O combinatie...

...indrazneata, care in cazul nostru merge: corcodusele verzi (vit C se absoarbe mai bine din fructele vrezi, fiindca glucoza fructelor dulci inhiba absorbtia ei) si alaptarea.

Vigantolul...

...bunicilor era grasimea de porc (untura, slanina) ca plaja nu prea cred ca faceau pe vremuri decat in copilarie.

Vad ca o lingurita de untura de porc crescut traditional (adica pascut, liber, la soare) contine cam 500ui de vitamina D. Pentru sezonul rece mai ales, e importanta innoirea rezervelor facute vara in piele.

Oricum, vitamina D ingerata se degradeaza de patru ori mai repede decat cea produsa in piele prin expunere la soare.

Se spune ca dupa expunerea la soare ar fi bine sa nu faci dus imediat si mai ales sa nu frictionezi pielea, fiindca toate interfereaza cu procesul de productie a vit D. Asa zice netul😊, n-am facut eu studii despre asta.

Pentru toti...

...oamenii cumsecade refrenul noptii trecute a fost "Hristos a inviat!" La mine acasa refrenul a fost "Ma doale ulecheaaaa..."

Nu toata lumea merita bucuria si delectarea slujbelor bisericesti. Unii au nevoie de reprize de tensiune ca sa se mai scuture rugina de pe rotitele motorului duhovnicesc si sa se umileasca la inima.

Ca toate...

...preotesele in perioada posturilor mari, am stat mult singura in ultima vreme (singura, adica fara sot, ca in rest casa e plina). Ca sa imi iasa din cap aerele de mucenicie (asa cum plastic si ziditor de suflet s-a exprimat candva o cititoare) incerc sa ma gandesc la alte situatii in care femei ca si mine stau singure si iau lucrul acesta ca atare, nu se inchipuie ca fac vreo jertfa:

• sotii de marinari, militari, soferi pe tir
• femei ai caror barbati muncesc pentru familie in strainatate 
• chiar si un serviciu obisnuit in zilele noastre tine omul plecat de acasa mai mult de 8 ore si il lasa extenuat
• sunt oameni care se dedica unor cauze nobile (studiu, voluntariat) si iau din timpul familiei pentru asta
• mai sunt si barbati care nu au efectiv treburi, dar isi fac de lucru, doar, doar sa stea plecati de acasa
• o alta forma de singurate o incearca femeile celor dependenti de internet, inactivati in lumea reala de activitatea online
• cel mai greu de dus sunt barbatii care dispar de acasa pentru patimi ca bautura si desfranarea, pe care isi irosesc timpul, sanatatea si banii familiei

Cu cat ma adancesc mai mult in cugetarea asta imi dau seama ca in afara sesiunilor intense de activitate in biserica din timpul posturilor mari si a catorva pelerinaje sunt efectiv prea rasfatata cu prezenta sotului meu langa mine.

Sa fie...

...alergie? Sau rujeola? Sau alt exantem viral? Am crezut ca mor de dimineata cand l-am vazut. Anastasia a fost pupata si raspupata de toti, iar despre mine mama nu isi aduce aminte daca am facut sau nu pojar. Sunt atat de obosita si e o zi atat de speciala la incat doar voi astepta sa vad ce se intampla.

Preotii...

...aud atatea dureri in scaunul spovedaniei sau chiar la o banala inmanare de pomelnic, incat nu e de mirare ca, exact ca medicii care lucreaza in regim de urgenta, se adapteaza printr-o anumita desensibilizare. Cred ca numai cei foarte atenti la cele ale duhului isi pastreaza puterea de a vibra la suferintele oamenilor, de a plange cu cel care plange, dar si de a se bucura cu cel ce se bucura.

Poate asta e una dintre cauzele pentru care multe preotese resimt o anume indiferenta din partea sotului, nu se simt intelese si nici mangaiate de el, care pare ca are timp, compasiune si cuvinte de imbarbatare pentru toti ceilalti.

Comparativ cu dramele care ii ajung la urechi, e posibil ca greutatile preotesei sa para derizorii si plangerea ei sa para o smiorcaiala penibila. Totusi, crucea fiecaruia nu se poate estima decat in raport cu puterea lui sufleteasca. Unii se simt zdrobiti sub cruciulita lor cea mica in timp ce altii poarta cu darzenie poveri cumplite.

Nu intotdeauna prind replici de genul: de fapt tu nu mai poti de bine, nu ai ce face si iti gasesti de ce sa te plangi, ia gandeste-te la altii cat sunt de necajiti. Ca sa fac o analogie, pentru simplul fapt ca in lume sunt atatea cancere, nu eviti sa imbratisezi si sa-i stergi lacrimile copilului tau care tocmai s-a julit...

Daca ar fi...

