... cateva dintre comentariile voastre si am inteles ce anume va apasa atat de mult la scoala online. Va voi marturisi cate ceva despre cum procedez eu vis-a-vis de scoala in general, fara pretentia de a detine solutia perfecta, si cateva detalii despre aceasta perioada in particular.
Trebuie sa stiti ca de fapt nu homeschoolingul este cel care ma fascineaza cu adevarat, ci unschoolingul (mai ales la varsta mica) . Nu am curajul necesar sa il aplic 100% ca nu cumva copiii sa imi reproseze ca i-am format ca outsideri din start. Am adoptat insa fata de invatarea formala o atitudine care mi s-a parut mie ca sustine o atmosfera detensionata in familie. Nu am fortat lucrurile cu niciunul dintre copii, desi am scolari situati la ambele extreme ale constiinciozitatii☺️.
I-am sfatuit aproape zilnic sa isi cultive inteligenta nativa, i-am incurajat sa aiba incredere in capacitatea lor de intelegere, sa inteleaga ca isi pot creste performantele lucrand suplimentar, DACA VOR. A fost si cazul sa subliniez ca e importanta si miscarea, sa solicit ridicarea de la birou si iesirea la o plimbare. NU am facut temele cu ei niciodata din proprie initiativa, ci doar daca m-au solicitat. In clasele mici mai verificam cate ceva la final, cu maxima indulgenta. Am in dotare si exponate care nu isi fac tema niciodata. Nu i-am inscris la activitati extrascolare, nu au facut niciun fel de meditatii in afara de cele la romana si matematica din cls 8. Locuim aproape de palatul copiilor si le-am sugerat ca pot merge singuri, daca vor. Nu au vrut.
Am vrut ca aceasta relaxare a mea sa le transmita ideea ca scoala nu este totul in educatie si ca un set de informatii pe care le detii fiindca ai fost fortat nu te va face niciodata mai capabil daca nu esti pasionat sa operezi cu ele. Ori sistemul de invatamant clasic tocmai asta face: inhiba dorinta fireasca de invatare punand copilul pe un pat al lui Procust in materie de cunostinte.
Mi-am permis sa fac toate astea fiindca nu cred in sanatatea psihica si randamentul intelectualilor contrafacuti (batuti, siliti sau pedepsiti ca sa ia note mari), ci cred in puterea a ceea ce iti insusesti si lucrezi din pasiune. Am exemple nenumarate din viata alaturi de ei in care si-au insusit notiuni din proprie initiativa, ca niste mici autodidacti, si au facut anumite progrese scolare fara aportul meu sau al vreunui invatator.
De asemenea nu sunt preocupata excesiv de succesul lumesc/educatia academica pentru copiii mei, fiindca stiu ca Dumnezeu lucreaza nevazut la bunastarea nevatamatoare a mostenitorilor Lui. Aceasta este cauza principala pentru care sunt atat de relaxata.
Thursday, April 30, 2020
Wednesday, April 29, 2020
Tipul...
... de familie in care traiesc nu reprezinta o majoritate in Romania: ambii parinti studii superioare, mama casnica, 5 copii de varsta scolara, cu acces la internet si smartphone fiecare. Poate experienta mea nu este semnificativa pentru a schimba ceva la nivel national, dar vreau sa marturisesc in scris ca am fost multumita de felul in care cadrele didactice ale copiilor mei s-au raportat la procesul de invatamant in perioada acestei pandemii.
De multa vreme visam la homeschooling, dar mereu am simtit ca impediment timpul pe care ar fi trebuit sa il aloc fiecarui copil in parte pentru a face fata programelor fiecarei clase. Aceasta scoala on-line reprezinta cea mai apropiata de HS varianta de invatare si mi-as dori ca cineva din structurile de conducere sa gandeasca o modalitate prin care doritorii sa poata opta pentru scoala la distanta.
Avantajele interactiunii on-line cu scoala, asa cum le percep eu, luand pulsul din interiorul scurtei noastre perioade de practica:
-Exista mai mult timp disponibil decat inainte, fiindca scoala nu reprezenta numai orele de curs, ci si pregatirea pentru plecare (ghiozdan, spalat, imbrat) si drumul pana la scoala si inapoi. Acum totul se rezuma la esential si este foarte bine.
-Se face economie de bani (pe haine speciale pt scoala, pe benzina, pe pachetele cu gustari)
-Stresul interacțiunilor sociale in cadrul scolii (cu colegi sau cadre didactice) este aproape inexistent. Copiii nu sunt obligati sa stea ore in sir in prezenta persoanelor cu care nu au afinitati.
- Invatarea se face intr-o maniera mai relaxata:se poate sta in orice pozitie, se poate manca sau bea un pahar cu apa oricand, se poate merge la toaleta fara sa anunti ca la scoala toata clasa cand ai niste nevoi fiziologice.
-Se poate asculta materia predata si afara, la soare, luand notite pe o banca sau chiar in timpul plimbarii, in functie de gradul de dificultate si de complexitatea informatiilor expuse
- Scade foarte mult influemta negativa venita din partea colegilor, care nu e deloc de neglijat (cine a incercat sa formeze duhovniceste copiii si a fost atent la intinarea lor stie ce spun)
-Acasa exista avantajul ca poate sta cineva (un parinte, frate mai mare) langa copil si ii poate lamuri in plus in momentul predarii lucruri pe care el nu le intelege in ritm cu ceilalti.
Cam atat am observat eu la noi acasa, si am constatat ca ma situez in opozitie cu tot ce gasesc punctat pe fb la alte mamici disperate de dificultatea scolii online.
Mai este careva incantata de ideea incetatenirii predarii virtuale ca alternativa la sistemul clasic?
De multa vreme visam la homeschooling, dar mereu am simtit ca impediment timpul pe care ar fi trebuit sa il aloc fiecarui copil in parte pentru a face fata programelor fiecarei clase. Aceasta scoala on-line reprezinta cea mai apropiata de HS varianta de invatare si mi-as dori ca cineva din structurile de conducere sa gandeasca o modalitate prin care doritorii sa poata opta pentru scoala la distanta.
Avantajele interactiunii on-line cu scoala, asa cum le percep eu, luand pulsul din interiorul scurtei noastre perioade de practica:
-Exista mai mult timp disponibil decat inainte, fiindca scoala nu reprezenta numai orele de curs, ci si pregatirea pentru plecare (ghiozdan, spalat, imbrat) si drumul pana la scoala si inapoi. Acum totul se rezuma la esential si este foarte bine.
-Se face economie de bani (pe haine speciale pt scoala, pe benzina, pe pachetele cu gustari)
-Stresul interacțiunilor sociale in cadrul scolii (cu colegi sau cadre didactice) este aproape inexistent. Copiii nu sunt obligati sa stea ore in sir in prezenta persoanelor cu care nu au afinitati.
- Invatarea se face intr-o maniera mai relaxata:se poate sta in orice pozitie, se poate manca sau bea un pahar cu apa oricand, se poate merge la toaleta fara sa anunti ca la scoala toata clasa cand ai niste nevoi fiziologice.
-Se poate asculta materia predata si afara, la soare, luand notite pe o banca sau chiar in timpul plimbarii, in functie de gradul de dificultate si de complexitatea informatiilor expuse
- Scade foarte mult influemta negativa venita din partea colegilor, care nu e deloc de neglijat (cine a incercat sa formeze duhovniceste copiii si a fost atent la intinarea lor stie ce spun)
-Acasa exista avantajul ca poate sta cineva (un parinte, frate mai mare) langa copil si ii poate lamuri in plus in momentul predarii lucruri pe care el nu le intelege in ritm cu ceilalti.
Cam atat am observat eu la noi acasa, si am constatat ca ma situez in opozitie cu tot ce gasesc punctat pe fb la alte mamici disperate de dificultatea scolii online.
Mai este careva incantata de ideea incetatenirii predarii virtuale ca alternativa la sistemul clasic?
Monday, April 27, 2020
Nu stiu...
... altii cum sunt, dar la noi in zona se pare ca aceasta carantina a dus la consolidarea viitoarei "gasti de cartier". Neputand pleca decat in jurul blocului, copiii au stat mai mult timp impreuna decat daca parintii ar fi avut libertate sa ii scoata la plimbari prin centru, la mall, in parc etc.
Ca sa pastreze distanta cei 7-8 baieti joaca "pitulusul" si au hotarat sa nu mai numere, ci sa se puna prin rotatie intr-o ordine prestabilita. Cand sunt mai putini, niste pase cu mingea merg si legal, de la 5 m.
Fetitele au reinviat asfaltul cu desenele lor colorate si cu sotroane stangaci asezate pe aleea blocului. Sunt doar doua, dar ciripesc cat 10😊
Bebelusii, fiecare cu cate un parinte arondat, descopera gandacei, floricele, pisici si, pentru ca viata sa nu fie monotona, mai gusta pe furis cate-o pietricica de pe jos.
La voi in cartier cum sta treaba?
Ca sa pastreze distanta cei 7-8 baieti joaca "pitulusul" si au hotarat sa nu mai numere, ci sa se puna prin rotatie intr-o ordine prestabilita. Cand sunt mai putini, niste pase cu mingea merg si legal, de la 5 m.
Fetitele au reinviat asfaltul cu desenele lor colorate si cu sotroane stangaci asezate pe aleea blocului. Sunt doar doua, dar ciripesc cat 10😊
Bebelusii, fiecare cu cate un parinte arondat, descopera gandacei, floricele, pisici si, pentru ca viata sa nu fie monotona, mai gusta pe furis cate-o pietricica de pe jos.
La voi in cartier cum sta treaba?
Primele...
...zile de bicicleta in jurul blocului au fost o adevarata bucurie pentru baieti. Nu mai reuseam sa ii mai bag in casa. A invatat si Ghe sa circule fara roti ajutatoare. Mai are ceva probleme la viraje, din cand in cand, dar e viteaz si nu renunta, nici nu plange la julituri. Ce ti-e si cu demnitatea asta: acum sta smirna si la dezinfectat, numai sa nu il retrogradez in ceata copiilor mici, "de tricicleta"!
Anastasia ar vrea si ea, dar deocamdata se multumeste cu o trotineta de prin vecini😊
Speram...
...ca in scurt timp sa se relaxeze masurile de distantare sociala. Ar fi util ca fiecare
*sa comparam felul in care prefiguram evolutia pandemiei la noi cu ceea ce s-a intamplat de fapt
*sa estimam daca ne-am panicat fara rost sau nu si cum ne-am comportat in conditii de stres
*sa observam ce s-a intamplat cu cei care nu au luat aceleasi masuri de protectie ca noi
*sa vedem ce impact a avut asupra noastra si a copiilor scoala virtuala
*sa ne aducem aminte cati ne-au indignat, care erau motivele si daca au fost indreptatite
*sa constientizam ce am schimba in atitudine daca am lua totul de la capat
*sa ne gandim la ce disponibilitate am avut sa ajutam pe altii, macar cu o incurajare online
*sa pretuim pe cei care si-au adus aminte de noi in aceasta perioada dificila
*sa ne evaluam propria locuinta prin prisma facilitatilor pe care le ofera in atare situatii
*sa constientizam unde mai avem de lucrat la relatiile intra-familiale
*sa simtim cum ne-a afectat relatia cu Dumnezeu si cu semenii departarea fizica de slujbele bisericesti
*sa marturisim fiecare ce credem ca am gresit in pozitia fata de biserica si ierarhii ei
*sa intelegem cat de imprevizibil este totul, cat de aproape poate fi moartea si sa ne centram pe esential in viata.
