aceasta constatare mi-a fost prilej de a reflecta la relatarile altor femei, care denotau o tensiune interioara foarte mare pe motivul restrictiilor libertatii de miscare.
Se pare ca nu tuturor le este drag propriul camin, si asta spune multe despre viata lor in general. Pentru revigorarea vietii de familie mi se pare esential ca femeia sa invete sa isi iubeasca locuinta si sa fie motivata sa investeasca (iar barbatul sa o sustina financiar in acest demers) in amenajarea si ingrijirea ei. In ultima instanta, ar trebui sa simta, chiar si la nivel atavic, rolul "cuibului" in cresterea si dezvoltarea speciei.
Eu sunt o fire mai solitara de fel, imi place viata linistita si asezata si poate de aceea nu am dificultati in a gravita perioade indelungate in jurul propriei locuinte. Imi place sa gasesc si sa cinfectionez elemente prin care sa asemuiesc micul meu apartament cu o chilie pustniceasca. Desi e plin de glasuri de copii, de jocurile si muzicile lor, exista si momente de pace in care rugaciunea si citirea celor sfinte isi gasesc aici mediu prielnic.
Nu exista o reteta generala, dar cred ca, mai ales dupa experienta recenta in care am interactionat mai mult ca niciodata cu locuinta personala, ar trebui ca fiecare dintre noi trebuie sa se mobilizeze in sensul de a o transforma intr-un spatiu agreabil, confortabil, estetic si functional in acelasi timp, pentru intreaga familie.
Cred ca numai cei desavarsiti sau cei foarte neglijenti pot face abstractie de felul in care se prezinta "habitatul" lor. Si mai cred sincer ca un interior in care sa ne fie drag sa ne intoarcem nu este neaparat o chestiune covarsitoare financiar, cat o solicitare a ingeniozitatii, flexibilitatii si entuziasmului creator al celor in cauza.
Aceasta constatare mi-a fost prilej de a reflecta la relatarile altor femei, care denotau o tensiune interioara foarte mare pe motivul restrictiilor libertatii de miscare.
Se pare ca nu tuturor le este drag propriul camin, si asta spune multe despre viata lor in general. Pentru revigorarea vietii de familie mi se pare esential ca femeia sa invete sa isi iubeasca locuinta si sa fie motivata sa investeasca (iar barbatul sa o sustina financiar in acest demers) in amenajarea si ingrijirea ei. In ultima instanta, ar trebui sa simta, chiar si la nivel atavic, rolul "cuibului" in cresterea si dezvoltarea speciei.
Eu sunt o fire mai solitara de fel, imi place viata linistita si asezata si poate de aceea nu am dificultati in a gravita perioade indelungate in jurul propriei locuinte. Imi place sa gasesc si sa cinfectionez elemente prin care sa asemuiesc micul meu apartament cu o chilie pustniceasca. Desi e plin de glasuri de copii, de jocurile si muzicile lor, exista si momente de pace in care rugaciunea si citirea celor sfinte isi gasesc aici mediu prielnic.
Nu exista o reteta generala, dar cred ca, mai ales dupa experienta recenta in care am interactionat mai mult ca niciodata cu locuinta personala, ar trebui ca fiecare dintre noi trebuie sa se mobilizeze in sensul de a o transforma intr-un spatiu agreabil, confortabil, estetic si functional in acelasi timp, pentru intreaga familie.
Cred ca numai cei desavarsiti sau cei foarte neglijenti pot face abstractie de felul in care se prezinta "habitatul" lor. Si mai cred sincer ca un interior in care sa ne fie drag sa ne intoarcem nu este neaparat o chestiune covarsitoare financiar, cat o solicitare a ingeniozitatii, flexibilitatii si entuziasmului creator al celor in cauza.
Iar...
...ma copleseste bunul Dumnezeu cu demonstratii ale purtării Lui de grija: pe scurt am cartit pentru niste milostenii facute de sotul meu si astazi, pe strada efectiv, am primit inapoi printr-o doamna crestina (o veche cunostinta, care nici macar nu mai locuieste in orasul nostru de ceva vreme) exact suma pe care fusesera discutiile noastre. Nu as fi primit darul dansei, fiindca deocamdata nu suntem foarte presati cu banii, dar a insistat spunand ca este in numele Domnului Iisus.
