Putini oameni mai iubesc adevarul, iar dintre acestia si mai putini sunt dornici sa il marturiseasca. Daca vrea cineva sa stea contra curentului prefacatoriei si clevetelii, trebuie sa stie ca va infrunta multe neplaceri. Sa stie ca pe timp de pace se arata multi viteji, ca in conditiile de siguranta ale anonimatului apare o oarecare indrazneala, dar toate acestea se risipesc fara urma cand apare momentul afirmarii adevarului.
Surpriza cea mare o au cei din linia intai a bataliilor cand oastea intoarce spatele si da bir cu fugitii. Cand totul se desfasoara la nivel de cuvant, fuga aceasta se manifesta ca o tacere a celor care te asteptai sa te sustina.
Sunt grupuri in care se discuta animite chestiuni, doar la nivel de barfa. Daca se ofera cineva sa fie purtator de cuvant catre mai-marii care pot schimba ceva, oamenii bat in retragere. Daca apuca sa transmita un mesaj concret, trebuie sa se astepte sa fie lasat sa duca lupta pe cont propriu si sa incaseze singur represalii, acuzatii si reprosuri.
Principiul meu este sa-i spun personal ce ma deranjeaza omului, nu prin "intermediari", si pentru ca procedez asa, am colegi care si-au schimbat atitudinea fata de mine, doar pentru ca este prieten cu prima persoana...de aici rezulta ce ai spus "se barfeste mult pe la spate" , m-a durut, pentru ca eu prefer sa vii si sa-mi spui in fata, unde gresesc, ce gresesc...pentru ca stiu, nu sunt fara pata.
ReplyDeleteSubscriu la tot ce ai scris.
ReplyDeleteSi eu sunt tot stilul direct. Asa i-am invatat si pe copii,dar sunt si multe dezamagiri. Vorbesti cu cineva in particular despre o situatie, pare intr-un gand cu tine, dar cand afirmi ceva public, se dezice de tine. E p premisa de la care trebuie sa plecam.
ReplyDelete