*aviz duhovnicilor, pentru trezirea duhovniceasca a oamenilor care traiesc sub teroarea ordonantelor de urgenta:
*sa comparam felul in care prefiguram evolutia pandemiei la noi cu ceea ce s-a intamplat de fapt
*sa estimam daca ne-am panicat fara rost sau nu si cum ne-am comportat in conditii de stres
*sa observam ce s-a intamplat cu cei care nu au luat aceleasi masuri de protectie ca noi
*sa vedem ce impact a avut asupra noastra si a copiilor scoala virtuala
*sa ne aducem aminte cati ne-au indignat, care erau motivele si daca au fost indreptatite
*sa constientizam ce am schimba in atitudine daca am lua totul de la capat
*sa ne gandim la ce disponibilitate am avut sa ajutam pe altii, macar cu o incurajare online
*sa pretuim pe cei care si-au adus aminte de noi in aceasta perioada dificila
*sa ne evaluam propria locuinta prin prisma facilitatilor pe care le ofera in atare situatii
*sa constientizam unde mai avem de lucrat la relatiile intra-familiale
*sa simtim cum ne-a afectat relatia cu Dumnezeu si cu semenii departarea fizica de slujbele bisericesti
*sa marturisim fiecare ce credem ca am gresit in pozitia fata de biserica si ierarhii ei
*sa intelegem cat de imprevizibil este totul, cat de aproape poate fi moartea si sa ne centram pe esential in viata.
*aviz duhovnicilor, pentru trezirea duhovniceasca a oamenilor care traiesc sub teroarea ordonantelor de urgenta:
Sunday, April 26, 2020
Exista...
... doua tipuri de habotnici si ma doare ca sunt etichetate impreuna, fiindca imi spune gandul ca unii dintre ei sunt pe nedrept dispretuiti.
Primul tip este habotnicul-fariseu, care face exces de forme in ale credintei ca sa fie vazut, respecta cu strictete reguli pentru a se evidentia in multime si accentueaza executarea amanuntului religios fiindca isi cauta o lucrare facila prin savarsirea careia sa isi creeze un alibi spiritual. El este perfid, se foloseste cu buna stiinta de beneficiile unui statut particular in cadrul comunitatii religioase, dar nu incearca nicidata transformari la nivel profund: "strecoara tantarul si inghite camila" , isi "lateste filacteriile" si "inconjoara marea si uscatul ca sa faca vreun prozelit". Pentru el, aproapele este doar o treapta pe care paseste in drumul catre consolidarea propriei imagini si a unei pozitii de autoritate sociala, iar oglinda Adevarului il deranjeaza fara exceptie.
Al doilea tip este habotnicul-"baba pupatoare de moaste" care, fiindca nu pricepe fondul, se opreste la forma, pe care incepe a o implini cu ravna copilareasca. Nu cauta sa impresioneze pe nimeni, dimpotriva, isi asuma chiar si eventualele reactii negative ale altora, fie ei apropiati sau necunoscuti. Lucreaza cu sarguinta pe ogorul Binelui tot ce pricepe din Acesta. Asa-zisa lui rigiditate tine de o constiinciozitate in fata divinitatii. Se raporteaza constant la legea morala, asa cum o intelege el, si cauta sa fie impacat in primul rand cu propria constiinta in acesti parametri. Fata de semeni are o atitudine tot din spectrul obligativitatii religioase, fiindca mila si dragostea presupun prea multa libertate pe care el nu o poate inca digera si se teme sa nu greseasca.
Acest gen de habotnici nu sunt condamnati sa ramana in cusca formalismului. Pentru ei e valabil principiul cantitatea (bunei faptuiri) aduce cu sine calitate (duhovniceasca). Cu timpul Dumnezeu, vazand sarguinta lor cea buna, va gasi o cale prin care sa Se talcuiasca pe Sine in cugetul lor si ii va pune de partea celor mantuiti.
Primul tip este habotnicul-fariseu, care face exces de forme in ale credintei ca sa fie vazut, respecta cu strictete reguli pentru a se evidentia in multime si accentueaza executarea amanuntului religios fiindca isi cauta o lucrare facila prin savarsirea careia sa isi creeze un alibi spiritual. El este perfid, se foloseste cu buna stiinta de beneficiile unui statut particular in cadrul comunitatii religioase, dar nu incearca nicidata transformari la nivel profund: "strecoara tantarul si inghite camila" , isi "lateste filacteriile" si "inconjoara marea si uscatul ca sa faca vreun prozelit". Pentru el, aproapele este doar o treapta pe care paseste in drumul catre consolidarea propriei imagini si a unei pozitii de autoritate sociala, iar oglinda Adevarului il deranjeaza fara exceptie.
Al doilea tip este habotnicul-"baba pupatoare de moaste" care, fiindca nu pricepe fondul, se opreste la forma, pe care incepe a o implini cu ravna copilareasca. Nu cauta sa impresioneze pe nimeni, dimpotriva, isi asuma chiar si eventualele reactii negative ale altora, fie ei apropiati sau necunoscuti. Lucreaza cu sarguinta pe ogorul Binelui tot ce pricepe din Acesta. Asa-zisa lui rigiditate tine de o constiinciozitate in fata divinitatii. Se raporteaza constant la legea morala, asa cum o intelege el, si cauta sa fie impacat in primul rand cu propria constiinta in acesti parametri. Fata de semeni are o atitudine tot din spectrul obligativitatii religioase, fiindca mila si dragostea presupun prea multa libertate pe care el nu o poate inca digera si se teme sa nu greseasca.
Acest gen de habotnici nu sunt condamnati sa ramana in cusca formalismului. Pentru ei e valabil principiul cantitatea (bunei faptuiri) aduce cu sine calitate (duhovniceasca). Cu timpul Dumnezeu, vazand sarguinta lor cea buna, va gasi o cale prin care sa Se talcuiasca pe Sine in cugetul lor si ii va pune de partea celor mantuiti.
Un mic...
... reminder ca sa imi diferentiez mai bine gandurile in functie de trairile pe care le genereaza si sa pot detecta si neutraliza emisiile verbale nocive ale altora.
Ca regula, tot ce nu face acest fel de roade, pot sa tai si sa arunc de la mine ca pe niste gunoaie. Lumeste s-ar putea sa fie un obicei contraproductiv, dar avantajele duhovnicesti nu vor intarzia sa se arate si "toate celelalte se vor adauga" daca sunt necesare si folositoare.
Ca regula, tot ce nu face acest fel de roade, pot sa tai si sa arunc de la mine ca pe niste gunoaie. Lumeste s-ar putea sa fie un obicei contraproductiv, dar avantajele duhovnicesti nu vor intarzia sa se arate si "toate celelalte se vor adauga" daca sunt necesare si folositoare.
Saturday, April 25, 2020
Crestinii...
... sufera fiindca sunt lipsiti de slujbele bisericii, si mai ales fiindca se vad nevoiti a sta departe de Sfanta Impartasanie. E firesc sa fie asa. Suprafiresc (si firesc sa tinda spre aceasta) ar fi sa aiba pace.
Mantuitorul povatuieste in Sfanta Scriptura, atat de actual, ca in zilele in care El va fi luat de la noi, Tatal ne va trimite alt Mangaietor, pe Duhul Sfant (Ioan, cap 14). Noi inca nu suntem in aceeasi traire a parasirii ca apostolii in momentul rastignirii. Stim ca dupa un timp ne vom intoarce in lacasurile sfintite, ba avem si alternativa de a primi in casele noastre preoti cu dragoste de oameni.
Cine vrea sa isi indulceasca dorul de Sfanta Liturghie nu are alta cale decat aceea de a chema in inima lui indurerata pe acest Mangaietor tainic. El este cel care ne bucura in chip negrait, care ne pune in noi dorirea cea buna si, paradoxal, tot el este si cel care se roaga intru noi cand simtim acele sclipiri de rugaciune curata pe care multi le cautam apoi cu sete.
Nu stiu cum vor fi acestea pentru fiecare, dar daca char crezi scripturii, pare chiar absurd sa te lamentezi cand Hristos fagaduieste bucuria in Duhului Sfant. Citeste despre el scrieri inspirate si fa din inima ta salas in care sa poata sa se coboare.
Cum sa plangi nemangaiat cand Mangaietorul este pretutindeni si plineste toate!?
Mantuitorul povatuieste in Sfanta Scriptura, atat de actual, ca in zilele in care El va fi luat de la noi, Tatal ne va trimite alt Mangaietor, pe Duhul Sfant (Ioan, cap 14). Noi inca nu suntem in aceeasi traire a parasirii ca apostolii in momentul rastignirii. Stim ca dupa un timp ne vom intoarce in lacasurile sfintite, ba avem si alternativa de a primi in casele noastre preoti cu dragoste de oameni.
Cine vrea sa isi indulceasca dorul de Sfanta Liturghie nu are alta cale decat aceea de a chema in inima lui indurerata pe acest Mangaietor tainic. El este cel care ne bucura in chip negrait, care ne pune in noi dorirea cea buna si, paradoxal, tot el este si cel care se roaga intru noi cand simtim acele sclipiri de rugaciune curata pe care multi le cautam apoi cu sete.
Nu stiu cum vor fi acestea pentru fiecare, dar daca char crezi scripturii, pare chiar absurd sa te lamentezi cand Hristos fagaduieste bucuria in Duhului Sfant. Citeste despre el scrieri inspirate si fa din inima ta salas in care sa poata sa se coboare.
Cum sa plangi nemangaiat cand Mangaietorul este pretutindeni si plineste toate!?
Indiferent...
... cata experienta cu copiii ai, bebelusii sunt experti in a-ti specula momentele de neatentie (poate justificate) si a le transforma in prilejuri de boroboate mai mici sau mai mari, in functie de ceea de le lasi la indemana.
Eu am lasat astazi un castron cu iaurt cu fulgi in pat si am plecat un minutel fiindca m-au strigat baietii. Desi l-am asezat departe de margine, Anastasia a ajuns totusi la coada lingurii si a reusit sa schiteze un aranjament culinar inedit pe cearceaf 😊
Prilej de reflectie:
- a nu se judeca vreodata vreo mamica, fiindca si al zecelea bebelus al celei mai versate mame o poate prinde pe picior gresit pentru a introduce in program nazbatii.