...dupa mine, nu as mai celebra gastronomic nicio sarbatoare crestina. Nu am de gand chiar sa pun asta in practica. Imi dau seama ca extremele nu sunt sanatoase si ca austeritatea nu are ce cauta in bucataria unei familii cu atatia copii, care se bucura de dulciuri. Fetele deja se pregatesc 😊 de prajituri.

Si totusi, am o nostalgie ca se termina postul si nu cred ca avand in casa diverse bunatati voi reusi sa ma infranez pe masura intolerantelor corpului meu.

Ieri am mancat in exces proteina vegetala (adica si tofu, si ciorba de fasole si pasta de naut) si m-am trezit cu edeme (ff reduse, dar semn discret de suprasolicitare renala). Ce voi face cu atatea oua si cu friptura de miel?

Mancam mult mai mult decat este nevoie (si pentru asta mai si muncim in plus si cheltuim fara rost) ca sa functionam corect, inghesuind in noi balast nutritiv (spun asta mai ales cu gandul la prajituri) strict pentru placere. Cum sa ne fie bine asa?

E foarte bine...

...cand ai ajutoare dupa nastere. Reversul medaliei este ca ajutoarele incep sa se certe intre ele care sa stea mai intai cu "dulceata" (restul, mai putin privilegiate, urmand sa se ocupe de treburi casnice).

Pana si aici trebuie un moderator -tot saraca mama- care sa echilibreze situatia, sa randuiasca pe cineva prin rotatie, cu mare grija ca nu cumva, din neatentie, sa faca pe vreunul sa se simta nedreptatit.

Inclin sa cred ca mi-ar fi fost mai usor cu tripleti😄

Astea trei...

...sunt carjele mele in alaptare, fiindca de data asta, ca niciodata, pielea mea fiind mai putin elastica, am facut niste ragade urate, sangerande, bilateral. Altadata aveam ceva usturimi cateva zile dupa iesirea din maternitate. Acum se fac aproape trei saptamani de cand ma chinui cumplit. Sangerau atat de rau incat mititica mea arata ca o vampiruta dupa ce manca la pieptul meu.

Cea fara eticheta e o crema de prin Vatoped, cu sunatoare, lavanda si propolis. De ea si de Garmastan ma clatesc cu apa calda inainte de supt. Sunt cicatrizante si merg mai degraba in pauzele mai lungi de alaptare. Lanolina e faina fiindca bb poate suge cu ea aplicata, formeaza o pelicula protectoare peste rana si fiind alunecoasa face miscarile de supt mult mai usoare. Lanolina asta pentru mameloane este foarte scumpa, aproximativ 60 lei / 30 ml, iar pe site-ul Elemental am gasit lanolina pura anhidra cu 9 lei.

Atat ma nedumereste: daca e ok ca bb sa suga lanolina, unt de shea sau de cocos, de ce nu ar fi ok sa suga untura? Nu de alta, dar am dat o cautare despre procesul de fabricatie al lanolinei purificate si nu mi-a placut deloc ce am gasit: http://medhelpsis.com/ro/posts/6293.

Scufitul...

...Rosu se simte detronat si actioneaza in consecinta: poarta accesoriile Anastasiei, vrea biberon, testeaza limite si apoi nu poate suporta consecintele. E un fel de Gica contra care calca pe nervi pe toata lumea, dar plange sfasietor daca primeste feedback negativ. Suna cunoscut?

Ce fac? Rabdarica si iar rabdarica. Cand mi se termina rezervele, mai apar tunete si fulgere pe buletinul meteo. Incerc totusi sa previn astea rugand fratii mai mari sa il mentina ocupat pe dumnealui pana mananca mititica. Pe cat pot, incerc sa imi exteriorizez iubirea pe toate canalele de comunicare cu el (vorbim, il mangai si il imbratisez, ne jucam, ii mai dau cate ceva bun). Din pacate asta se intampla doar in timpul liber de Anastasia, mai ales ca acum este putin racit si s-au intetit restrictiile lui fata de ea. 🙁

De ceva vreme...

...caut ca in orice eveniment din viata mea sa vad mana lui Dumnezeu si sa incerc sa am o atitudine cat mai detasata, privind totul din perspectiva vietii vesnice. Asa pot sa triez mai bine caror demersuri sa le acord importanta si care ganduri merita sa mai zaboveasca in mintea mea.

Unele intamplari mi se par insa cel putin ciudate. De exemplu nu stiu ce sa cred despre telefonul primit acum doua zile de la o ruda, care m-a abordat fara sa para ca stie ca as fi nascut, desi in mod sigur a aflat. Nu tu "Ce mai faci, cum va simtiti?", nici "Sa fiti sanatoase!". Niciun cuvant despre asta, intr-o perioada in care cu oricine m-am intalnit, eu sau copiii, am primit cel putin urari de bine, daca nu si intrebari mai detaliate despre cum mai suntem.

