Din convorbirile...

...mele tainice cu Elenita, ma simt datoare sa marturisesc cate ceva.

Toata luna martie am insistat la Elena sa mijloceasca pentru mine, poate nasc de BunaVestire. Asa as fi fost eu incredintata ca e ea alaturi de mine, nu stiu de ce. A trecut 25 martie si nu s-a intamplat nimic, drept pentru care m-am bosumflat puternic (imaturitate duhovniceasca pe fond hormonal). Ca sa ofere un toiag credintei mele slabanoage, Dumnezeu s-a plecat la mintea mea prunceasca si a randuit sa nasc de Bunavestire pe stil vechi, asa cum se sarbatoreste in sf munte Athos, unde e hram la Vatopedu (manastirea unde sa afla cinstitul brau al Maicii Domnului la care am fost cu Elenita pe mare inainte de adormirea ei).

Alta binefacere pe care cred ca am primit-o tot de la ea, fiindca in disperarea mea mereu ma gandeam "Elena, mama, uita-te tu in burta mea si ai grija de ce e acolo" (suna stupid, dar asa simteam sa zic) este evolutia buna a plagilor. La consultatie ecograf medicul nu inceta sa se minuneze "e neasteptat de bine" "e excelent" "e boboc", deci nu imi ramane decat sa cred ca nu materialul corpului meu si nici maiestria cusaturilor medicale au transformat prognosticul intr-unul bun.