Am acceptat fara sa verific suma. Cand am ajuns in casa si am vazut, mi-au dat lacrimile de parere de rau si rusine fata de Dumnezeu, ca nu m-am increzut in bogatia lui nemasurata care ne poate hrani pe toti si am comentat ajutorul pe care parintele meu l-a dat altora din teama pentru viitorul economic tulbure.
Astfl de lectii de viata intaresc credinta in Scriptura (ECCLESIASTICUL 11,23)
Friday, May 15, 2020
Cartile...
... ascetice vorbesc despre nevointa cu dreapta socoteala ca fiind calea imparateasca pe care se sporeste in virtute. Si in viata mamelor cu multi copii este necesara aceasta intelepciune, insa pentru noi se gasesc prea putine dreptare scrise. Fiecare trebuie sa ne folosim priceprea duhivniceasca sa nu alunecam in partea de-a dreapta, jertfind in exces si apoi cazand in deznadejde sau cartire.
Unul dintre secretele echilibrului in viata copii multi, mai ales cand nu ai ajutoare, este sa stii care iti sunt prioritatile, ce anume pui mai presus de tine si in ce situatie. Eu am facut multe greseli prin exces de zel, am menajat ce nu era cazul sa menajez si am fortat nota facand activitati peste limita energiei mele.
Am mai amintit despre importanta hranei si a somnului. Igiena personala si ingirirea micilor probleme de sanatate sunt alte doua aspecte deloc de neglijat fata de care se fac greseli comune interpretate gresit ca fiind firesti.
Nu amana un dus decat pentru motive intemeiate (nu ai cu cine lasa un copil bolnav, trebuie sa faci urgent de mancare familiei) Daca gandesti putin timpul zilnic, nu prea exista scuze sa nu te speli, chiar daca ai sugar. Nu pune mofturile copiilor mai presus de igiena ta elementara. Nu face greseala de a te ocupa mai intai de curatenia casei si apoi de a ta, ci spala-te mai intai pe tine si, curata fiind, poti sa faci treburile casnice intr-o cu totul alta dispozitie. Nu uita ca cei care iti pasesc pragul, in afara de a interiorul placut al casei, interactioneaza mai intai cu stapana casei care ar trebui sa fie un exemplu al pretuirii curateniei.
Indicatiile de suplimente alimentare si orice alt tratament cronic sau temporar sunt esentiale, fiindca nerespectarea lor duce incet, dar sigur la subrezirea sanatatii tale, declansand o cascada de neplaceri in familia si casa ta. As compara neglijenta asta cu fenomenul bulgarelui de zapada, fiindca poate parea un gest nesemnificativ la inceput, dar in timp poate atrage consecinte dezastruoase. Nu astepta sa iti ajunga cutitul la os cu anemia (sau cu orice alta problema de sanatate) ci repara "defectiunea" cu constiinciozitate in stadiul incipient.
Unul dintre secretele echilibrului in viata copii multi, mai ales cand nu ai ajutoare, este sa stii care iti sunt prioritatile, ce anume pui mai presus de tine si in ce situatie. Eu am facut multe greseli prin exces de zel, am menajat ce nu era cazul sa menajez si am fortat nota facand activitati peste limita energiei mele.
Am mai amintit despre importanta hranei si a somnului. Igiena personala si ingirirea micilor probleme de sanatate sunt alte doua aspecte deloc de neglijat fata de care se fac greseli comune interpretate gresit ca fiind firesti.
Nu amana un dus decat pentru motive intemeiate (nu ai cu cine lasa un copil bolnav, trebuie sa faci urgent de mancare familiei) Daca gandesti putin timpul zilnic, nu prea exista scuze sa nu te speli, chiar daca ai sugar. Nu pune mofturile copiilor mai presus de igiena ta elementara. Nu face greseala de a te ocupa mai intai de curatenia casei si apoi de a ta, ci spala-te mai intai pe tine si, curata fiind, poti sa faci treburile casnice intr-o cu totul alta dispozitie. Nu uita ca cei care iti pasesc pragul, in afara de a interiorul placut al casei, interactioneaza mai intai cu stapana casei care ar trebui sa fie un exemplu al pretuirii curateniei.