- a fi sau a nu fi (supravegheat) : oare e de preferat evolutia unui bebelus dupa care mereu umbla cineva, ca o umbra, si il opreste de la absolut orice miscare neconforma cu regulile de convietuire ale adultilor
sau viata unui bebe survolat inconstant, cu mici intreruperi date de firescul vietii cu o mama impartita intre mai multi omuleti poznasi (frati/surori)? Putina libertate pentru trairi "interzise" dar nepericuloase mi se pare mai sanatoasa decat restricționare totala.
- copiii citesc de timpuriu expresii faciale si inteleg tonalitati ale vocii. Daca l-ai gasit facand ceva ce nu iti place, transmite acest lucru, fara sa insisti si fara sa iti iesi din fire. (Noi, de exemplu, azi am ras, dar asta o poate induce in eroare facand-o sa creada ca a facut ceva bun, care ne bucura si pe care ar fi bine sa il repete)
- pe cat te tin nervii, nu face o tragedie din mizeria si dezordinea provocate de copii. Modeleaza-ti standardele de igiena astfel incat sa nu traiesti intr-un conflict permanent din cauza lor
- eventual, acolo unde se poate, ofera alternative de activitati similare cu cea sanctionata, dar sa se desfasoare in conditii de siguranta si sa nu deranjeze pe nimeni (scrie pe pereti - da-i sa mazgaleasca o plansa mare lipita pe perete)
- un obicei pe care este de dorit sa il formezi este acela de a curata impreuna cu copilul la locul faptei. La inceput o vei face mai mult afirmand ca lucrati impreuna, apoi in joaca, iar el mai mult te va incurca😊, dar numai asa vei reusi cu blandete ca in cativa ani sa se responsabilizeze si sa i se para normal sa stranga dupa el
- bineinteles, nu in ultimul rand, ai grija ca bebelusul sa nu aiba acces sub nicio forma la pericole (obiecte contondente, fierbinti, toxice) Organizeaza toata locuinta si gandeste-o pentru a fi un loc cat mai sigur.
- atunci cand ai pe cine te baza si trebuie sa lipsesti mai mult de un minut, apeleaza la vigilenta altor persoane. Formuleaza cereri nominale, directe si precise, nu lasa pur si simplu copilul, asteptandu-te sa aiba automat cineva grija de el (din experienta stiu ca oamenii se lasa unii pe altii si pana la urma nu se implica niciunul)
- mai presus de orice precautie si purtare de grija omeneasca, ingradeste copilul cu rugaciuni scurte si dese, cu semnul sfintei cruci si cu orice altceva mai crezi ca are inraurire buna asupra lui.
mutrita putin speriata, banuind ca face o prostioara |
Prilej de reflectie:
- a nu se judeca vreodata vreo mamica, fiindca si al zecelea bebelus al celei mai versate mame o poate prinde pe picior gresit pentru a introduce in program nazbatii.
- a fi sau a nu fi (supravegheat) : oare e de preferat evolutia unui bebelus dupa care mereu umbla cineva, ca o umbra, si il opreste de la absolut orice miscare neconforma cu regulile de convietuire ale adultilor
sau viata unui bebe survolat inconstant, cu mici intreruperi date de firescul vietii cu o mama impartita intre mai multi omuleti poznasi (frati/surori)? Putina libertate pentru trairi "interzise" dar nepericuloase mi se pare mai sanatoasa decat restricționare totala.
- copiii citesc de timpuriu expresii faciale si inteleg tonalitati ale vocii. Daca l-ai gasit facand ceva ce nu iti place, transmite acest lucru, fara sa insisti si fara sa iti iesi din fire. (Noi, de exemplu, azi am ras, dar asta o poate induce in eroare facand-o sa creada ca a facut ceva bun, care ne bucura si pe care ar fi bine sa il repete)
relaxata si amuzata dupa ce a vazut reactia mea |
- eventual, acolo unde se poate, ofera alternative de activitati similare cu cea sanctionata, dar sa se desfasoare in conditii de siguranta si sa nu deranjeze pe nimeni (scrie pe pereti - da-i sa mazgaleasca o plansa mare lipita pe perete)
- un obicei pe care este de dorit sa il formezi este acela de a curata impreuna cu copilul la locul faptei. La inceput o vei face mai mult afirmand ca lucrati impreuna, apoi in joaca, iar el mai mult te va incurca😊, dar numai asa vei reusi cu blandete ca in cativa ani sa se responsabilizeze si sa i se para normal sa stranga dupa el
- bineinteles, nu in ultimul rand, ai grija ca bebelusul sa nu aiba acces sub nicio forma la pericole (obiecte contondente, fierbinti, toxice) Organizeaza toata locuinta si gandeste-o pentru a fi un loc cat mai sigur.
- atunci cand ai pe cine te baza si trebuie sa lipsesti mai mult de un minut, apeleaza la vigilenta altor persoane. Formuleaza cereri nominale, directe si precise, nu lasa pur si simplu copilul, asteptandu-te sa aiba automat cineva grija de el (din experienta stiu ca oamenii se lasa unii pe altii si pana la urma nu se implica niciunul)
- mai presus de orice precautie si purtare de grija omeneasca, ingradeste copilul cu rugaciuni scurte si dese, cu semnul sfintei cruci si cu orice altceva mai crezi ca are inraurire buna asupra lui.
Imi facui...
... pagina fb la blog (ca asa au zis unii ca e mai usor de urmarit) si ma apucai sa scriu o desciere, dar fusei cenzurata la nr de cuvinte. Ca sa imi iau revansa si sa nu fi pierdut timpul degeaba, dresei situatia cu un "copy-paste" al respectivei introduceri. Perfectul meu simplu de Oltenia se potrivi de minune la patania asta, incat nu ma putui abtine sa il folosesc.
"Iubite cititorule, aici vei gasi asternute rand pe rand file din cartea umilei mele vieti, cu bucuriile, necazurile si framantarile ei, atat cat am gasit de cuviinta ca pot insemna fara sa vatam pe cineva, deci este lesne de inteles de ce am numit totul in cuvintele "Marea vietii"
La inceput aceasta lucrare a fost hranita de dorinta de a vorbi mai mult cu si despre ispitele si bucuriile vietii in familia crestina si de nevoia de a impartasi trairi cu mame care au mai multi prunci.
Cu timpul am mai adaugat si alte cugetari personale sau spicuite de prin lecturile mele, care nadajduiesc sa fie de folos tuturor celor care vor citi. Limpezirea intelegerii adevarului si a binelui este o multumire sufleteasca greu de cuprins in cuvinte.
Implinirea mea este ca acei care vor pasi aici pragul inimii mele sa se intoarca in viata lor mai linistiti, mai intariti si mai ravnitori in savarsirea binelui."
"Iubite cititorule, aici vei gasi asternute rand pe rand file din cartea umilei mele vieti, cu bucuriile, necazurile si framantarile ei, atat cat am gasit de cuviinta ca pot insemna fara sa vatam pe cineva, deci este lesne de inteles de ce am numit totul in cuvintele "Marea vietii"
La inceput aceasta lucrare a fost hranita de dorinta de a vorbi mai mult cu si despre ispitele si bucuriile vietii in familia crestina si de nevoia de a impartasi trairi cu mame care au mai multi prunci.
Cu timpul am mai adaugat si alte cugetari personale sau spicuite de prin lecturile mele, care nadajduiesc sa fie de folos tuturor celor care vor citi. Limpezirea intelegerii adevarului si a binelui este o multumire sufleteasca greu de cuprins in cuvinte.
Implinirea mea este ca acei care vor pasi aici pragul inimii mele sa se intoarca in viata lor mai linistiti, mai intariti si mai ravnitori in savarsirea binelui."
Friday, April 24, 2020
Sf Simeon - rugaciuni 3
La Tine, Duhul cel singur bun, cu totul sfânt și făcător de viață, cad eu cel vinovat de toată osânda și vrednic de toată pedeapsa si pe Tine, Doamne al meu, Dumnezeule , Viața cea de-a pururea vecuitoare, Lumina cea adevărată și neînserată, Te rog să nu lași să mă surpe până la sfârșit potrivnicul.
Impărățește întru mine Tu:
Puterea cea peste toate și nepovestită,
Stăpânirea cea deplină, necuprinsă și neajunsă,
Bunătatea cea desăvârșită și pricină a tot lucrul bun și de folos,
Cel ce înnoiești toată zidirea, făcându-i tari pe cei neputincioși, înțelepți pe cei neînțelepți, luminați pe cei întunecați, ca să vadă, prin Tine,
Domnul, Izbăvitorul și Mântuitorul nostru,
Cel prin care toate viază și dăinuiesc, înțelepciunea cea negrăită,
Cunoștința cea mai presus de minte,
Strălucirea cea neajunsă,
Viața , Puterea, Slava,
Dumnezeul cel milostiv și purtător de grijă al tuturor.
Binevoiește ca să mă fac cu totul al Tău și să viețuiesc după voia Ta.
Întărește mădularele mele slăbănogite de păcate.
Luminează inima mea pe care a întunecat-o pofta cea rea.
Înviază-mi sufletul cel omorât cu păcate.
Încetează valurile cele întreite ale patimilor mele.
Miluiește sărăcia mea și dă pricepere nesimțirii mele.
Izbăvește-mă de tot vrăjmașul care se scoală asupra mea dinăuntru sau din afară și de tot lucrul rău.
Iartă-mi toate greșelile și nelegiuirile mele și sădește întru mine dragostea Ta cea desăvârșită.
Scrie numele robului Tău în cartea vieții și-mi dăruiește sfârșit bun, ca biruind pe diavolul, să mă închin fără de rușine înaintea scaunului împărăției Tale.
Inima mea să se facă mântuitoare și rourează darul Tău întru ea, rouă de viață veșnică, ca să seceri din ea snopul de fapte bune: închinăciune, umilință, înfrânare, priveghere și lacrimi.
Întoarce sufletul meu la odihna Ta prin post și-l du în staulul raiului prin pătimirea cea rea și prin scârbă, și-l sălășluiește, Doamne, întru Lumina Ta cea negrăită împreună cu ceata sfinților Tăi.
Așa, Stăpâne al tuturor, necuprins și neînțeles, ascultă-mă pe mine și netrebnicul și nevrednicul robul Tău și mă ajută să trec și să săvârșesc calea cea strâmtă și necăjită, ca astfel să mă învrednicesc a dobândi făgăduințele Tale, și să strig întru desfătarea raiului:
"-Slavă Tatălui celui fără de moarte și Fiului celui fără de moarte și Duhului Sfânt celui fără de moarte, in vecii vecilor!Amin!"
Impărățește întru mine Tu:
Puterea cea peste toate și nepovestită,
Stăpânirea cea deplină, necuprinsă și neajunsă,
Bunătatea cea desăvârșită și pricină a tot lucrul bun și de folos,
Cel ce înnoiești toată zidirea, făcându-i tari pe cei neputincioși, înțelepți pe cei neînțelepți, luminați pe cei întunecați, ca să vadă, prin Tine,
Domnul, Izbăvitorul și Mântuitorul nostru,
Cel prin care toate viază și dăinuiesc, înțelepciunea cea negrăită,
Cunoștința cea mai presus de minte,
Strălucirea cea neajunsă,
Viața , Puterea, Slava,
Dumnezeul cel milostiv și purtător de grijă al tuturor.