O fi avand ceva asupra mea (desi nu vad ce ar putea fi)? Sa fie pur si simplu o lipsa acuta de bune maniere? Sa consider ca asteptarile mele despre o prima conversatie postpartum sunt bizare? Sau poate prea ma cred centrul universului si e normal ca oamenii sa uite pur si simplu ca au o noua rudenie?

Asa m-am framantat o zi intreaga, cercetandu-mi constiinta, apoi am hotarat sa las toate gandurile sa plece, sa nu mai presupun nimic pana la semnale mai clare de antipatie si sa nu ma intereseze decat sa am o dispozitie senina fata de toata lumea.

Ia sa mai dau...

...eu din casa cate ceva😄

Tot citind pe la sfantul Ioan Gura de Aur despre cum sa se poarte femeia crestina, m-am simtit foarte atinsa de unul dintre sfaturile sale: "sa nu graiasca impotriva barbatului ei". Asta fiindca eu sunt experta in a ma opune initiativelor sotului. Nu ne certam, vorbim calm, dar incerc sa ii demontez in discutii planurile cu care nu ma simt confortabil.

Fiindca tot mi-a ramas in minte cuvantul acesta, am zis sa incerc sa il pun cat de cat in lucrare. Nici macar nu am putut sa il implinesc 100%, am lucrat cu jumatati de masura (asa cum le fac eu pe toate, din pacate) in sensul ca mi-am exprimat dezacordul, dar am reusit sa nu insist.

Am zis decat ca mai multe va lucra Dumnezeu decat gura mea cicalitoare, asa ca desi nu mi-au convenit deloc deciziile lui, le-am luat ca atare, m-am straduit sa nu fac niciun repros si sa pun pret pe buna intelegere dintre noi.

Guess what? Nu am avut deloc de suferit de pe urma acestui fel de a aborda divergentele de opinie, fiindca Dumnezeu a randuit lucrurile astfel sa ma acoprere de eventualul impact negativ pe care il prevedeam eu. Daca au fost investitii cu care nu eram de acord, dar nu am comentat, am primit la foarte scurt  timp ajutor material (sume sugestiv egale cu cele cheltuite) si nu am simtit lipsurile estimate de mine. Daca au fost sa plece undeva si as fi avut nevoie de el, fie s-a contramandat totul fara sa fac eu valuri, fie a aparut in ultimul moment cineva care sa ma ajute si nu mi-a fost atat de greu cum ma asteptam.

Nu stiu altii cum sunt, dar la mine a functionat intotdeauna bine strategia asta de raportare mai intai la Dumnezeu si apoi la om. Problema mea este ca merg din inertie pe obisnuinta cea veche si uit sa pun in aplicare planul duhovnicesc de actiune.

Disclaimer😊: acest material nu inlocuieste sfatul duhovnicului in legatura cu problemele sufletesti legate de aproapele.

Mi-a facut...

...cineva observatie ca am un blog prea personal. Exact! Asa l-am si conceput, nu ca pe un buchet de reflectii neutre si predici impersonale. Am vrut sa fie viu, la fel cum simt ca este vie si lucrarea lui Dumnezeu in viata fiecaruia dintre noi. Cele mai personale postari sunt etichetate si insideout. Va spun drept ca nu am niciun stres sa le citeasca cineva, altfel nu as fi tastat un cuvintel.

In plus, detest ipocrizia si nu simt un pericol in a fi judecata. Am evitat sa scriu in stare de tulburare interioara si m-am manifestat in spatiul virtual doar cand am considerat ca am mintea destul de limpede pentru o intelegere duhovniceasca adecvata, atat cat pot si eu, la masura mea.

In rest, nu mi se potriveste deloc costumul de mrs. Perfectiune, fiindca desi am cele mai bune intentii si imi concentrez toate resursele interioare in razboiul pro familie guvernata de legi biblice, lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum mi-as dori.

Si daca in realitatea zilnica ma confrunt, pe langa binecuvantari si bucurii, cu suferinta si esecuri, chiar nu imi place sa pozez totul in roz, fiindca sunt de parere ca acest tip de imagine publica face mai mult rau decat bine. Pe mine chiar m-ar deznadajdui sa am impresia ca sunt singura care are caderi sau care este in impas in probleme marunte de zi cu zi. Dimpotriva, daca imi impartasesc sincer cu alti oameni neputintele si lupta, dar si solutiile si izbanzile, ma ajuta sa nu deznadajduiesc si ma inspira cum sa procedez. Probabil la fel simt si ei, altfel nu cred ca as avea mii de vizionari zilnic din pura curiozitate sau doar din dorinta de a critica.

Cand acasa...

...situatia e dificila, cand careva este bolnav sau este tulburat sufleteste, reactia instinctiva a oricui este sa evadeze, sa isi gaseasca (si chiar sa isi confectioneze) supape de iesire din mediul care il suprasolicita si sa se descotoroseasca de persoanele pe care le resimte ca toxice si care ii consuma energia interioara cu nevoile lor paroxistice de moment.

