Mi-a facut...

...cineva observatie ca am un blog prea personal. Exact! Asa l-am si conceput, nu ca pe un buchet de reflectii neutre si predici impersonale. Am vrut sa fie viu, la fel cum simt ca este vie si lucrarea lui Dumnezeu in viata fiecaruia dintre noi. Cele mai personale postari sunt etichetate si insideout. Va spun drept ca nu am niciun stres sa le citeasca cineva, altfel nu as fi tastat un cuvintel.

In plus, detest ipocrizia si nu simt un pericol in a fi judecata. Am evitat sa scriu in stare de tulburare interioara si m-am manifestat in spatiul virtual doar cand am considerat ca am mintea destul de limpede pentru o intelegere duhovniceasca adecvata, atat cat pot si eu, la masura mea.

In rest, nu mi se potriveste deloc costumul de mrs. Perfectiune, fiindca desi am cele mai bune intentii si imi concentrez toate resursele interioare in razboiul pro familie guvernata de legi biblice, lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum mi-as dori.

Si daca in realitatea zilnica ma confrunt, pe langa binecuvantari si bucurii, cu suferinta si esecuri, chiar nu imi place sa pozez totul in roz, fiindca sunt de parere ca acest tip de imagine publica face mai mult rau decat bine. Pe mine chiar m-ar deznadajdui sa am impresia ca sunt singura care are caderi sau care este in impas in probleme marunte de zi cu zi. Dimpotriva, daca imi impartasesc sincer cu alti oameni neputintele si lupta, dar si solutiile si izbanzile, ma ajuta sa nu deznadajduiesc si ma inspira cum sa procedez. Probabil la fel simt si ei, altfel nu cred ca as avea mii de vizionari zilnic din pura curiozitate sau doar din dorinta de a critica.