Binevoiește ca să mă fac cu totul al Tău și să viețuiesc după voia Ta.
Întărește mădularele mele slăbănogite de păcate.
Luminează inima mea pe care a întunecat-o pofta cea rea.
Înviază-mi sufletul cel omorât cu păcate.
Încetează valurile cele întreite ale patimilor mele.
Miluiește sărăcia mea și dă pricepere nesimțirii mele.
Izbăvește-mă de tot vrăjmașul care se scoală asupra mea dinăuntru sau din afară și de tot lucrul rău.
Iartă-mi toate greșelile și nelegiuirile mele și sădește întru mine dragostea Ta cea desăvârșită.
Scrie numele robului Tău în cartea vieții și-mi dăruiește sfârșit bun, ca biruind pe diavolul, să mă închin fără de rușine înaintea scaunului împărăției Tale.
Inima mea să se facă mântuitoare și rourează darul Tău întru ea, rouă de viață veșnică, ca să seceri din ea snopul de fapte bune: închinăciune, umilință, înfrânare, priveghere și lacrimi.
Întoarce sufletul meu la odihna Ta prin post și-l du în staulul raiului prin pătimirea cea rea și prin scârbă, și-l sălășluiește, Doamne, întru Lumina Ta cea negrăită împreună cu ceata sfinților Tăi.
Așa, Stăpâne al tuturor, necuprins și neînțeles, ascultă-mă pe mine și netrebnicul și nevrednicul robul Tău și mă ajută să trec și să săvârșesc calea cea strâmtă și necăjită, ca astfel să mă învrednicesc a dobândi făgăduințele Tale, și să strig întru desfătarea raiului:
"-Slavă Tatălui celui fără de moarte și Fiului celui fără de moarte și Duhului Sfânt celui fără de moarte, in vecii vecilor!Amin!"
Cu carantina...
... asta am gravitat mai mult in jurul blocului si, vrand, nevrand, am socializat mai intens cu vecinii. Desi aproape toti sunt oameni de treaba, totusi mi-am dat seama ca nu putem avea o comunicare mai profunda atata vreme cat in mintea si inima mea Hristos e de obicei la cârma.
Acum imi dau seama mult mai bine cum ma odihneste sa ma raportez la oameni si care sunt cauzele pentru care aleg sa fiu mai retrasa. Imi place sa ajut cu tot ce pot, sa fiu amabila, zambitoare, sa incurajez, sa ascult o durere, sa alin si sa povatuiesc.
A lua parte la discutii desarte care lauda patimile, la ironii sau batjocura, la barfe (generale, politice sau concrete, despre X sau Y) sau a asista la enuntarea crezului anticrestin al cuiva ma tensioneaza, ma scoate din zona de comfort duhovnicesc si chiar ma irita, fiindca ma plaseaza automat intr-o opozitie de pareri pentru sustinerea careia trebuie sa ai energie.
Mai este si cazul particular in care interlocutorul afirma ceva si constiinta nu te lasa sa fii de acord nici macar formal, fiindca simti ca nu e ok sa nu marturisesti invatatura bisericii. In calitate de preoteasa cu atat mai mult esti bombardata cu tot ce inseamna in omul respectiv revolta impotriva bisericii. Daca mai ai sansa si sa intalnesti pe cineva agresiv din fire, ies scantei daca nu ii aprobi toate ideile. El nu vine sa te intrebe cum stau lucrurile in biserica, cu o curiozitate sau o dorinta de cunoastere autentica. El deja stie tot (desi doar din surse indoielnice) si vine sa te demoleze si pe tine impreuna cu tot ce crede el ca este gresit.
Momentan polemicile nu sunt in topul preferintelor mele, asa ca as prefera sa evit compania persoanelor care ma stimuleaza la discutii in contradictoriu. A evita intalnirea cu un om nu inseamna lipsa de dragoste, ci e doar o forma de a cauta pacea, dupa ce ai epuizat resursele obisnuite pentru stabilirea intelegerii in liniste.
Acum imi dau seama mult mai bine cum ma odihneste sa ma raportez la oameni si care sunt cauzele pentru care aleg sa fiu mai retrasa. Imi place sa ajut cu tot ce pot, sa fiu amabila, zambitoare, sa incurajez, sa ascult o durere, sa alin si sa povatuiesc.
A lua parte la discutii desarte care lauda patimile, la ironii sau batjocura, la barfe (generale, politice sau concrete, despre X sau Y) sau a asista la enuntarea crezului anticrestin al cuiva ma tensioneaza, ma scoate din zona de comfort duhovnicesc si chiar ma irita, fiindca ma plaseaza automat intr-o opozitie de pareri pentru sustinerea careia trebuie sa ai energie.
Mai este si cazul particular in care interlocutorul afirma ceva si constiinta nu te lasa sa fii de acord nici macar formal, fiindca simti ca nu e ok sa nu marturisesti invatatura bisericii. In calitate de preoteasa cu atat mai mult esti bombardata cu tot ce inseamna in omul respectiv revolta impotriva bisericii. Daca mai ai sansa si sa intalnesti pe cineva agresiv din fire, ies scantei daca nu ii aprobi toate ideile. El nu vine sa te intrebe cum stau lucrurile in biserica, cu o curiozitate sau o dorinta de cunoastere autentica. El deja stie tot (desi doar din surse indoielnice) si vine sa te demoleze si pe tine impreuna cu tot ce crede el ca este gresit.
Momentan polemicile nu sunt in topul preferintelor mele, asa ca as prefera sa evit compania persoanelor care ma stimuleaza la discutii in contradictoriu. A evita intalnirea cu un om nu inseamna lipsa de dragoste, ci e doar o forma de a cauta pacea, dupa ce ai epuizat resursele obisnuite pentru stabilirea intelegerii in liniste.
Thursday, April 23, 2020
Cuvant...
... al maicii Siluana pe care l-am primit in format audio si am simtit nevoia sa il scriu, ca sa il am undeva si sa il citesc din nou cu prilejul vreunei mese imbelsugate la care voi lua parte vreodata:
"Hristos a înviat!
Suntem la masa, masa plina cu bucate bune foarte. Bunatatea lui Dumnezeu a coborat, s-a intrupat in bucatele noastre ca sa ajunga la noi sa ne mangaie pana in carnea noastra. Mancam si Iti multumim, Doamne, pentru ca simtim bunatatea Ta si in gura noastra, simtim bunatatea Ta si in aceasta mancare! Multumim Doamne!
Stau in aceasta sarbatoare a simtirii bunatatii Tale din bucatele noastre. Bunatatea Ta - in mancarea mea. Bunatatea Ta... Bunatatea asta e a Ta, dar nu esti Tu. Doamne, fa Tu din simtirea acestei bunatati o partie prin noianul nesimtirii mele, catre Tine, Cel ce esti bun. Aprinde in mine dorirea de Tine, pe Tine sa te Doresc, Doamne, si simtirea mea sa Te simta pe Tine, sa simta prezenta Ta.
Fa, Doamne din simtirea acestei bunatati pamantesti o partie catre Tine, daruitorul tuturor bunatatilor, ca sa nu ma ratacesc, Doamne, in contemplarea si trairea celor bune, sa nu raman in gustarea si simtirea bunatatii si a bunatatilor, ci prin aceasta simtire, mereu si mereu sa ajung la Tine, sa te primesc pe Tine personal in mine.
Raneste, Doamne, inima mea cu dorirea Ta. Amin! "
Cine cugeta asa nu poate cadea nici in extrema lacomiei si a imbuibarii, nici in dezgustul parutului ascet fata de felul in care oamenii obisnuiesc sa cinsteasca praznicele imparatesti si prin mancaruri alese.
"Hristos a înviat!
Suntem la masa, masa plina cu bucate bune foarte. Bunatatea lui Dumnezeu a coborat, s-a intrupat in bucatele noastre ca sa ajunga la noi sa ne mangaie pana in carnea noastra. Mancam si Iti multumim, Doamne, pentru ca simtim bunatatea Ta si in gura noastra, simtim bunatatea Ta si in aceasta mancare! Multumim Doamne!
Stau in aceasta sarbatoare a simtirii bunatatii Tale din bucatele noastre. Bunatatea Ta - in mancarea mea. Bunatatea Ta... Bunatatea asta e a Ta, dar nu esti Tu. Doamne, fa Tu din simtirea acestei bunatati o partie prin noianul nesimtirii mele, catre Tine, Cel ce esti bun. Aprinde in mine dorirea de Tine, pe Tine sa te Doresc, Doamne, si simtirea mea sa Te simta pe Tine, sa simta prezenta Ta.
Fa, Doamne din simtirea acestei bunatati pamantesti o partie catre Tine, daruitorul tuturor bunatatilor, ca sa nu ma ratacesc, Doamne, in contemplarea si trairea celor bune, sa nu raman in gustarea si simtirea bunatatii si a bunatatilor, ci prin aceasta simtire, mereu si mereu sa ajung la Tine, sa te primesc pe Tine personal in mine.
Raneste, Doamne, inima mea cu dorirea Ta. Amin! "
Cine cugeta asa nu poate cadea nici in extrema lacomiei si a imbuibarii, nici in dezgustul parutului ascet fata de felul in care oamenii obisnuiesc sa cinsteasca praznicele imparatesti si prin mancaruri alese.
Wednesday, April 22, 2020
Iata...
... ca a venit vremea sa joc sah si cu cel mai mic dintre baietii mei. Pustiul se dovedeste a fi un mare trisor: incalca reguli (pe care e clar ca le stie) si isi justifica mutarile cu un tupeu fantastic. Am zis ca nu ma mai joc cu el daca e incorect. De trei ori am intrerupt si de trei ori m-a chemat inapoi, dar nu a fost chip sa renunte la obiceiul de a trisa.
Nu as avea probleme sa ma fac ca nu observ, dar nu cred ca il ajut pe el. In seara asta am fost prea ocupata, dar maine voi mai vorbi cu el la rece despre jocurile astea amicale, despre desertaciunea competitiilor si despre pericolul pe care il reprezinta ele pentru iubirea de aproapele.
O joaca ramane totusi o joaca, insa in viata apare inevitabil si concurenta. Copiii care stiu sa nu faca o fixatie pe victorii vremelnice au sanse mai mari sa ramana in echilibru emotional si sa dea randament maxim cand este necesar.
Baietii, mai ales, trebuie invatati sa piarda onorabil si sa vada intr-o confruntare bucuria experientei si prilejul de a invata de la adversar sau din propriile greseli.