Am toata intelegerea fata de acest mecanism al autoconservarii psihice si fizice, numai ca ar trebui sa li se acorde sansa tuturor membrilor familiei de a recurge la el prin rotatie. Nu prea pare el compatibil cu crestinismul aplicat ca la carte, dar il intalnim la tot pasul si, decat sa pretindem ca nu ar trebui sa existe, mai practic ar fi sa invatam sa supravietuim cu el.

Daca nu poti sa te manifesti la masura "cel ce vrea sa fie mai mare, sa slujeasca tuturor", macar gandeste-te ca si altii sunt oameni si au si ei nevoie sa se deconecteze de la stresul zilnic din cand in cand si ai grija sa alternezi rolurile. Nu da curs irascibilitatii fata de cei care te silesc sa iesi din comfortul tau egoist.

Daca esti cel care intotdeauna jertfeste, ai grija sa iti dozezi corect puterile si cere explicit (cu calm) intelegere si ajutor inainte sa ajungi la punctul terminus al rabdarii. Ofera cat poti de des feedback-uri despre cum te simti si exprima ce asteptari ai. Nu lasa un comportament defectuos, abuziv sa paraziteze implementarea principiilor crestine in viata de familie.

Nu cred...

...ca am experimentat vreodata o reala depresie post-partum. De obicei ma lupt cu diverse anxietati din care singura iesire e gandul la Purtatorul de grija al intregii fapturi si la impreuna lucratorii lui.

Cu toate astea plang destul de des. Plang uneori de durere. Mai ales pieptul ma doare la fiecare dintre zecile de atasari zilnice ale copilului la san. Cand nu le mai suport, nu am alta optiune decat sa plang si sa accept. Din fericire perioada asta de alaptare dureroasa de obicei dureaza cam doua-trei saptamani.

Alteori plang fiindca ma necajeste peste masura lipsa de intelegere a copiilor. Fie ca sunt certuri intre ei, fie obraznicii fata de mine, imi e aproape imposibil sa ma detasez si sa nu ma simt sufocata de lucrarea rautatii care se savarseste in jurul meu. Plang fiindca imi asum toate acestea ca pe o nereusita a mea, dar si pentru ca ma simt neputincioasa si nepriceputa in a repara in profunzime lucrurile.

Cel mai adesea insa plang de mila. Aud de vreo situatie mai delicata a cuiva, de vreo problema de sanatate sau de oameni saraci (nu neaparat cazuri extreme) si ma simt coplesita pana la lacrimi de cata suferinta e in lume. Bineinteles, nu in ultimul rand, imi plang de mila si mie, ca nu ma iubeste nimeni dintre ai mei macar pe sfert din cat ii iubesc eu 😄.

Sunt recunoscatoare...

...pentru felul in care Dumnezeu aseaza toate astfel incat sa imi pot purta mai usor responsabilitatile: prima saptamana dupa nastere m-a ajutat mult mama (acum ii mai scoate la plimbare pe baieteii mici ca sa pot dormi putin dupa-amiaza), iar saptamana asta fetele au "scoala altfel" si pot ramane cu mine acasa, deci nu trebuie sa ma implic decat partial in treburile casnice. Foarte mare ajutor s-a simtit prin faptul ca mai avem un membru al familiei cu carnet de sofer. E prima nastere dupa care am atatea ajutoare incat ma simt rasfatata.

Tot la capitolul thanksgiving😊, sunt recunoscatoare pentru binecuvantarile venite peste noi prin rugaciunea multora, dar si pentru gesturile de solidaritate ale fratilor dreptmaritori  crestini de aproape sau de peste mari si tari. Toate acestea poarta in ele scanteia dragostei intre oameni, aduc bucuria de a fi intr-o unire a duhului si de a simti lucrarea lui Dumnezeu din umbra, in spatele oricarei binefaceri omenesti. Va multumesc!

Cea mai mare implinire insa este faptul ca suntem sanatoase inapoi acasa, si eu si bebelina. Nu imi doresc decat sa ma pot bucura in liniste de mica mea minune. Ca o frumoasa coincidenta, am constatat ca implineste 40 de zile chiar in ziua in care noi implinim 20 de ani de casatorie. Mi s-a parut asa, ca o medalie frumoasa dupa o anevoioasa cursa cu obstacole pe teren accidentat 😄.

Inainte de..

...baita de aseara eu si sotul priveam dintr-un colt al camerei cum copiii se ingramadeau sa o dezbrace, sa o mangaie sa o maseze cu crema, sa ii cante si sa pupaceasca. Se descurcau foarte bine si fara noi 🙂

Am citit ca bebeii sunt ff buni la face-detection, ca recunosc vocea mamei de cand erau in burta si ca mirosul pielii ei este inconfundabil pentru nasucul lor.