Indicatiile de suplimente alimentare si orice alt tratament cronic sau temporar sunt esentiale, fiindca nerespectarea lor duce incet, dar sigur la subrezirea sanatatii tale, declansand o cascada de neplaceri in familia si casa ta. As compara neglijenta asta cu fenomenul bulgarelui de zapada, fiindca poate parea un gest nesemnificativ la inceput, dar in timp poate atrage consecinte dezastruoase. Nu astepta sa iti ajunga cutitul la os cu anemia (sau cu orice alta problema de sanatate) ci repara "defectiunea" cu constiinciozitate in stadiul incipient.
Thursday, May 14, 2020
Ortodoxia...
...nu este o religie de larg consum, ci o initiere pe urcusul caii inguste. Este greu de digerat de catre omul ultra-rational al secolului XXI. Ea opereaza cu taine si cu experiente mistice inaccesibile din exterior. Este incomoda, fiindca cere smerenie si jertfire de sine. Luata formal, e chiar ciudata: pupam oase de mort, il mancam pe Hristos, ne dezleaga un popa pacatos.
Daca nu are cineva darul apostolatului, cu greu poate vorbi unui indiferent religios despre margaritarele bisericii. Eu simt o mare dificultate in a aborda si porni o discutie de la zero cu oamenii care nu arata niciun fel de deschidere spre lumea credintei. Simt nevoia sa am ca punct de plecare in conversatie dorinta sincera a interlocutorului de a cunoaste cate ceva despre Dumnezeul meu. In rest, predica mea ramane una tacuta, a tinutei si atitudinii.
Am observat ca membrii altor confesiuni nu procedeaza asa. Unii au chiar un stil incisiv, agresiv. Am notat aceste ganduri fiindca am asistat de la distanta la o tentativa de scolarizare biblica impusa in strada. Ma simteam jenata ca numele Domnului era invocat intr-o situatie atat de penibila. Sarmanii oameni, chiar cred ca sunt trimisi sa lumineze lumea cu de-a sila...
Daca nu are cineva darul apostolatului, cu greu poate vorbi unui indiferent religios despre margaritarele bisericii. Eu simt o mare dificultate in a aborda si porni o discutie de la zero cu oamenii care nu arata niciun fel de deschidere spre lumea credintei. Simt nevoia sa am ca punct de plecare in conversatie dorinta sincera a interlocutorului de a cunoaste cate ceva despre Dumnezeul meu. In rest, predica mea ramane una tacuta, a tinutei si atitudinii.
Am observat ca membrii altor confesiuni nu procedeaza asa. Unii au chiar un stil incisiv, agresiv. Am notat aceste ganduri fiindca am asistat de la distanta la o tentativa de scolarizare biblica impusa in strada. Ma simteam jenata ca numele Domnului era invocat intr-o situatie atat de penibila. Sarmanii oameni, chiar cred ca sunt trimisi sa lumineze lumea cu de-a sila...
Se termina...
... o parte din circul facut de autoritati si permis de faptul ca ne-am lasat manipulati prin frica.
Nu m-am imblonavit pana acum, desi:
-nu am purtat niciodata masca si nici manusi si m-am intalnit in trecere cu diverse persoane, inclusiv medici
-nu m-am spalat pe maini mai des decat de obicei (dupa folosirea toaletei si la intoarcerea de afara)
-am iesit zilnic afara cu copiii in zona in care locuiesc (si este vorba despre o artera de circulatie destul de populata cu trecatori)
-nu cred sa fi existat zi in care bebelusa mea sa nu fi lins macar o talpa de pantof sau sa fi bagat o pietricica in gura
Am simtit de la bun inceput, dincolo de torentul general al panicii, ca s-ar putea sa vina o zi in care sa vad cat de caraghioase au fost toate masurile excesive de precautie si cat rau isi pot face oamenii de groaza mortii. Nu m-am inselat! Cel mai rau imi pare de copii.
Singura masura eficienta mi s-a parut distantarea sociala (pe care nu am reusit sa o tin la sange nici cu parintii mei) care a fost implementata cu o strictete stupida (nu am mai avut voie sa ma duc la tara la gradina, intr-o curte goala, fiindca nu sunt in acte mic producator agricol) si cu duplicitatea de rigoare (pietele si bisericile nu au avut acelasi regim).
Nadajduiesc sa vad mai mult echilibru si mai multa ratiune in randul populatiei, ca de la conducatori nu prea mai am asteptari dupa cat de stangaci au actionat.