In ultima instanta, copiii pot fi obisnuiti sa vada, dincolo de factorii omenesti implicati in prognosticul unei reusite, ca Dumnezeu intervine, uneori in mod imprevizibil, pe unul il smereste, pe altul il inalta, cu iubire fata de toti si spre binele duhovnicesc al amandurora.
Nu as avea probleme sa ma fac ca nu observ, dar nu cred ca il ajut pe el. In seara asta am fost prea ocupata, dar maine voi mai vorbi cu el la rece despre jocurile astea amicale, despre desertaciunea competitiilor si despre pericolul pe care il reprezinta ele pentru iubirea de aproapele.
O joaca ramane totusi o joaca, insa in viata apare inevitabil si concurenta. Copiii care stiu sa nu faca o fixatie pe victorii vremelnice au sanse mai mari sa ramana in echilibru emotional si sa dea randament maxim cand este necesar.
Baietii, mai ales, trebuie invatati sa piarda onorabil si sa vada intr-o confruntare bucuria experientei si prilejul de a invata de la adversar sau din propriile greseli.
In ultima instanta, copiii pot fi obisnuiti sa vada, dincolo de factorii omenesti implicati in prognosticul unei reusite, ca Dumnezeu intervine, uneori in mod imprevizibil, pe unul il smereste, pe altul il inalta, cu iubire fata de toti si spre binele duhovnicesc al amandurora.
Tuesday, April 21, 2020
Am ezitat...
...putin sa scriu despre cele ce urmeaza, fiind vorba despre un detaliu mai neplacut (si poate jenant din cauza societatii needucate in care traim si pentru care problemele de sanatate sunt inca elemente care ar trebui ascunse) despre unul dintre copiii mei mai mici: s-a impartasit in noaptea de Pasti si a doua zi dupa-amiaza s-a simtit brusc rau si a varsat. Nu insist pe explicatii despre cum suntem sfatuiti sa ne raportam la trup dupa ce ne impartasim, mai ales in ziua respectiva.
Toate suntem oarecum familiarizate cu regurgitarile si chiar varsaturile sugarilor si ne luam masuri preventive pentru momentul in care ii aducem la potir:
*nu ii hranim fix inainte si nici imediat dupa,
*avem grija sa fi eructat complet,
*folosim o bavetica de care ne putem dispensa mai usor decat de o hainuta in caz ca picura ceva pe ea,
*avem la indemana un servetel curat care apoi poate fi dat preotului/ars
Toate acestea, insotite de o pozitionare corecta in functie de varsta copilului, cu grija deosebita la a limita cateva secunde miscarile manutelor si ale capsorului pana primeste picatura cea sfanta, reduc la maxim riscul de a imprastia sfintele in mod necuvenit.
Revenind la patania mea de Pasti, mi se pare util sa problematizam putin pe marginea acestui mic incident si sa fim toate mai pregatite si mai precaute in acest sens si in ceea ce priveste copiii mai mari.
Am avut pe moment gandul ca ar trebui sa nu ii impartasesc in noaptea Invierii. Data fiind modificarea alimentatiei de a doua zi, dupa o perioada mai lunga de restrictii si capacitatea lor mai scazuta de a isi impune limite la masa, am mai multe optiuni:
fie insist verbal pe importanta infranarii
fie le monitorizez personal farfuria
fie ii impartasesc mai devreme.
De altfel si traditia romaneasca pe la sate, cel putin in zona noastra, este sa fie adusi copilasii spre impartasire in joia sau sambata mare.
Singurul lucru care ma retine este acela ca in noaptea de Pasti atmosfera este una speciala, astfel incat chiar si un copil, in toata zburdalnicia lui, are o simtire aparte. Aceste trăiri, imposibil de uitat peste ani, vor fi o ancora puternica in adevarul duhovnicesc experimentat in biserica, de aceea imi doresc sa le ofer aceste prilejuri-cheie.
Toate suntem oarecum familiarizate cu regurgitarile si chiar varsaturile sugarilor si ne luam masuri preventive pentru momentul in care ii aducem la potir:
*nu ii hranim fix inainte si nici imediat dupa,
*avem grija sa fi eructat complet,
*folosim o bavetica de care ne putem dispensa mai usor decat de o hainuta in caz ca picura ceva pe ea,
*avem la indemana un servetel curat care apoi poate fi dat preotului/ars
Toate acestea, insotite de o pozitionare corecta in functie de varsta copilului, cu grija deosebita la a limita cateva secunde miscarile manutelor si ale capsorului pana primeste picatura cea sfanta, reduc la maxim riscul de a imprastia sfintele in mod necuvenit.
Revenind la patania mea de Pasti, mi se pare util sa problematizam putin pe marginea acestui mic incident si sa fim toate mai pregatite si mai precaute in acest sens si in ceea ce priveste copiii mai mari.
Am avut pe moment gandul ca ar trebui sa nu ii impartasesc in noaptea Invierii. Data fiind modificarea alimentatiei de a doua zi, dupa o perioada mai lunga de restrictii si capacitatea lor mai scazuta de a isi impune limite la masa, am mai multe optiuni:
fie insist verbal pe importanta infranarii
fie le monitorizez personal farfuria
fie ii impartasesc mai devreme.
De altfel si traditia romaneasca pe la sate, cel putin in zona noastra, este sa fie adusi copilasii spre impartasire in joia sau sambata mare.
Singurul lucru care ma retine este acela ca in noaptea de Pasti atmosfera este una speciala, astfel incat chiar si un copil, in toata zburdalnicia lui, are o simtire aparte. Aceste trăiri, imposibil de uitat peste ani, vor fi o ancora puternica in adevarul duhovnicesc experimentat in biserica, de aceea imi doresc sa le ofer aceste prilejuri-cheie.
Ioan...
...a fost anul acesta voluntar la impartirea painii sfintite si a luminii de Paste la parohie la tati, dar si aici in cartier. El nu e genul ascetic, meditativ, dar e un om de actiune si intotdeauna e incantat sa ajute la greu. M-am bucurat de implicarea lui, chiar daca a venit acasa cu pantalonii plini de ceara 😊 de sus pana jos.
Chiar daca nu e genul care vorbeste mult despre experientele lui profunde, am simtit din scurtele lui relatari ca strans in inima multe impresii despre emotiile oamenilor din fiecare casa. A luat in direct, nemijlocit, pulsul credintei stramosesti prin lacrimile de pe obrazul femeilor in varsta si prin tremurul vocii batranilor satului.
In aceste clipe in care amenintarea bolii a adus un maxim de seriozitate in raportarea omului la Dumnezeu, s-a vazut limpede ca nu numai cele cateva babute riguroase cu randuiala bisericii au o chemare launtrica spre Domnul, ci si multi alti oameni carora grijile veacului aproape le-au inabusit samanta credintei, au tresaltat cu duhul la intalnirea cu materiile sfintitoare trimise de Biserica prin mesagerii ei.
Departe de zgomotul intrunirilor lumesti obisnuite in alti ani, oamenii au inteles tainic faptul ca dincolo de partea vazuta a celor inmanate au primit de fapt o farama de cer in sufletele lor.
Chiar daca nu e genul care vorbeste mult despre experientele lui profunde, am simtit din scurtele lui relatari ca strans in inima multe impresii despre emotiile oamenilor din fiecare casa. A luat in direct, nemijlocit, pulsul credintei stramosesti prin lacrimile de pe obrazul femeilor in varsta si prin tremurul vocii batranilor satului.
In aceste clipe in care amenintarea bolii a adus un maxim de seriozitate in raportarea omului la Dumnezeu, s-a vazut limpede ca nu numai cele cateva babute riguroase cu randuiala bisericii au o chemare launtrica spre Domnul, ci si multi alti oameni carora grijile veacului aproape le-au inabusit samanta credintei, au tresaltat cu duhul la intalnirea cu materiile sfintitoare trimise de Biserica prin mesagerii ei.
Departe de zgomotul intrunirilor lumesti obisnuite in alti ani, oamenii au inteles tainic faptul ca dincolo de partea vazuta a celor inmanate au primit de fapt o farama de cer in sufletele lor.
Monday, April 20, 2020
Sf Simeon - rugaciuni 2
Mângâietorule bun, Duhule Sfinte, Duhule al adevărului,
Cel ce purcezi negrăit și neînțeles din Tatăl,
Cel ce ești plinitorul Treimii celei sfinte și începătoare de viață, Dumnezeul nostru,
Cel ce ești închinat și slăvit împreună cu Tatăl și cu Fiul;
Dumnezeul cel adevărat și îndumnezeitor,
Cel ce sfințești și luminezi și-Ți faci locașuri vii din cei vrednici de a primi darul Tău,
Cel ce ești ziditor a toată făptura gândită și simțită, împreună cu Mintea cea dintâi și cu Cuvântul,
Cel ce împreună ai voit ca să vină către noi și să se întrupeze Cuvântul cel împreună cu Tine veșnic și ați sfințit firea noastră,
Cel ce te-ai pogorât mai din belșug pe pământ, după slăvita înălțare la cer a Mântuitorului nostru,
Cel ce pretutindenea ești și toate le plinești,
Cel ce în chip de limbi de foc Te-ai arătat peste Sfinții Apostoli și i-ai umplut de darul și puterea Ta cea negrăită și, prin ei, toată lumea ai povățuit-o la cunoștința adevărului
Insuți Împărate ceresc, iubitorule de oameni, dăruitorule de daruri mari, lesne îndurate și mult milostive, vistieria bunătăților și dătătorule de viață, caută cu blândețe din înălțimea cea sfântă a slavei Tale spre ticăloșia și smerenia mea în ziua și ceasul acesta, în toată vremea și în tot locul în care, cu nevrednicie, voi chema numele Tău cel preasfânt și închinat.
Să nu te îngrețoșezi de mine, Iubitorule de bunătate, pentru faptele mele cele necuvioase, pentru gândurile cele rele și păcatele pe care le-am săvârșit din pruncie și până acum. Ci precum ai ajutat de demult lui Manase și lui David spre pocăință, tâlharului celui necunoscător pe cruce, desfrânatei spre întoarcere,
precum ai insuflat pe Sfinții Prooroci și cuvântătorii de Dumnezeu și ai grăit prin ei,
precum și acum și până la sfârșitul veacului vei ajuta, spre săvârșirea faptelor bune, tuturor ce voiesc,
așa ajută-mi și mie, păcătosului, celui ce alerg la blândețea și darul Tău.
Scoate-mă din adâncul deșertăciunii, al neștiinței și al orbirii, Cel ce ai izbăvit lumea din înșelăciunea vrăjmașului.
Sfințește-mă cu puterea Ta cea făcătoare de viață, Cel ce ești firea cea sfințitoare, Lumina cea mai înainte de veci, de la care izvorăște toată darea bunătăților către toată zidirea.
Arde-mi mulțimea cea nemăsurată a greșelilor mele, Cel ce ai ars cu focul cel nematerialnic al dumnezeirii Tale meșteșugurile balaurului celui potrivnic.
Zdrobește capul lui sub picioarele mele.