Si totusi... cu atatea manute dornice sa o imbratiseze, sa o mangaie si sa o poarte pe mititica mea, ma intreb daca nu va avea probleme in a-si recunoaste parintii sau daca nu va avea un atasament mai slab fata de noi...

De cand...

...am nascut, acesta este prietenul de nadejde al cusaturilor mele perineale

Protectia zonei se face nu numai mecanic, ci in combinatie cu un regim alimentar vegetarian bazat pe multe cruditati, atat fructe (mere, banane, portocale, capsuni, kiwi, cand si cand avocado) cat si legume (morcov, ardei rosu, rosiute cherry, ridichi, si cantitati industriale de ceapa verde). Nu mi-am pus restrictii nefondate nici la alte alimente (linte, mazare, fasole, naut sau varza murata) si vad ca pisi nu zice nimic. Cu nucile si semintele nu ma impac prea bine, fiindca nu imi plac. Nici dupa ulei nu ma omor. Ca mofturi pe care mi le-am permis ca lehuza as mentiona tofu si laptele de soia/migdale (de care nu consum in mod obisnuit de stresul modificarilor hormonale pe care le-ar determina)

Cred ca in cei cativa ani de cand ma straduiesc sa mananc sanatos s-a intamplat ceva bun in organismul meu in general. 

Doua beneficii imediate pe care vreau sa le notez ar fi: faptul ca am lapte in cantitate mare fara sa iau suplimente stimulatoare si fara sa ma simt ff epuizata si absenta totala a hemoroizilor la palpare (cine a avut de furca cu ei dupa nasteri stie ca e un supercalifragilistic salt calitativ)

O singura data am scapat in peste si era sa fac mastita de prea mult lapte (ambii sani erau pe jumatatea externa rosii, pulsatili, durerosi) si a trebuit sa nu mananc si sa nu beau o jumatate de zi ca sa se linisteasca, fiindca la muls nu reuseam sa evacuez.

A doua abatere au fost niste strudele cu mere mancate in ziua externarii cu care am reusit sa ma constip drastic, desi, dupa parerea mea, am baut apa suficienta.

Relaxina...

...mea "skyroketed" abia dupa nastere. Mi se pare cel mai potrivit cuvant.

Sunt dureri pulsatile pe toata coloana vertebrala, mai ales cand ma intind la orizontala dupa ce am stat mai mult in picioare. Dor si genunchii, dar si articulatiile dintre stern si coaste. Nu mai vorbesc de cele doua oase coxale care sunt total dezmembrate.

Ma simt ca un fel de Pinocchio facut din bucati inegale si prost articulate, ceea ce este perfect normal si sanatos😊.

Unii copii...

...sunt o provocare si un exercitiu permanent de a iubi omul dincolo de faptele lui.
Vai mie, ca nici rabdare nu am destula, nici delicatete in cuvant intotdeauna, nici intelepciunea de a decoda corect semnalele transmise prin comportamentul lor dificil si nici vreo solutie tamaduitoare pentru noi toti.
Lucrul meu este stradania lucrarii, in care cad mereu si iarasi ma ridic, dar dragostea simtita si neprefacuta este dar de la Dumnezeu.

Din convorbirile...

...mele tainice cu Elenita, ma simt datoare sa marturisesc cate ceva.

Toata luna martie am insistat la Elena sa mijloceasca pentru mine, poate nasc de BunaVestire. Asa as fi fost eu incredintata ca e ea alaturi de mine, nu stiu de ce. A trecut 25 martie si nu s-a intamplat nimic, drept pentru care m-am bosumflat puternic (imaturitate duhovniceasca pe fond hormonal). Ca sa ofere un toiag credintei mele slabanoage, Dumnezeu s-a plecat la mintea mea prunceasca si a randuit sa nasc de Bunavestire pe stil vechi, asa cum se sarbatoreste in sf munte Athos, unde e hram la Vatopedu (manastirea unde sa afla cinstitul brau al Maicii Domnului la care am fost cu Elenita pe mare inainte de adormirea ei).

Alta binefacere pe care cred ca am primit-o tot de la ea, fiindca in disperarea mea mereu ma gandeam "Elena, mama, uita-te tu in burta mea si ai grija de ce e acolo" (suna stupid, dar asa simteam sa zic) este evolutia buna a plagilor. La consultatie ecograf medicul nu inceta sa se minuneze "e neasteptat de bine" "e excelent" "e boboc", deci nu imi ramane decat sa cred ca nu materialul corpului meu si nici maiestria cusaturilor medicale au transformat prognosticul intr-unul bun.

Primite...

...in mod providential in maternitate:

Cateva foto

prma poza

5 zile

Sa notez...