Nu m-am imblonavit pana acum, desi:
-nu am purtat niciodata masca si nici manusi si m-am intalnit in trecere cu diverse persoane, inclusiv medici
-nu m-am spalat pe maini mai des decat de obicei (dupa folosirea toaletei si la intoarcerea de afara)
-am iesit zilnic afara cu copiii in zona in care locuiesc (si este vorba despre o artera de circulatie destul de populata cu trecatori)
-nu cred sa fi existat zi in care bebelusa mea sa nu fi lins macar o talpa de pantof sau sa fi bagat o pietricica in gura
Am simtit de la bun inceput, dincolo de torentul general al panicii, ca s-ar putea sa vina o zi in care sa vad cat de caraghioase au fost toate masurile excesive de precautie si cat rau isi pot face oamenii de groaza mortii. Nu m-am inselat! Cel mai rau imi pare de copii.
Singura masura eficienta mi s-a parut distantarea sociala (pe care nu am reusit sa o tin la sange nici cu parintii mei) care a fost implementata cu o strictete stupida (nu am mai avut voie sa ma duc la tara la gradina, intr-o curte goala, fiindca nu sunt in acte mic producator agricol) si cu duplicitatea de rigoare (pietele si bisericile nu au avut acelasi regim).
Nadajduiesc sa vad mai mult echilibru si mai multa ratiune in randul populatiei, ca de la conducatori nu prea mai am asteptari dupa cat de stangaci au actionat.
Incheierea...
... starii de urgenta coincide cu pomenirea sfintilor martiri din inchisorile comuniste...Au preferat sa moara decat sa fie turnatori, au fost inchisi in temnite cumplite fiindca au ales sa faca binele si au invatat sa iubeasca mai presus de fire pe insisi tortionarii lor.
Da-ne, Doamne, ceva din credinta, taria, curajul si demnitatea lor!
Da-ne, Doamne, ceva din credinta, taria, curajul si demnitatea lor!
Curajul...
... si asumarea propriilor opinii au devenit raritati in zilele noastre. Se barfeste foarte mult, se critica in spate, se unelteste si se tes intrigi din umbra.
Putini oameni mai iubesc adevarul, iar dintre acestia si mai putini sunt dornici sa il marturiseasca. Daca vrea cineva sa stea contra curentului prefacatoriei si clevetelii, trebuie sa stie ca va infrunta multe neplaceri. Sa stie ca pe timp de pace se arata multi viteji, ca in conditiile de siguranta ale anonimatului apare o oarecare indrazneala, dar toate acestea se risipesc fara urma cand apare momentul afirmarii adevarului.
Surpriza cea mare o au cei din linia intai a bataliilor cand oastea intoarce spatele si da bir cu fugitii. Cand totul se desfasoara la nivel de cuvant, fuga aceasta se manifesta ca o tacere a celor care te asteptai sa te sustina.
Sunt grupuri in care se discuta animite chestiuni, doar la nivel de barfa. Daca se ofera cineva sa fie purtator de cuvant catre mai-marii care pot schimba ceva, oamenii bat in retragere. Daca apuca sa transmita un mesaj concret, trebuie sa se astepte sa fie lasat sa duca lupta pe cont propriu si sa incaseze singur represalii, acuzatii si reprosuri.
Putini oameni mai iubesc adevarul, iar dintre acestia si mai putini sunt dornici sa il marturiseasca. Daca vrea cineva sa stea contra curentului prefacatoriei si clevetelii, trebuie sa stie ca va infrunta multe neplaceri. Sa stie ca pe timp de pace se arata multi viteji, ca in conditiile de siguranta ale anonimatului apare o oarecare indrazneala, dar toate acestea se risipesc fara urma cand apare momentul afirmarii adevarului.
Surpriza cea mare o au cei din linia intai a bataliilor cand oastea intoarce spatele si da bir cu fugitii. Cand totul se desfasoara la nivel de cuvant, fuga aceasta se manifesta ca o tacere a celor care te asteptai sa te sustina.
Sunt grupuri in care se discuta animite chestiuni, doar la nivel de barfa. Daca se ofera cineva sa fie purtator de cuvant catre mai-marii care pot schimba ceva, oamenii bat in retragere. Daca apuca sa transmita un mesaj concret, trebuie sa se astepte sa fie lasat sa duca lupta pe cont propriu si sa incaseze singur represalii, acuzatii si reprosuri.