Îmbracă-mă cu armele luminii, apără-mă cu pavăza credinței și mă îngrădește cu platoșa dreptății.
Sfințește-mi gura cu cuvântul lui Dumnezeu. Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele și cu duh stăpânitor întărește alunecarea cugetului meu.
Încununează-mă cu cununa cea veșnică a slavei Tale.
Împodobește-mă cu podoaba cea sfințită a faptelor bune, Cel ce ții toată puterea cerurilor.
Proslăvește-mă,Mângâietorule bunule cu darurile Tale cele multe.
Dăruiește-mi duhul înțelepciunii, al priceperii, al sfatului, al tăriei, al cunoștinței, al dreptei credințe și al temerii de Dumnezeu.
Hrănește-mă cu roadele Tale cele sfinte Cel ce umpli toată vietatea de bună voință și de dar.
Pecetluiește-mi viața cu înfrânarea și nepătimirea.
Îmbunează-mi inima cu bunătatea blândeții, zidește-mi casa sufletului cu credința cea tare.
Păzește-mi gândurile cu liniștea Ta.
Înmoaie-mi sufletul cu milostivirea îndurărilor Tale.
Scoate-mă din lenevire cu îndelunga Ta răbdare.
Dăruiește puterilor sufletului meu pacea Ta cea dulce.
Pierde mâhnirea mea cea pricinuită de păcat cu bucuria cea desăvârșită și prin dragostea cea curată către aproapele, desăvârșește-mă întru dragostea Ta.
Luminează-mi, Mângâietorule bune, mintea mea cea întunecată de ceața patimilor, cu strălucirea luminii Tale celei mântuitoare.
Înțelepțește-mi partea cea cuvântătoare a sufletului meu, care s-a supus necuvântării, întărește-o să stăpânească poftele cele necuvântătoare și povățuiește-o la calea cea dreaptă a voii Tale celei sfinte.
Duhul meu cel sfârșit de răceala lenevirii și omorât de gerul păcatului, încălzește-l cu darul Tău cel de viață făcător.
Mânia întoarce-o numai asupra păcatului și asupra șarpelui celui pierzător și pofta mea numai către Tine, Cel ce ești vârful doririi.
Cuvântarea să-mi ocârmuiască toate și să le îndrepteze după voia Ta cea sfântă.
Și mă învrednicește ca, în duh și adevăr să mă închin Ție, Mângîietorul Dumnezeu, Ție să-Ți slujesc, pe Tine să Te măresc, pe Tine să Te laud și Ție să-Ți mulțumesc întru toate, Cel ce totdeauna ești slăvit în veci întru cele înalte, de puterile cele sfinte și fără de trupuri.
Înțelepțește-mi partea cea cuvântătoare a sufletului meu, care s-a supus necuvântării, întărește-o să stăpânească poftele cele necuvântătoare și povățuiește-o la calea cea dreaptă a voii Tale celei sfinte.
Duhul meu cel sfârșit de răceala lenevirii și omorât de gerul păcatului, încălzește-l cu darul Tău cel de viață făcător.
Mânia întoarce-o numai asupra păcatului și asupra șarpelui celui pierzător și pofta mea numai către Tine, Cel ce ești vârful doririi.
Cuvântarea să-mi ocârmuiască toate și să le îndrepteze după voia Ta cea sfântă.
Și mă învrednicește ca, în duh și adevăr să mă închin Ție, Mângîietorul Dumnezeu, Ție să-Ți slujesc, pe Tine să Te măresc, pe Tine să Te laud și Ție să-Ți mulțumesc întru toate, Cel ce totdeauna ești slăvit în veci întru cele înalte, de puterile cele sfinte și fără de trupuri.
Tu, Mângâietorule preabune, Dumnezeule, ești săvârșitorul Sfintelor Taine ale Bisericii.
Prin Tine m-am născut a doua oară, m-am înnoit și m-am apropiat de Dumnezeu.
Prin Tine m-am pecetluit cu ungere împărătească, sălășluindu-mă de partea lui Dumnezeu, prin dăruirea darului Tău.
Prin Tine m-am învrednicit de masa cea fără de moarte a tainelor celor făcătoare de viață, făcându-mă în chipul lui Hristos și Dumnezeu după dar.
Tu ești lucrătorul preoției, Ajutătorul spre înfrânare al celor însoțiți,
Dătătorul curăției celor feciorelnici și
Povățuitorul către pocăință al celor ce se întorc.
Tu ajută-mi și mie, celui ce mă primejduiesc, sprijinește neputința mea cu puterea Ta cea negrăită și mă slobozește de lenevia și trândăvia mea.
Nu mă lăsa de ocară diavolilor celor vătămători de suflet și nu mă lăsa în robia patimilor celor de rușine, ci dă-mi lesne îndurare, ca, în curăție, în luare aminte și în frică de Dumnezeu să-mi petrec rămășița vieții mele și încredințându-mă de aici de câștigarea vieții veșnice, să dobândesc bunătățile cele cerești,
iar pe Tine, Mângâietorule, Dumnezeule Cel preaslăvit să Te slăvesc, să-Ți mulțumesc și să mă închin, împreună și Tatălui și Fiului în vecii vecilor. Amin.
Prin Tine m-am născut a doua oară, m-am înnoit și m-am apropiat de Dumnezeu.
Prin Tine m-am pecetluit cu ungere împărătească, sălășluindu-mă de partea lui Dumnezeu, prin dăruirea darului Tău.
Prin Tine m-am învrednicit de masa cea fără de moarte a tainelor celor făcătoare de viață, făcându-mă în chipul lui Hristos și Dumnezeu după dar.
Tu ești lucrătorul preoției, Ajutătorul spre înfrânare al celor însoțiți,
Dătătorul curăției celor feciorelnici și
Povățuitorul către pocăință al celor ce se întorc.
Tu ajută-mi și mie, celui ce mă primejduiesc, sprijinește neputința mea cu puterea Ta cea negrăită și mă slobozește de lenevia și trândăvia mea.
Nu mă lăsa de ocară diavolilor celor vătămători de suflet și nu mă lăsa în robia patimilor celor de rușine, ci dă-mi lesne îndurare, ca, în curăție, în luare aminte și în frică de Dumnezeu să-mi petrec rămășița vieții mele și încredințându-mă de aici de câștigarea vieții veșnice, să dobândesc bunătățile cele cerești,
iar pe Tine, Mângâietorule, Dumnezeule Cel preaslăvit să Te slăvesc, să-Ți mulțumesc și să mă închin, împreună și Tatălui și Fiului în vecii vecilor. Amin.
Sunday, April 19, 2020
Mintea...
... omeneasca nu este destul de incapatoare pentru Invierea lui Hristos. Aud si vad in jurul meu (si ma bucur ca inca se intampla acest lucru) oamenii salutandu-se cu "Hristos a inviat!" si nu stiu cati inteleg maretia momentului. Din exaltarea cu care femeile mironosite vor fi spus aceste cuvinte apostolilor a ramas numai o formula de salut de bon ton odinioara si care acum deja incepe sa cada in dizgratie.
Daca toti am fi patrunsi de fenomenul Invierii si am constientiza ce inseamna el pentru noi, intreaga noastra viata ar fi o reflexie a trairii pascale (vezi sf Serafim de Sarov) . Dovezile clare despre nepasarea fata de invierea Domnului sunt toate faptele, cuvintele si gandurile prin care nu cinstim viata vesnica, ci o incuiem intr-un cufar cu povesti frumoase, cu obiceiuri si traditii de primavara, ca sa ne putem prosterna liberi in fata banului, placerilor, invidiei sau dusmaniei.
Celor care vor sa se alinieze interior credintei in Hristos cel inviat le adresez indemnul ca in aceste zile sa isi hraneasca mai mult mintea cu citirea scrierilor legate de Pasti (incepand cu Evangheliile, acatiste, cuvinte de la sfintii parinti) si cu cugetari dumnezeiesti.
Celor care sunt prea comozi pentru a-si pune in randuiala cele dinlauntru nu pot decat sa le urez sa pasca fericiti, caci "Hristos a inviat!" e un cuvant prea greu de purtat, se pare.
Daca toti am fi patrunsi de fenomenul Invierii si am constientiza ce inseamna el pentru noi, intreaga noastra viata ar fi o reflexie a trairii pascale (vezi sf Serafim de Sarov) . Dovezile clare despre nepasarea fata de invierea Domnului sunt toate faptele, cuvintele si gandurile prin care nu cinstim viata vesnica, ci o incuiem intr-un cufar cu povesti frumoase, cu obiceiuri si traditii de primavara, ca sa ne putem prosterna liberi in fata banului, placerilor, invidiei sau dusmaniei.
Celor care vor sa se alinieze interior credintei in Hristos cel inviat le adresez indemnul ca in aceste zile sa isi hraneasca mai mult mintea cu citirea scrierilor legate de Pasti (incepand cu Evangheliile, acatiste, cuvinte de la sfintii parinti) si cu cugetari dumnezeiesti.
Celor care sunt prea comozi pentru a-si pune in randuiala cele dinlauntru nu pot decat sa le urez sa pasca fericiti, caci "Hristos a inviat!" e un cuvant prea greu de purtat, se pare.
Saturday, April 18, 2020
Cu durere...
... in suflet am citit reactii ostile in mediul online la gestul bisericii de a imparti anul acesta painea sfintita a Pastilor la casele credinciosilor.
O categorie cei isterizati la maxim ca ar putea fi contaminati in cele cateva secunde in care se intalnesc cu voluntarii sau ca ar putea primi virusul la pachet printre bucatelele de pasti. Obsesia pentru microbi devine un adevarat impediment in apropierea de biserica pentru unii.
Alta categorie indemna la spiritualizarea integrala a sarbatorii, scarbiti ca mai exista primitivi care cred in materie sfintita. Cei cu credinta doar in suflet vor fi mereu contrariati de orice inseamna ritual liturgic.
Cei mai vulgari si agresivi sunt cei care considera ca preotii fac acest demers numai pentru profit financiar. In viziunea lor, preotul este sarlatanul total care nu isi foloseste ingeniozitatea decat la crearea de noi strategii de crestere a veniturilor parohiale. Nu zic ca n-or fi si "pastori naimiti", dar generalizarea da ca intotdeauna erori.
Va indemn pe cei care va bucurati intr-adevar de primirea pastilor si a luminii de la biserica, pe cei care cunoasteti preoti care lucreaza din dragoste de oameni si care simtiti ca prin aceasta primire primiti o inraurire buna in viata voastra sa marturisiti atat in viata reala cat si in mediul virtual aceasta bucurie, nu ca o sabie scoasa impotriva celor care denigreaza biserica, ci ca o luminoasa marturisire a Adevarului.
O categorie cei isterizati la maxim ca ar putea fi contaminati in cele cateva secunde in care se intalnesc cu voluntarii sau ca ar putea primi virusul la pachet printre bucatelele de pasti. Obsesia pentru microbi devine un adevarat impediment in apropierea de biserica pentru unii.