...cateva randuri despre cum a decurs nasterea Anastasiei.
Primele dureri sugestive ca tip le-am simtit de sambata seara pe la 5, dar erau de intensitate redusa si erau separate de intervale lungi (o ora/doua) de liniste pelvina😊
Nubam alertat pe nimeni, mi-am facut un dus si am culcat copiii. Nu a fost chip sa adorm, de emotii, dar am stat asa intinsa, cu ochii inchisi, ca sa imi conserv putina energie pe care o aveam.
Pe la 3 era clar incotro ma indrept, desi contractiile continuau sa fie ciudate (inegale ca intensitate si pauze intre ele, si se linisteau cand ma ridicam sa merg la baie).
Pe la 7 tati a plecat la slujba. A vrut sa ma duca el, dar eu, de groaza atmosferei, am prelungit inca putin sederea acasa fiindca bb misca destul de frecvent si vioi.
Pe la 8.30 mi-am luat inima in dinti si pe Iuli ca apartinator si m-am prezentat la urgenta cu bagajele. Pana m-au lasat sa stau linistita in salonul de langa sala de nasteri, am facut 3 controale la interval de 5-10 min (cei doi medici de garda + cel din upu)
"Dilatatie 4. E pe dreapta, are drum mai lung dar se va naste" Stiam asta de la ecograf.
M-am plimbat non-stop prin salon, am facut fandari laterale, m-am aplecat in toate pozitiile. Iar control: dilatatie 7, capul doar aplicat. Medicul a dat sa ma convinga sa punem niste oxitocina "ca tot trebuie scos" dar eu l-am refuzat, stiind ca durerile sunt incomparabil m mari si angajarea brutala poate sa mearga prost.
Daca au vazut asa, s-au apucat de o cezariana care astepta. Eu am ramas sa imi continui travaliul facand genuflexiune pe fiecare contractie ca sa il ajut pe bb sa coboare. Cum ma munceam eu acolo, o fatuca s-a felicitat ca si-a ales operatia, "ca uite de cand se chinuie femeia asta". Ehei, ma gandeam eu, nici nu ma chinui de mult, dar nu aveam timp de vorbe.
M-am mai sfortat de cateva ori si apoi mi s-au rupt membranele (la dilatie max, ca de obicei), asa ca am dat fuga la cinstita capra😊. Am expulzat la 11.25 cu o rezidenta dulcica si cu colega ei.
Ca si data trecuta placenta nu s-a eliminat frumos, ci au asteptat, am impins din greu si fetele scormonit cu mana dupa ea. Imediat dupa asta, au aparut medicii din sala de operatii. Dumnezeu i-a trimis la timp, fiindca sangeram ingrozitor si aveam vaginul facut ferfenita, inclusiv desprins de pe col in jumatatea posterioara. S-au pus in graba pe cusut (ce anestezie, durerea chiar nu conta) ff agitati si comentand nervosi tesuturile mele de baba😊.

Nu m-am suparat catusi de putin, dimpotriva, ii intelegeam ca lucreaza in regim dificil pt ei. Patru oameni stresati erau in fundul meu. Nu imi inchipui cum ar fi fost sa nasc acasa.

Intre timp eu trebuia sa nu tip, si sa am grija sa tin genunchii flectati. Ma muscam de mana sa nu tip. Durerea fizica era o componenta, dar mai greu mi se parea de purtat panica, frica de un deznodamant nefericit. Nu stiu ce e aceea agonie, dar cred ca au fost momentele cele mai apropiate de asa ceva pe care le-am trait pana acum.

M-au supravegheat vreo 6 ore (tensiune, puls, luat de hemograma). Apoi m-au trimis la salon. Acolo am facut frisoane, m-au pus pe antibiotice (atat de rele erau, ca imi venea sa vomit instantaneu in timp ce mi le injecta intravenos) si a trebuit sa supravietuiesc o vreme gandurilor negre despre infectii intraspitalicesti si hematoame intraabdominale.

Cam atat as avea de relatat aici si nu cred ca voi raspunde la comentarii interogative prin detalii suplimentare.

imediat dupa,
zambet pt trimis acasa

Sunt...

...la sala de nasteri... Rugati-va pt mine!

Avantajul...

...de a cumpara engros: la piata de langa noi capsunile sunt 15lei/kg, iar noi am luat cu 7lei/kg (ladita de 5kg, proaspat aduse din Grecia).
Mai ales cand ai familie mare trebuie sa gandesti putin felul in care iti faci aprovizionarea, ca sa nu devina o corvoada consumatoare de timp si bani in exces. Foloseste-te de