Wednesday, May 13, 2020
Scurt raspuns...
... Ia un comentariu de aici
Regulile bisericesti de care vorbesti nu sunt batute in cuie. Cred ca le cunosti de la oameni care nu le inteleg prea bine utilitatea.Am sa incep cu ideea ca e musai ca femeia sa faca copii. 😂 E ca si cum ai spune ca e musai sa isi faca motive de bucurie. Nu, nu e musai sa faca, dar e musai sa fie cununata daca ii face fiindca asa credem noi ca punem inainte pe Dumnezeu in lucrarea iubirii. Altminteri suntem toti chemati la vietuire mai presus de sfera genitala si multi crestini practicanti simt nevoia sa isi poarte trupul ca si cum nu ar avea trup.
Apoi e musai sa nu opreasca rodirea pantecelui ci sa lase intalnirile trupesti cu sotul ei sa fie in sensul dragostei adevarate cu deschidere spre Creator. Vorbesc de oameni spirituali (nu stiu daca ai cunoscut) nu de cei care opteaza pentru un trai la nivelul simțurilor asemenea dobitoacelor si apoi se revolta cand se implinesc legile biologice ale reproducerii si apare vreun ovul fecundat.
Musaiul bisericesc este un marker a cat de aproape esti de Hristos sau cat te desparte de lumina Lui o anumita atitudine. Femeia are deplina libertate, dar daca vrea sa fie fericita mereu, cred ca nu are alta cale mai sigura decat aceea de a merge pe fagasul dreptarului bisericii.
Lucrurile se stramba mult in cazul in care femeia a lucrat in viata fie si doar temporar in ale credintei cu jumatati de masura. Dupa o hotarare de intoarcere totala la Dumnezeu si de lasare in mainile Lui, atunci putem vorbi pe considerente comune. Pana in acel punct, ar fi bine sa nu consideri pe nimeni reper absolut pentru credinta noastra, ci sa iti hranesti sufletul cu citirea din Evanghelie si din vietile sau scrierile sfintilor proslaviti de biserica. De acolo vei patrunde un principiu esential in crestinism
Ca sa ridici...
...crucea familiei numeroase mai usor, invata sa vezi binecuvantarile ascunse in ea. Axeaza-te pe a vedea partea buna a lucrurilor si vei fi multumita in orice imprejurare. O dispozitie multumitoare fata de Dumnezeu se construieste cu putina autodisciplina a gandurilor si fixarea lor pe latura pozitiva a versantului vietii. Nu sunt chestiuni inalte spiritual, ci tehnici psihologice utile duhovniceste tuturor muritorilor de rand.
Fiindca Dumnezeu ne iubeste, tot ceea ce primim de sus spre lucrare este bun, daca ai ochi de vazut. Schimba-ti optica cu privire la tot ceea ce percepi ca pe o corvoada in viata de familie si vei fi uimita cate minunatii vei observa. Gaseste-ti placerea si bucuriile in caminul vostru, langa cei mai apropiati de inima ta. "Indragosteste-te" de casa ta, de rolul de sotie si mama, investeste in direcția lor si nu vei regreta nimic inaintea lui Dumnezeu.
Ai de dat cu mopul? Te poti bucura de faptul ca poti sa iti ingrijesti casa, si mai ales ca ai un acoperis deasupra capului. Poti infrumuseta momentul cu o auditie placuta sau poti sa ii dai un aer isihast spunand rugaciunea mintii. Poti folosi prijejul sa colaborezi cu un copilas interesat sa te ajute in felul lui stangaci: tu pregatesti mopul, il storci si el il plimba pe podea.
Secretul fericirii este sa inveti sa dai slava lui Dumnezeu pentru clipa si locul in care traiesti si sa incetezi sa ravnesti cele straine tie. Daca esti atenta (cu trezvie duhovniceasca) vei descoperi ca ai deja la dispozitie tot ce iti trebuie ca sa traiesti cu veselie in Hristos.
Fiindca Dumnezeu ne iubeste, tot ceea ce primim de sus spre lucrare este bun, daca ai ochi de vazut. Schimba-ti optica cu privire la tot ceea ce percepi ca pe o corvoada in viata de familie si vei fi uimita cate minunatii vei observa. Gaseste-ti placerea si bucuriile in caminul vostru, langa cei mai apropiati de inima ta. "Indragosteste-te" de casa ta, de rolul de sotie si mama, investeste in direcția lor si nu vei regreta nimic inaintea lui Dumnezeu.
