...articole depre masturbarea la copiii mici.
Ca parinti trebuie sa avem antenele intinse si in zone mai putin agreabile in care s-ar putea sa ajunga copiii. Citesc fiindca am fost de curand pusa in neplacuta situatie de a observa un copil (catarat in copac, calare pe o creanga) manifestandu-se cel putin sugestiv. Nu stiu al cui era, dar nimeni din grupul de adulti dimprejur nu parea ca observa.
O constanta a acestor articole este faptul ca autorii considera fenomenul ca fiind normal si il asimileaza autocunoasterii. Nu stiu pe ce esantioane de copii s-au facut studiile psihanalistilor dar cred ca din radacini curate nu rasare vlastar gata stricat (vezi ce zicea si pr Arsenie). Alt sfat generalizat este sa nu te crizezi, ci sa distragi atentia si de asemenea sa acorzi timp copilului, sa ii asiguri confort afectiv in cadrul familiei. Nici nu e considerata masturbare de care psihologi(iatri) fiindca e un act strict fizic neinsotit de fantezii erotice.
Nu sunt in posesia unor statistici care sa cuantifice in ce procent apare ipsatia in familiile care s-au straduit sa pastreze o curatie a relatiei in timpul sarcinii si mai apoi au vegheat sa nu intre copiii in contact cu stimuli vizuali de natura sexuala. Intuiesc ca ar bate putin obrazul acestor oameni care stabilesc normalitatea pe criteriul frecventei cu care intalnesc o manifestare. Spun asta fiindca vad saptamanal la sf impartasanie o multime de copii marisori. Nu cred ca parintii nu ii duc la spovedanie, nici ca duhovnicii nu intreaba nimic despre toate astea, nici ca toti copiii mint.
Chiar si in familii care nu frecventeaza biserica, dar pastreaza o anumita atmosfera decenta in jurul copiilor si le asigura activitati interesante si supraveghere suficienta nu se ajunge la permanentizarea unor astfel de preocupari la varsta mica. Sunt convinsa ca parintii bisericesti nu prind muste cand spun ca e vatamatoare.
Pentru a sustine teoria inocentei copiilor, as initia un sondaj printre oamenii crescuti cu frica de Dumnezeu. Sa vedem daca au avut acest obicei si daca da, de la ce varsta. Din pacate nu ma pricep la asa ceva, nu as sti sa identific minciuna si nici nu am o atat de larga audienta.
Dar cum să păstrăm copiii curați dacă noi ca părinți ne prefacem ca nu-i putem păstra curați în pântec? Că soțul nu poate să se infraneze pe perioada sarcinii si decat sa cada in masturbare mai bine îi ofera sotia însărcinată satisfacția și nevoia fiziologică. Adică le cerem copiilor ceea ce noi nu am fost în stare sa păstrăm.Sau ne-am mințit ca nu am putut
ReplyDeleteFaci trimitere la alta postare a mea😊. Pai din astfel de parinti greu sa iasa un copil neintinat. Te asigur insa ca daca tatal se masturbeaza nu ai rezolvat problema. Parerea mea e ca transmit inclinatiile, predispozitiile la nivel subtil, nu prin lichidul seminal. Adica un tata cuprins de aceadta patima o va transmite cu atat mai pregnant copilului cu cat face aceste pacate omoratoare de suflet
ReplyDeleteNu am facut trimitere la altă portate, ci mi-am adus aminte de o întâmplare de la o mănăstire,când eram în bucătăria schitului,iar băiatul cel mare mi-a cerut de mâncare, deși eram în timpul Sf.Liturghii. Sora de la mănăstirea când a auzit așa ceva, a sărit ca asta.Un domn de acolo, fie iertat, a zis o vorba care mie mi-a rămas în suflet: De ce punem poveri copiilor pe care noi înșine nu le-am purtat la vârsta lor? Sau mai bine spus, de ce le cerem ceea ce noi nu am împlinit. 🤔
ReplyDeletePai de asta zic ei ca e normal, fiindca nu pot cere copiilor ceea ce nu au nici ei, sarmanii. Insa intr-o familie in care se tin anumite randuieli nu se confrunta cu asa ceva. Un duhovnic ar putea confirma.
DeleteChiar astazi de dezbatea pe un grup de mame problema asta. Parerea generala este ca e normal si sanatos, chiar si la copii mici, de 2-3 ani. Eu sunt socata si pur si simplu disperata la gandul ca al meu copil ar putea face asa ceva, sau ca i-ar putea la gradinita spune vreun alt copil care acasa e incurajat si astfel sa ii de idei. Mi se pare un subiect absolut coplesitor pentru mine.
ReplyDeleteVa las inregistrarea unei convorbiri pe aceasta tema initiata de o doamna educatoare la o gradinita ortodoxa. Invitati sunt un parinte duhovnic, un psiholog, un medic. Cred ca subiectul are implicatii foarte fine, dar se aduc si solutii. Sper sa fie de folos mamelor ingrijorate. http://www.ascorcluj.ro/wp-content/plugins/ascor-extend/audio-player.php?recording=3072
ReplyDeleteFoarte folositor, mulțumim!
ReplyDelete