• liste de cumparaturi alcatuite pe masura ce constati ce iti lipseste, nu doar inainte de a pleca la magazin/piata
• feedbackuri repetate la nevoile si preferintele membrilor familiei ca sa elimini achizitii inutile
• modalitati care sa faciliteze transportul unor cantitati mari (carucior de cumparaturi, portbagaj generos, mai multi membri ai familiei implicati, nu doar parintii)
• coordonarea ajutoarelor (copii marisori) care sa mearga pe la rafturi simultan cu tine, sa se aseze la coada la casa putin inantea ta, sa cantareasca legume in timp ce tu incarci pungutele, sa felieze painea, sa stea cu cel mic pana te uiti de ceva etc
• spatii de depozitare cat mai generoase si compartimentate adecvat acasa pentru produsele neperisabile
• alegerea unui orar al cumparaturilor pe criteriile care te intereseaza (ex: tine cont de ora de trafic intens ca sa nu pierzi timp pe drum, zilele in care se face aprovizionarea la piata, zilele de reduceri, etc)
• cuplarea cat mai multor obiective la o iesire (daca tot merg la mall, platesc si o factura)
• ia-ti la tine suficiente sacose (eventual obisnuieste-te sa le depozitezi in masina) ca sa nu fii nevoita sa cumperi

Barbatii...

...au preocupari grandioase,sunt interesati de treburile tarii, nu se impiedica de "nimicurile" care umplu universul nostru, al femeilor😄

Ieri...

...am avut o mare bucurie, mai ceva decat atunci cand vezi primavara pomii inflorind, am vazut o mamica inviata din moartea sufleteasca a unei severe depresii post-partum.

Nu numai ca s-a eliberat de intunericul acela sufletesc, dar avea in priviri sclipiri de entuziasm. Mai mult decat atat, la aproape un an de la nasterea copilului, dupa tot chinul launtric pe care l-a indurat, era miscata iarasi de "ravna cea buna" (cum frumos spune pr Paisie) de a fi inca o data salasul unei noi vieti, semn de sanatate sufleteasca pentru o femeie tanara.

Am scris ca incurajare pentru toate mamicile care simt ca se ineaca in torentul intristarii si al descurajarii. Niciodata nu spuneti niciodata 😊, ci acordati-va timp si rabdare.

Slava lui Dumnezeu, Cel Care ne vindeca adanc de toate ranile!

Gravidele...

...trebuie sa stie ca data probabila a nasterii este de fapt mijlocul unui interval de o luna in care se poate declansa o nastere naturala. Stiu ca multe se pot intapla acum, pe ultima suta de metri, dar mi se pare important ca femeia sa nu grabeasca nejustificat (strict pe motive cronologice) travaliul si sa nu isi induca stresuri inutile fara o monitorizare onesta (in interesul pacientei) a ginecologului.

Ca o curiozitate, am avut o sarcina cu DUM 14 august (pentru o crestina asta nu e o data pe care sa o uiti, eram chiar la manastire la o priveghere inainte de Adormirea Maicii Domnului) si DPM 1 iulie, cu fat de APGAR 10.

Citesc...

...articole depre masturbarea la copiii mici.

Ca parinti trebuie sa avem antenele intinse si in zone mai putin agreabile in care s-ar putea sa ajunga copiii. Citesc fiindca am fost de curand pusa in neplacuta situatie de a observa un copil (catarat in copac, calare pe o creanga) manifestandu-se cel putin sugestiv. Nu stiu al cui era, dar nimeni din grupul de adulti dimprejur nu parea ca observa.

O constanta a acestor articole este faptul ca autorii considera fenomenul ca fiind normal si il asimileaza autocunoasterii. Nu stiu pe ce esantioane de copii s-au facut studiile psihanalistilor dar cred ca din radacini curate nu rasare vlastar gata stricat (vezi ce zicea si pr Arsenie). Alt sfat generalizat este sa nu te crizezi, ci sa distragi atentia si de asemenea sa acorzi timp copilului, sa ii asiguri confort afectiv in cadrul familiei. Nici nu e considerata masturbare de care psihologi(iatri) fiindca e un act strict fizic neinsotit de fantezii erotice.

Nu sunt in posesia unor statistici care sa cuantifice in ce procent apare ipsatia in familiile care s-au straduit sa pastreze o curatie a relatiei in timpul sarcinii si mai apoi au vegheat sa nu intre copiii in contact cu stimuli vizuali de natura sexuala. Intuiesc ca ar bate putin obrazul acestor oameni care stabilesc normalitatea pe criteriul frecventei cu care intalnesc o manifestare. Spun asta fiindca vad saptamanal la sf impartasanie o multime de copii marisori. Nu cred ca parintii nu ii duc la spovedanie, nici ca duhovnicii nu intreaba nimic despre toate astea, nici ca toti copiii mint.

Chiar si in familii care nu frecventeaza biserica, dar pastreaza o anumita atmosfera decenta in jurul copiilor si le asigura activitati interesante si supraveghere suficienta nu se ajunge la permanentizarea unor astfel de preocupari la varsta mica. Sunt convinsa ca parintii bisericesti nu prind muste cand spun ca e vatamatoare.

Pentru a sustine teoria inocentei copiilor, as initia un sondaj printre oamenii crescuti cu frica de Dumnezeu. Sa vedem daca au avut acest obicei si daca da, de la ce varsta. Din pacate nu ma pricep la asa ceva, nu as sti sa identific minciuna  si nici nu am o atat de larga audienta.