Ai de dat cu mopul? Te poti bucura de faptul ca poti sa iti ingrijesti casa, si mai ales ca ai un acoperis deasupra capului. Poti infrumuseta momentul cu o auditie placuta sau poti sa ii dai un aer isihast spunand rugaciunea mintii. Poti folosi prijejul sa colaborezi cu un copilas interesat sa te ajute in felul lui stangaci: tu pregatesti mopul, il storci si el il plimba pe podea.
iubita mea in masina de uscat rufe |
Secretul fericirii este sa inveti sa dai slava lui Dumnezeu pentru clipa si locul in care traiesti si sa incetezi sa ravnesti cele straine tie. Daca esti atenta (cu trezvie duhovniceasca) vei descoperi ca ai deja la dispozitie tot ce iti trebuie ca sa traiesti cu veselie in Hristos.
De la...
...aceeasi persoana:
-Si ce-are, ma, daca mananci numai paine?!
-Am dintii facuti praf. Stii cum? Mi se rupe cate o bucata de masea si cand o iau in mana parca e facuta din nisip.
Dureros!
-Si ce-are, ma, daca mananci numai paine?!
-Am dintii facuti praf. Stii cum? Mi se rupe cate o bucata de masea si cand o iau in mana parca e facuta din nisip.
Dureros!
<div class="tenor-gif-embed" data-postid="5928154" data-share-method="host" data-width="100%" data-aspect-ratio="1.31"><a href="https://tenor.com/view/face-palm-shake-my-head-smdh-smh-muppets-gif-5928154">Face Palm Shake My Head GIF</a> from <a href="https://tenor.com/search/facepalm-gifs">Facepalm GIFs</a></div><script type="text/javascript" async src="https://tenor.com/embed.js"></script>
Nu uitam...
... unul dintre deliciile naturale de primavara, socata, care ne incanta întotdeauna cu aroma ei delicata, ne racoreste si ne revigoreaza sanatatea in acelasi timp.
Tuesday, May 12, 2020
Nu sunt eu...
... la curent cu tot ce se scrie in literatura religioasa in prezent in sprijinul familiei ortodoxe, dar am impresia ca nu se detaliaza multe aspecte concrete. Problemele nu apar din faptul ca nu suntem toti isihasti in linie, ci din indepartarea de rolurile clasice in familie si privarea noii generatii de modele sanatoase. Bineinteles, rugaciunea are rolul ei incontestabil si este o necesitate vitala pentru suflet, dar ca sa nu fim datori nimanui cu nimic ar trebui ca mai intai sa cunoastem care ne sunt indatoririle fata de familie si apoi sa ne preocupam de indeplinirea lor.
Sa luam bunaoara sarcina femeii de a pregati hrana intregii familii. Feminismul si ateismul au transformat in sens negativ perceptia generala asupra gatitului. Avem expresii tip care denumesc batjocoritor femeia care se ocupa de cratita si tigaie. Acest curent care dispretuieste ceea ce se intampla in bucatarie vine ca o manusa peste lenea, placerea de a visa si pe comoditatea de a se refugia in teorie a majoritatii.
Faptul de a asigura familiei o nutritie adecvata nu trebuie inteles ca o corvoada. El este o adevarata misiune incredintata femeilor in lume. Cele care fac acest lucru in mod superficial creeaza suferinte copiilor lor fie pe termen scurt (ii lasa sa sufere de foame) fie pe termen lung (ii satura cu gustari indoielnice calitativ).
Nu discut aici despre situatia in care serialul preferat sau alte preocupari frivole restrang timpul dedicat gatitului, ci insinuarea perfida a grijii pentru suflet ca pretext pentru a se eschiva de la indatorirea aceasta.
Desigur, exista diferenta intre moft (prajituri, pizza) si necesitate in domeniul culinar, dar hrana de baza nu poate fi inlocuita cu sticksuri, eugenii si pufuleti pe motiv ca este post si nu trebuie sa acorzi atentie pantecelui fiindca esti o fiinta prea spirituala.