Alta categorie indemna la spiritualizarea integrala a sarbatorii, scarbiti ca mai exista primitivi care cred in materie sfintita. Cei cu credinta doar in suflet vor fi mereu contrariati de orice inseamna ritual liturgic.
Cei mai vulgari si agresivi sunt cei care considera ca preotii fac acest demers numai pentru profit financiar. In viziunea lor, preotul este sarlatanul total care nu isi foloseste ingeniozitatea decat la crearea de noi strategii de crestere a veniturilor parohiale. Nu zic ca n-or fi si "pastori naimiti", dar generalizarea da ca intotdeauna erori.
Va indemn pe cei care va bucurati intr-adevar de primirea pastilor si a luminii de la biserica, pe cei care cunoasteti preoti care lucreaza din dragoste de oameni si care simtiti ca prin aceasta primire primiti o inraurire buna in viata voastra sa marturisiti atat in viata reala cat si in mediul virtual aceasta bucurie, nu ca o sabie scoasa impotriva celor care denigreaza biserica, ci ca o luminoasa marturisire a Adevarului.
Friday, April 17, 2020
De cand...
... cu Covidu' am avut ceva timp sa gandesc😊 si mi-am limpezit o nedumerire mai veche legata de prihanirea de sine a sfintilor.
Intotdeauna m-am imtrebat de ce marii sfinti ai bisericii folosesc cuvinte atat de dure in vorbirea la persoana intai. Nu puteam crede nici ca ele descriu o stare de fapt, dar excludeam si ideea ca ar fi vorba de ipocrizie sau falsa smerenie. Niciuna dintre cele doua explicatii extreme nu imi odihnea gandul.
In pandemia asta am gasit o ilustrare fidela a caii de mijloc intre pacatos si virtuos, respectiv intre sanatos si bolnav: purtatorul sanatos. Asa cum poti fi infectat, dar asimptomatic, la fel si omul imbunatatit, este constient ca in orice moment poate cadea si stie ca in el zac latente toate relele, ca e intoxicat cu otrava iadului si numai din mila lui Dumnezeu nu ies bubele si puroiul la suprafata. Pe scurt:
Intotdeauna m-am imtrebat de ce marii sfinti ai bisericii folosesc cuvinte atat de dure in vorbirea la persoana intai. Nu puteam crede nici ca ele descriu o stare de fapt, dar excludeam si ideea ca ar fi vorba de ipocrizie sau falsa smerenie. Niciuna dintre cele doua explicatii extreme nu imi odihnea gandul.
In pandemia asta am gasit o ilustrare fidela a caii de mijloc intre pacatos si virtuos, respectiv intre sanatos si bolnav: purtatorul sanatos. Asa cum poti fi infectat, dar asimptomatic, la fel si omul imbunatatit, este constient ca in orice moment poate cadea si stie ca in el zac latente toate relele, ca e intoxicat cu otrava iadului si numai din mila lui Dumnezeu nu ies bubele si puroiul la suprafata. Pe scurt:
Cum subminez..
...eu cultura, in calitate de mama posesiva, manipulatoare si exploatatoare a propriilor copii 😊
Schimb de replici intre mine si Ecaterina:
-"Eca, I need help!
- ... I can't...
-Eca, what are you doing?
-I am writing a poem, mom.
-My dear, we do not eat poems for lunch!"
Schimb de replici intre mine si Ecaterina:
-"Eca, I need help!
- ... I can't...
-Eca, what are you doing?
-I am writing a poem, mom.
-My dear, we do not eat poems for lunch!"
Sf Simeon - rugaciuni 1
Vino, viața cea veselă și veșnică și puterea cea atotțiitoare, întru tot Sfinte, făcătorule de viață și ziditorule Duh, Cel ce ești de aceeași cinste și stăpânire cu Tatăl și cu Fiul, a căror Dumnezeire este una în trei Fețe, de aceeași vrednicie, de aceeași voință și de aceeași putere.
Vino, Doamne al meu, pe care Te-a dorit și Te dorește sufletul meu cel ticălos.
Vino, Cel ce Te-ai făcut Insuți dorire întru mine și m-ai făcut să Te doresc pe Tine, Cel cu totul neapropiat.
Vino, bucuria mea ce neîncetată, desfătarea și slava mea.
Vino, suflarea mea, viața mea și mângâierea sufletului meu.
Fă-Te cu mine un duh, Stăpâne preabunule, fără de amestecare, fără mutare și fără de schimbare, Dumnezeule a toate.
Fă -Te mie toate întru toate, hrană negrăită și neîmpuținată care să se verse de-a pururea în sufletul meu și să curgă în inima mea; îmbrăcăminte care strălucește și arde pe diavoli; curăție, pe care o dăruiești celor ce se spală cu lacrimi sfinte și nestricăcioase.
Fă -Te mie, Doamne, lumină neînserată și soare neapus, strălucindu-mă pe mine, Cel ce nu Te întorci de la nimeni din cei ce Te doresc pe Tine, ca să fiu acoperit de întunericul păcatelor.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălțarea cea pierzătoare și dă ochilor mei întreagă înțelepciune, pune frâu limbii mele și supune auzul meu poruncilor Tale cele sfinte.
Dă-mi răbdare întru scârbe. Înțelepțește și întărește inima mea întru îndelungă răbdare, întru nerăutate, întru înfrânare, întru împreună-pătimire, întru milostivire; întru dragoste, întru smerita cugetare și în pace cu sine și cu toți. Mă întoarce de la lenevie și trândăvie, întru care m-am desfătat.
Dă-mi mie deslușirea lămurită a gândurilor, ca să știu pe care se cuvine a le alege. Dă-mi să cunosc meșteșugirile diavolilor, și pe acestea împreună cu gândul a le lepăda. Dă-mi ca să-mi tai voia mea întru toate și atârnă toate ale mele de purtarea Ta de grijă și de acolo a nădăjdui folosul.
Că la Tine este viața mea, lumina mea și mântuirea mea. Și pe Tine Te binecuvântez și Te slăvesc și Ție mă închin, împreună și Celui fără de început al Tău Purcezător și Fiului Celui împreună vecuitor și deoființă cu Tine, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Vino, Doamne al meu, pe care Te-a dorit și Te dorește sufletul meu cel ticălos.
Vino, Cel ce Te-ai făcut Insuți dorire întru mine și m-ai făcut să Te doresc pe Tine, Cel cu totul neapropiat.
Vino, bucuria mea ce neîncetată, desfătarea și slava mea.
Vino, suflarea mea, viața mea și mângâierea sufletului meu.
Fă-Te cu mine un duh, Stăpâne preabunule, fără de amestecare, fără mutare și fără de schimbare, Dumnezeule a toate.
Fă -Te mie toate întru toate, hrană negrăită și neîmpuținată care să se verse de-a pururea în sufletul meu și să curgă în inima mea; îmbrăcăminte care strălucește și arde pe diavoli; curăție, pe care o dăruiești celor ce se spală cu lacrimi sfinte și nestricăcioase.
Fă -Te mie, Doamne, lumină neînserată și soare neapus, strălucindu-mă pe mine, Cel ce nu Te întorci de la nimeni din cei ce Te doresc pe Tine, ca să fiu acoperit de întunericul păcatelor.
Depărtează de la mine, Doamne, toată înălțarea cea pierzătoare și dă ochilor mei întreagă înțelepciune, pune frâu limbii mele și supune auzul meu poruncilor Tale cele sfinte.
Dă-mi răbdare întru scârbe. Înțelepțește și întărește inima mea întru îndelungă răbdare, întru nerăutate, întru înfrânare, întru împreună-pătimire, întru milostivire; întru dragoste, întru smerita cugetare și în pace cu sine și cu toți. Mă întoarce de la lenevie și trândăvie, întru care m-am desfătat.
Dă-mi mie deslușirea lămurită a gândurilor, ca să știu pe care se cuvine a le alege. Dă-mi să cunosc meșteșugirile diavolilor, și pe acestea împreună cu gândul a le lepăda. Dă-mi ca să-mi tai voia mea întru toate și atârnă toate ale mele de purtarea Ta de grijă și de acolo a nădăjdui folosul.
Că la Tine este viața mea, lumina mea și mântuirea mea. Și pe Tine Te binecuvântez și Te slăvesc și Ție mă închin, împreună și Celui fără de început al Tău Purcezător și Fiului Celui împreună vecuitor și deoființă cu Tine, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Thursday, April 16, 2020
Oboseala...
... cronica, acest balaur cu o suta de capete, este si dusmanul de temut al tuturor mamicilor care traiesc in ascultare de biserica, dupa porunca iubirii de oameni.
M-am observat pe mine: cand ma ajunge oboseala nu am nicio tragere de inima inspre nimic, las toate vraiste, sunt indispusa, vorbesc mai taios, ma irit usor sau ma cuprinde pesimismul.
Nemultumindu-se numai cu atat, balaurul ucide si cea mai gingasa foare a sufletului meu: purtarea iubitoare fata de proprii copii. Ca sa fiu jucausa, zambitoare, blanda, afectuoasa si grijulie imi trebuie multa disponibilitate. Actionand direct la sursa de energie, lighioana taie toate aceste binecuvantate faptuiri si ma transforma intr-un executant lipsit de putere sufleteasca.
Daca citesti aceste randuri, afla ca le-am scris doar ca sa stii ca daca ai tabloul clinic descris de mine nu esti o mama rea, ci doar ca lucrurile au scapat de sub control. Balaurul trebuie ucis din fasa printr-o grija sistematica de tine insati. Orienteaza-te putin spre refacerea ta si vei vedea ca atunci cand te vei elibera de suflarea lui otravitoare, iarasi va rasari iubirea aceea pe care te astepti sa o gasesti in inima ta.
M-am observat pe mine: cand ma ajunge oboseala nu am nicio tragere de inima inspre nimic, las toate vraiste, sunt indispusa, vorbesc mai taios, ma irit usor sau ma cuprinde pesimismul.
Nemultumindu-se numai cu atat, balaurul ucide si cea mai gingasa foare a sufletului meu: purtarea iubitoare fata de proprii copii. Ca sa fiu jucausa, zambitoare, blanda, afectuoasa si grijulie imi trebuie multa disponibilitate. Actionand direct la sursa de energie, lighioana taie toate aceste binecuvantate faptuiri si ma transforma intr-un executant lipsit de putere sufleteasca.
Daca citesti aceste randuri, afla ca le-am scris doar ca sa stii ca daca ai tabloul clinic descris de mine nu esti o mama rea, ci doar ca lucrurile au scapat de sub control. Balaurul trebuie ucis din fasa printr-o grija sistematica de tine insati. Orienteaza-te putin spre refacerea ta si vei vedea ca atunci cand te vei elibera de suflarea lui otravitoare, iarasi va rasari iubirea aceea pe care te astepti sa o gasesti in inima ta.
Credinciosii...
