Nu sunt...

... printre cei carora le place sa creeze tabloul perfect al vietii la tara si nici nu obisnuiesc sa idealizez trecutul. Stiu ca este un curent de opinie instilat constant in societate, si functioneaza mai ales in comunitatile religioase, dar asta nu il face mai credibil si nici mai autentic pentru mine.

Oamenii s-au confruntat dintotdeauna si cu bune si cu rele si ar fi normal sa le admitem in descrieri si evocari pe ambele cu onestitate. Nostalgia copilariei insa "blureaza" imaginea corecta, suprapunand emotionalul peste o situatie concreta si dandu-i un aer de poveste. Sa nu uitam ca tot ce cunoastem nemijlocit despre cum se traia in trecut este din perspectiva prunciei, care este prin definitie varsta fericirii si nu putem deci sa ne dam cu parerea decat intuitiv despre cum era lumea reala de altadata.

Inclusiv marturiile scrise in carti sunt supuse erorii, fiindca o lucrare literara (si chiar istorica) are in ultima instanta un scop si nu se preocupa de imaginea de ansamblu a societatii, ci preia fragmente sugestive din realitate a caror relatare serveste obiectivului final al operei. Ca sa fiu mai explicita recurg la un exemplu prozaic: in nicio carte despre folclor si despre lumea satului nu vei gasi despre cum se imbatau oamenii la nunti, cum isi cotonogeau la ordinea zilei femeile si cat de nespalati umblau, ci, in mod firesc, vor fi consemnate frumusetea portului, veselia muzicii si traditiile interesante ale comunitatii respective. Extrapoland, nici cu mancarea "bio", nici cu locuintele ecologice, nici cu respectul fata de cei in varsta, nici cu statornicia in credinta nu era totul roz-bombon asa cum le place unora sa creada.

Nu spun ca nu trebuie sa ne raportam deloc la trecut, ci doar ca ar fi bine sa nu ne agatam de el ca de un model al atingerii fericirii. Trecutul poate fi altoit pe timpul prezent numai daca incorporam cu discernamant elementele pe care le simtim potrivite si constructive in realitatea imediata. Eu fac paine in casa ca bunica, dar dau legumele pe robot in stil modern. Imi place sa tricotez, dar practic acest lucru nu ca pe o necesitate cum o faceau femeile in vechime, ci ca modalitate de a imi exprima creativitatea.

Dupa mine, nici in traditionalism, nici in modernism nu gasesti cheia fericirii. Fiecare om, fiecare familie isi poate crea o armonie a petrecerii in trup inspirandu-se liber si adaptandu-se inteligent la provocarile vietii cotidiene si avand o singura grija: "duhul sa nu il stingeti"

In rest, ca suntem imbracate in ie, in sacou din mall sau poncho de la second hand, ca nastem in apa, lotus, la maternitate privata sau la spital, sunt amanunte care se termina odata cu viata aceasta.