Cum sa...

...iti pastrezi calmul si sa nu tipi la copii pare a fi o mare provocare pentru toate mamicile. Nu cred ca orice ridicare de ton este un tipat si ca modularea intenstatii sunetelor emise este un fenomen normal care adauga un plus de emotivitate comunicarii.

Ca sa renunti la tipete, in primul rand trebuie sa detesti acest comportament si sa observi cat de ineficient si penibil este, fiindca nu te ajuta sa te impui pe termen lung si iti confera un aer nedemn. Daca mai reflectezi putin si cat de nociv este pentru un copil sa primeasca acest tratament de la mama, cred ca e suficient pentru a te motiva sa incepi sa lupti impotriva acestui obicei.

Propune-ti ca atunci cand iti vine sa tipi sa iei o pauza, sa respiri si sa gandesti putin situatia. Vezi ce ai concret de facut si nu recurge la tipete fara rost.

Si eu am avut aceasta urata deprindere si am folosit o perioada la metoda de a tipa in soapta. Pare penibil, dar simteam ca ma ajuta acel expir profund pe cuvinte. Parca si copiii deveneau mai seriosi si mai constienti de supararea pe care mi-o facusera cand vedeau cat ma lupt sa nu dau curs maniei.

Daca totusi tipi, incearca pe cat posibil si nu tipa la copil, mai ales daca e mic. Ideal ar fi sa nu tipi nici de fata cu el. Tipa intr-o perna daca chiar nu mai poti de nervi, apoi ridica-te si poarta o discutie normala, chiar daca arati ca esti suparata.

Impune-ti sa nu tipi la manie. Poate tipi ca sa te auda copiii de departe, sau intr-un moment de frica intensa, dar aceste tipete nu au un impact negativ atat de pronuntat ca acelea din crizele de nervi. Mai bine te retragi putin si te intorci dupa ce te calmezi, decat sa urli necontrolat.

Evalueaza putin ce anume te scoate cel mai tare din minti si, in momentele de liniste, demonteaza gravitatea pe care o resimti de obicei in situatia respectiva. Gaseste-ti ganduri care sa te ajute sa privesti optimist si concepe un plan ca sa raresti incidenta si amploarea intamplarilor care te irita. 

Si darama cei trei mari piloni ai tensiunilor interioare:
Nu pune prea mare pret pe obiecte, ca sa nu suferi cand se deterioreaza.
Nu te compara cu alte mamici/copii fiindca acest obicei nu e decat o sursa de frustrari si invidie.
Nu da prea mare importanta comentariilor si parerii strainilor despre familia ta.

In afara de boroboatele personale, certurile intre frati te pot face si ele sa tipi. Nici la mine in casa certurile nu sunt un focar asanat, dar incerc sa mentin situatia sub control, sa deschid ochii copiilor spre alternativa bunatatii, a pacii, a generozitatii si iertarii.

Cel mai tare ma doare in cearta lor  usurinta cu care unii savarsesc nedreptatea si insensibilitatea cu care ii fac pe fratiori sa sufere. Aceste lucruri nu ma fac sa tip, dar ma consuma interior nespus de puternic. Din durerea aceasta incerc pe de o parte sa izvorasc cuvinte cu care sa ating inima celui vinovat si pe de alta parte sa convertesc toata intristarea sufleteasca in rugaciune.