Daca ne uitam mai atent imprejur, vedem ca, de fapt, putine femei ajung la o cariera stralucita. Majoritatea sfarsesc prin a isi consuma anii valorosi pentru familie intr-o amarata de slujba, platite prost si înconjurate cu indiferenta, interese, intrigi sau invidie. Se lipsesc de buna-voie de a sta intre cei care le-ar iubi si le-ar pretui cu adevarat si de nobletea indatoririi de mama implicata si stapana devotata a casei, apoi isi deplang "soarta" ai carei autori neinsiprati sunt.
Cum totul are un pret, cursa pentru cariera se plateste adesea din integritatea duhovniceasca a relatiei conjugale sau cel putin din timpul dedicat formarii copiilor (lucrarea esentiala dupa care femeia va fi judecata).
Daca vrea cineva o constructie reusita pentru viata, mi se pare esential sa fie receptiv si sa colaboreze cu Arhitectul si Designerul suprem, a carui atotstiinta si vedere in viitor sunt de netagaduit. Daca priveste prin lentila invataturilor de credinta, va intelege ca promisiunea carierei este una dintre minciunile frumos ambalate ale sistemului social.
Eu m-am angajat în anul in care m-am căsătorit și deși îmi plăcea locul de munca tot la plecare in stătea capul... Plecare in concediu de maternitate! Dar nu s-a întâmplat, am ajuns in 13 ani într-un post de conducere, am ajuns sa fiu apreciata și am considerat că dacă nu e sa am copii, munca este talantul meu și trebuie să fiu buna și serioasă! Poate că sunt multe femei că mine care nu reușesc să facă copii așa ușor, sau deloc și poate unele se și apără de comentarii și întrebări nedorite cu fațada de femei de cariera. Delia
ReplyDeleteCinste celor care nu fac compromisuri morale. Nu au de ce sa se ascunda. Darul si felul lor de a sluji neamul si tara este altul.
ReplyDeleteEu am făcut copiii imediat după angajare. Cam la cate un an între ei. E drept, m-a dăruit Dumnezeu cu un angajator care nu mi-a pus bete in roate sa nu pot sta in concediu de maternitate 2 ani, cum fac alții. Deci practic, in ultimii ani mai mult am stat in cic decât la munca. Dar tot am avansat profesional. Și cred că mai bine a fost să mă concentrez pe copii la tinerețe și apoi să mă concentrez și pe munca, in paralel cu copiii (eu așa văd lucrurile, poate nu o fi chiar corect). Ce am văzut la colege care au așteptat să promoveze în carieră și apoi să facă copii: majoritatea au rămas ff greu însărcinate (probabil vârsta, stresul de la munca, etc), au pierdut sarcini tot din cauza stresului și oboselii de la munca, au plecat in cic de pe un post de conducere și când s-au întors nu mai era liber, au trebuit să accepte un post inferior, resimțind frustrare. Sau pur și simplu nu s-au putut bucura de copil pt că s-au întors după câteva luni la munca, de teama sa nu piardă postul (amenințate fiind de șefi, probabil). Cred că fiecare situație de genul acesta e o drama, nu trebuie judecate femeile, ci să învățăm să nu repetam astfel de greșeli.
ReplyDelete