Ce frumoasa...

...e poezia despre mama, ce usor e sa te joci cu simboluri si cat de greu este cand iti ajunge cutitul la os! Nu te mai hraneste atunci nicio metafora, ci doar implicarea concreta a cuiva alaturi de tine, un sfat practic sau cel putin o marturisire sincera a unei femei care trece prin aceleasi etape coplesitoare de epuizare fizica si mentala ca si tine.
Cateva sugestii despre cum sa ai o viata mai buna in postura de mama de multi copii

• Nu fi idealista. Accepta ca nu le poti face pe toate la superlativ
• Nu incerca obsesiv sa tii pasul cu societatea atee, ci alipeste-te de Dumnezeu si pune pret pe constiinta ta nu pe judecata lumii
• Nu te compara bolnavicios cu alte mame, ci doar inspira-te din experienta lor
• Nu te centra pe sentimentul de vinovatie, ci pe a gandi strategii de administrare si organizare
• Optimizeaza-ti stilul de lucru astfel incat sa iti revina mai putine sarcini
• Redu numarul de nimicuri care se strang intr-o casa cu multi copii (jucarii, carti, haine). 
• Simplifica-ti programul. Cei ff  mici nu au neaparata nevoie sa fie dusi la activitati
• Stabileste-ti prioritati, fa liste
• Implica si copiii mai marisori in activitati gospodaresti. Chiar daca la inceput nu se pricep, cu timpul iti vor fi de mare folos
• Cere si accepta ajutor de la sot, parinti, socri si orice alta petsoana care crezi ca nu pericliteaza pacea casei😉
• Invata-i de mici ordonati
• Iesi tu afara cu ei la plimbare, nu trimite pe altcineva, ca sa ramai tot tu la smotru
• Daca esti ff obosita, centreaza-te pe a-ti crea momente sa dormi sau cel putin sa motai
• Ai grija la alimentatie, eventual ia suplimente, ceaiuri care sa te ajute cat de cat sa fii in forma 

Viata fireasca nu ar trebui sa fie o tragedie. Pacatele, ignoranta omului si lipsa de conlucrare (autentica) cu Dumnezeu o fac sa fie de nesuportat.

Iar ma iau...

...de marsul pentru viata si dau sugestii:

• marsaluieste pana la o femeie gravida si vezi cu ce ii poti fi de ajutor (acasa sau la treburi in afara casei)
• pana la o maternitate si fa milostenie cumparand suplimente sau medicamente (sau chiar alimente pe care si le doreste si nu si le permite) unei femei gravide
• macar da-i un telefon si incurajeaz-o sau binedispune-o si vorbeste-i despre "partea plina" a paharului vietii
• sustine concret o familie cu multi copii, ridicand putin din crucea grea pe care si-o asuma in aceasta era a egoismului (nu numai financiar ci si prin alte servicii pe care le poti oferi ca profesor, ca medic, ca sofer etc)
• daca esti casatorit si nu ai alte probleme grave, lucreaza la inmultirea vietii dand nastere tuturor pruncilor cu care te binecuvanteaza Dumnezeu 
• da sfaturi intelepte tinerelor cupluri despre cum se pastreaza "nunta cinstita si patul nespurcat", incurajeaza-le in lupta pe care trebuie sa o duca impotriva opiniei generale anti-viata.

Personal...

...nu cred ca natalitatea va creste semnificativ prin masuri legislative care sa indulceasca situatia economica a familiilor cu multi copii. Poate cel mult taticii se vor simti mai usurati in rolul lor si familiile numeroase vor avea un trai mai bun.

Motivul principal pentru care femeile aleg sa nasca mai putini copii nu este de natura financiara, ci e dat de o anumita  perspectiva asupra vietii si de valorizare a binelui pe scala placerilor si a comoditatii. Chiar as vrea sa vad o doamna care vazand legi de felul acesta hotaraste sa nasca zece copii 😊

Pentru mine, una, sarcina, nasterea si alaptarea reprezinta niste fenomene infricosatoare (atat prin felul in care se manifesta fizic cat si prin incertitudinea evolutiei lor pozitive) incat, daca nu aveam anumite principii religioase, nu ma tenta nicio facilitate de ordin bancar.

Cu ce sa rascumperi ani intregi petrecuti in durere, griji si nesomn pana la epuizare? Ce primesti in schimb pentru libertatea pe care o pierzi cand iti umpli bratele cu un prunc nou? Dar pentru munca patriotica pe care o faci in plus pentru fiecare pereche de manute nastrusnice? Pentru teama pe care o simti la capataiul unui copil bolnav sau pentru rabdarea mult incercata de neastamparul celor mici si spiritul de contradictie al celor mari?
Bani? In niciun caz. Poate iubire atotcuprinzatoare... Poate linistea constiintei si pace in suflet de la Dumnezeu...