Tot ma repet...

... cu expresia "daca nu ai ajutoare". Acum, sincer vorbind, cea mai buna solutie cand nu ai ajutoare este sa ti le formezi, fiindca viata devine exponential mai complicata cu fiecare nou copil in familie. De aceea cauta si responsabilizeaza sotul si copiii mai marisori ori de cate ori se iveste ocazia.
Fii calma, dar insistenta, si invata-i sa contribuie toti la echilibrul sistemului familial care ii sustine la randu-i. La inceput este nevoie de rabdare fiindca apar doua tipuri de inconveniente:
-opozitia (ca raspuns negativ sau sub forma amanarii) consuma mamelor multe resurse psihice pentru a fi gestionata cu calm. Un mic truc ar fi sa incepi antrenamentul plasarii de sarcini gospodaresti de timpuriu. De asemenea trebuie analizat daca intr-adevar aptitudinile copilului sunt depasite de cerinta si daca intarzierea sau refuzul sunt intemeiate sau nu.
-superficialitatea indeplinirii cerințelor, caz in care poate ajuta oferirea de instructiuni detaliate. O solutie ar fi revenirea asupra lucrului respectiv, dar, fiindca un copil se poate usor descuraja prin critica, preferabil ar fi un retus tacit din partea mamei. La varste mici, scopul principal este formarea deprinderii de a ajuta, de aceea nu merita pus accentul in stil perfectionist pe calitatea efectuarii sarcinilor.

Mamele cu multi copii fara sustinere din partea nimanui au un regim special de viata care necesita strategii speciale. Lor nu le trebuie articole (impanate cu linkuri catre cursuri de parenting contra cost) cu dulcegarii despre cum trebuie sa te joci cu copiii, cum poate fi distrus pe viata un copil dintr-o palma la fund si cum trebuie sa fii puternica pentru a naste. Ele au nevoie in primul rand de un ghid de supravietuire construit realist de cineva care a trait pe aceleasi coordonate cu ele.