Tuesday, April 16, 2019

Sunt recunoscatoare...

...pentru felul in care Dumnezeu aseaza toate astfel incat sa imi pot purta mai usor responsabilitatile: prima saptamana dupa nastere m-a ajutat mult mama (acum ii mai scoate la plimbare pe baieteii mici ca sa pot dormi putin dupa-amiaza), iar saptamana asta fetele au "scoala altfel" si pot ramane cu mine acasa, deci nu trebuie sa ma implic decat partial in treburile casnice. Foarte mare ajutor s-a simtit prin faptul ca mai avem un membru al familiei cu carnet de sofer. E prima nastere dupa care am atatea ajutoare incat ma simt rasfatata.

Tot la capitolul thanksgiving😊, sunt recunoscatoare pentru binecuvantarile venite peste noi prin rugaciunea multora, dar si pentru gesturile de solidaritate ale fratilor dreptmaritori  crestini de aproape sau de peste mari si tari. Toate acestea poarta in ele scanteia dragostei intre oameni, aduc bucuria de a fi intr-o unire a duhului si de a simti lucrarea lui Dumnezeu din umbra, in spatele oricarei binefaceri omenesti. Va multumesc!

Cea mai mare implinire insa este faptul ca suntem sanatoase inapoi acasa, si eu si bebelina. Nu imi doresc decat sa ma pot bucura in liniste de mica mea minune. Ca o frumoasa coincidenta, am constatat ca implineste 40 de zile chiar in ziua in care noi implinim 20 de ani de casatorie. Mi s-a parut asa, ca o medalie frumoasa dupa o anevoioasa cursa cu obstacole pe teren accidentat 😄.

3 comments:

  1. Și eu am simțit multă mângâiere, dar nu de la oameni, după nașterea primei fetițe, după o sarcină extrem de solicitantă dpdv sufletesc, după o naștere la fel de grea, în timpul căreia doar mă uitam pe geam, tocmai răsărea soarele, și ceream continuu "Maica Domnului, nu mă lăsa! Te rog, nu mă lăsa acum!". Era dimineața praznicului Buneivestiri. S-au împlinit 40 de zile de la naștere chiar de Izvorul Tămăduirii.
    De când am aflat că port în pântece (prima) fetiță am simțit o mângâiere și o ocrotire pe care nu le pot descrie, în ciuda tuturor încercărilor prin care am trecut în cele nouă luni de sarcină, timp în care ne-am maturizat cât în toți anii dinainte la un loc.
    Slavă Domnului pentru toate! Treceți acum prin perioada aceea de liniște, bucurie și recunoștință, să le sădiți în inimă și să vă întoarceți la ele în toate momentele grele ce vor urma!

    Andreea

    ReplyDelete
  2. Citesc si ma minunez...cine Il asculta pe Domnul primeste si ajutor pe masura...numai noi sa ne lasam in voia Lui ...Maicuta sa va aiba in paza, Alina

    ReplyDelete
  3. Ce frumos! Ne dați curaj!

    ReplyDelete