Am citit de curand o scrisoare in care sfantul Nectarie spunea clar ca sanatatea este prima de care trebuie sa ne ingrijim, fiindca in trupuri bolnave nu pot spori duhovniceste decat cei aproape desavarsiti, iar restul vor fi infranti. Cum alimentatia este una dintre cheile unei sanatati solide, a da familiei tale din comoditate o hrana mai putin sanatoasa inseamna a ii programa pe termen lung nu numai la subrezire a trupului, ci si la dificultati in lupta duhovniceasca.
Colosii industriei alimentare recurg la diverse artificii care stimuleaza simturile, dar sfideaza digestia fiziologica pentru a obtine un profit speculand poftele. Nu ii sustine in minarea sanatatii publice incredindu-le prepararea mancarurilor pentru cei dragi ai tai. Nimeni nu iti iubeste familia mai mult decat tine.
Seteaza succesul alor tai si prin efortul sustinut de a ii alimenta asa cum crezi ca este cel mai bine. Sarguieste-te sa le creezi treptat si de foarte mici deprinderi alimentare sanatoase (e si acesta un efort si chiar o lupta). Roaga-te sa plineasca Dumnezeu nepriceprea si nestiinta ta despre cum se fac bucatele. Informeaza-te si lucreaza sarguincios in bucatarie, cu constiinta importantei prepararii mancarurilor, cu atentie pentru nevoile familiei si cu dragostea de a le darui ca binecuvantare concreta mancarea facuta de tine.
Daca deja traiesti toate acestea, fa lumina imprejur povatuind cu blandete pe cineva (pe care il simti apropiat si receptiv) sa revina la o intelegere corecta a demnitatii si rolului crucial in familie si societate al femeii care gateste.
Sa luam bunaoara sarcina femeii de a pregati hrana intregii familii. Feminismul si ateismul au transformat in sens negativ perceptia generala asupra gatitului. Avem expresii tip care denumesc batjocoritor femeia care se ocupa de cratita si tigaie. Acest curent care dispretuieste ceea ce se intampla in bucatarie vine ca o manusa peste lenea, placerea de a visa si pe comoditatea de a se refugia in teorie a majoritatii.
Faptul de a asigura familiei o nutritie adecvata nu trebuie inteles ca o corvoada. El este o adevarata misiune incredintata femeilor in lume. Cele care fac acest lucru in mod superficial creeaza suferinte copiilor lor fie pe termen scurt (ii lasa sa sufere de foame) fie pe termen lung (ii satura cu gustari indoielnice calitativ).
Nu discut aici despre situatia in care serialul preferat sau alte preocupari frivole restrang timpul dedicat gatitului, ci insinuarea perfida a grijii pentru suflet ca pretext pentru a se eschiva de la indatorirea aceasta.
Desigur, exista diferenta intre moft (prajituri, pizza) si necesitate in domeniul culinar, dar hrana de baza nu poate fi inlocuita cu sticksuri, eugenii si pufuleti pe motiv ca este post si nu trebuie sa acorzi atentie pantecelui fiindca esti o fiinta prea spirituala.
Am citit de curand o scrisoare in care sfantul Nectarie spunea clar ca sanatatea este prima de care trebuie sa ne ingrijim, fiindca in trupuri bolnave nu pot spori duhovniceste decat cei aproape desavarsiti, iar restul vor fi infranti. Cum alimentatia este una dintre cheile unei sanatati solide, a da familiei tale din comoditate o hrana mai putin sanatoasa inseamna a ii programa pe termen lung nu numai la subrezire a trupului, ci si la dificultati in lupta duhovniceasca.
Seteaza succesul alor tai si prin efortul sustinut de a ii alimenta asa cum crezi ca este cel mai bine. Sarguieste-te sa le creezi treptat si de foarte mici deprinderi alimentare sanatoase (e si acesta un efort si chiar o lupta). Roaga-te sa plineasca Dumnezeu nepriceprea si nestiinta ta despre cum se fac bucatele. Informeaza-te si lucreaza sarguincios in bucatarie, cu constiinta importantei prepararii mancarurilor, cu atentie pentru nevoile familiei si cu dragostea de a le darui ca binecuvantare concreta mancarea facuta de tine.
Daca deja traiesti toate acestea, fa lumina imprejur povatuind cu blandete pe cineva (pe care il simti apropiat si receptiv) sa revina la o intelegere corecta a demnitatii si rolului crucial in familie si societate al femeii care gateste.