... nostri sunt foarte suparati ca nu sunt bisericile nu sunt deschise de Pasti. Se simt jigniti fiindca se insinueaza ca Biserica nu se poate organiza astfel incat sa fie pastrate regulile distantarii sociale.
Sa ne intelegem: in noaptea de Pasti nu vin la biserica numai credinciosii practicanti, oameni de bun simt si cu respect fata de preot. De aceea, cei "ai casei" prezenti in fiecare biserica, fiind mult depasiti ca numar de "gura-casca" nu se pot impune. Ordinea in cazuri din acestea este de competenta organelor de politie, si acestea implicate corespunzator numeric.
Cine are ceva de obiectat sa isi aminteasca atmosfera din prima parte a slujbei de Inviere. Va spun sincer ca, ani de-a randul, imi venea sa ii spun domnului sot sa luam antimisul si sa mergem in padure cu cateva babute.
Biserica, prin mai-marii ei, ar fi trebuit sa reglementeze de foarte mult timp aceste aspecte cerand colaborarea MAI in noaptea de Pasti. Fiindca de fiecare data era imbulzeala, cei care apar doar la praznicul Invierii la biserica, percep totul ca pe o debandada generala si se scarbesc, apoi critica si defaima ceva ce nici nu au apucat sa cunoasca in esenta.
Sa ne intelegem: in noaptea de Pasti nu vin la biserica numai credinciosii practicanti, oameni de bun simt si cu respect fata de preot. De aceea, cei "ai casei" prezenti in fiecare biserica, fiind mult depasiti ca numar de "gura-casca" nu se pot impune. Ordinea in cazuri din acestea este de competenta organelor de politie, si acestea implicate corespunzator numeric.
Cine are ceva de obiectat sa isi aminteasca atmosfera din prima parte a slujbei de Inviere. Va spun sincer ca, ani de-a randul, imi venea sa ii spun domnului sot sa luam antimisul si sa mergem in padure cu cateva babute.
Biserica, prin mai-marii ei, ar fi trebuit sa reglementeze de foarte mult timp aceste aspecte cerand colaborarea MAI in noaptea de Pasti. Fiindca de fiecare data era imbulzeala, cei care apar doar la praznicul Invierii la biserica, percep totul ca pe o debandada generala si se scarbesc, apoi critica si defaima ceva ce nici nu au apucat sa cunoasca in esenta.
In ultimul...
... timp am facut acasa mai multe rugaciuni impreuna decat de obicei. Cred ca in tot pamantul s-a inmultit strigarea catre Dumnezeu, mai ales ca bantuie molima si ni s-a randuit sa avem mai multa vreme pentru a petrece inauntru, fara risipire in cele ce nu sunt de neaparata trebuinta. Bineinteles, ca familie de preot avem anumite privilegii duhovnicesti: binecuvantari si dezlegari pe care numai o mana sfintita le poate da.
Desi sunt in mod special recunoscatoare pentru toate acestea, ca sa intineze putin bucuria, s-a ivit o oarecare neintelegere intre noi, pornita de la obiceiul de a aprinde tamaie. O parte din noi suntem alergici: ragusim, tusim, stranutam, ne ustura ochii (cine ne vede ☺️ are temei sa banuiasca lururi necurate la mijloc)
Parintele meu isi facea la inceput cadelnita ca la biserica si, cu toate geamurile deschise, tot ne deranja. Unii erau de parere ca ar trebui sa rabdam aceasta mica neplacere (bineinteles, dintre cei fara simptome, carora le venea usor sa ceara de la ceilalti rabdare) De acord, dar nu inainte de a ne folosi putin mintea: am spart tabletele de carbuni in 4, am folosit particele mici de tamaie si lucurile s-au mai linistit. Personal tot cred ca pentru o incepere atat de mica e cam intens, dar e mult mai bine ca la inceput.
In afara de simbolistica obisnuita pentru tamaie, eu o consider parte importanta din practica liturgica datorita functiei de ancorare psihologica (un stimul senzorial care te face sa retraiesti automat o anumita stare din trecut) prin care ne poate propulsa fara efort prea mare in linistea si sensibilitatea interioara necesare rugaciunii.
Desi sunt in mod special recunoscatoare pentru toate acestea, ca sa intineze putin bucuria, s-a ivit o oarecare neintelegere intre noi, pornita de la obiceiul de a aprinde tamaie. O parte din noi suntem alergici: ragusim, tusim, stranutam, ne ustura ochii (cine ne vede ☺️ are temei sa banuiasca lururi necurate la mijloc)
Parintele meu isi facea la inceput cadelnita ca la biserica si, cu toate geamurile deschise, tot ne deranja. Unii erau de parere ca ar trebui sa rabdam aceasta mica neplacere (bineinteles, dintre cei fara simptome, carora le venea usor sa ceara de la ceilalti rabdare) De acord, dar nu inainte de a ne folosi putin mintea: am spart tabletele de carbuni in 4, am folosit particele mici de tamaie si lucurile s-au mai linistit. Personal tot cred ca pentru o incepere atat de mica e cam intens, dar e mult mai bine ca la inceput.
In afara de simbolistica obisnuita pentru tamaie, eu o consider parte importanta din practica liturgica datorita functiei de ancorare psihologica (un stimul senzorial care te face sa retraiesti automat o anumita stare din trecut) prin care ne poate propulsa fara efort prea mare in linistea si sensibilitatea interioara necesare rugaciunii.
Wednesday, April 15, 2020
De-a lungul...
... anilor am asistat la accidente de joaca ale copiilor. Am facut si multiple "pelerinaje" pe la urgenta cu panica si jena de rigoare a unor parinti care nu isi controleaza 100% copiii.
Bineinteles, niciodata nu m-am simtit confortabil la camera de garda, dar acum parca mai mult ca oricand ma streseaza sa nu fim nevoiti sa facem o vizita inopinata intr-un loc de unde ai cele mai mari sanse sa culegi Covizi nedepistati si neizolati.
M-am surprins pe mine atragandu-le atentia copiilor aproape zilnic, mai ales ca au obiceiul de a se catara pe tot ce intalnesc in care, la inaltimi iresponsabil de mari.
Nu oricine...
...isi pierde buletinul in plina criza mondiala, cand chiar te verifica politistii la fiecare iesire in strada😏
Daca totusi vi se intampla, se pot face programari on-line si procedura depunerii actelor decurge mult mai civilizat decat inainte de ordonante. Deja dezvoltasem o fobie fata de cozile de la buletine, dar am avut o surpriza placuta.
Nici nu am recunoscut sala de asteptare: fara imbulzeala, fara agitatie, aer respirabil si personal ne-isterizat. Eu as propune sa ramana lucrurile asa pentru totdeauna.
Tuesday, April 14, 2020
O a doua parte...
... a textului de aici nu se rezuma la analiza relatiilor binare, ci cuprinde o extrapolare a diagnosticului la nivelul intregii societati, punctand elementele patologice care pot aparea in sisteme de conducere ale oricarei structuri politice, economice sau religioase.
In timp intreaga omenire a fost subtil infectata cu aceasta conditie patologica, exact cum se raspandeste o gripa.
Sistemele care conduc recompenseaza comportamente egoiste si egocentrice. Structurile ierarhice si credinta in lipsa resurselor (pe care ele o propaga) cultiva competitia si lipsa de incredere in oameni. Putem vedea acestea peste tot: in experientele personale la locul de munca, in familii, in mass-media, sanatate si justitie. Anomaliile sunt infiltrate in societate fie perfid, prin manipulare, fie direct prin legi abuzive si reglementari obligatorii care servesc o agenda psihopata.
Manipularea vointei tale libere se aplica prin strategii care te fac sa crezi ca tot ceea ce se impune este in folosul tau si ca stapanirea stie mai bine decat tine care este acesta. Daca incepi sa gandesti si sa actionezi liber, daca pui intrebari vei declansa furia superiorilor si iti vor impune legi prin care iti vor eroda libertatea, vointa si drepturile tale.
Una dintre metodele de stapanire este aceea de a te distrage prin diverse si a te mentine ocupat mental, ca sa nu ai timp sa te gandesti la nevoile tale si nici la problemele sistemului. Sclavii nu au drepturi, iar oamenii care nu stiu ce drepturi au si nu intrevad felul in care ele sunt incalcate, sunt potentialii sclavi perfecti, docili si cooperanti. Autoritatea psihopata prolifereaza pe inhibitia oamenilor, care devin executanti fideli si nu simt sa se revolte niciodata fiindca asa au fost indoctrinati.
Poti recunoaste un grup social condus de indivizi atinsi de aceasta afectiune psihiatrica, chiar daca majoritatea membrilor nu sunt constienti de ceea ce se intampla, prin aceea ca observi ca li se ofera iluzia libertatii, iluzia unor optiuni, iluzia dreptului la opinie. Stapanirea psihopata ataca pe oricine (singular sau colectiv) care pune la indoiala perfectiunea sistemului, prin observatii, sugestii si analiza pertinenta. Persoana care atrage atentia asupra aspectelor negative va fi etichetata negativ si tratata ca atare, marginalizata sau chiar sanctionata.
In societatile administrate psihopat conducerea are grija sa conditioneze psihologic ceilalti membri pentru a crede in sistemul care ii inrobeste si a il apara. Acestia sunt pregatiti si formati special in acest sens (de la varste cat mai fragede). Le este inoculat un anumit tip de intelegere, o perspectiva convenabila asupra realitatii, astfel incat rezultatul final sa fie gandirea conformista, plafonata.
Ei sunt tinuti sub CONTROL prin propagarea fricii, a panicii si prin dezvoltarea sustinuta, strategica si repetitiva a unor situatii de CRIZA.
Se impune intrebarea: cine ar avea interesul ca omenirea sa fie infectata cu un comportament atat de inuman? Deja oamenii sunt din ce in ce mai constienti de ceea ce se petrece, de felul in care este structurat jocul si cum il pot transcende. Nu stiu cat de important este sa gasim vinovati.
Vindecarea nu se poate face de la acelasi nivel de spiritualitate cu imbolnavirea, ci prin alegerea constanta a Iubirii de Adevar in locul fricii, prin raspandirea Adevarului si trezirea naivilor, prin unirea si intr-ajutorarea reciproca intre oameni. Pentru cei rau intentionati, foarte potrivite sunt cuvintele sf Ștefan, intaiul mucenic: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac! "
In timp intreaga omenire a fost subtil infectata cu aceasta conditie patologica, exact cum se raspandeste o gripa.
Sistemele care conduc recompenseaza comportamente egoiste si egocentrice. Structurile ierarhice si credinta in lipsa resurselor (pe care ele o propaga) cultiva competitia si lipsa de incredere in oameni. Putem vedea acestea peste tot: in experientele personale la locul de munca, in familii, in mass-media, sanatate si justitie. Anomaliile sunt infiltrate in societate fie perfid, prin manipulare, fie direct prin legi abuzive si reglementari obligatorii care servesc o agenda psihopata.
Manipularea vointei tale libere se aplica prin strategii care te fac sa crezi ca tot ceea ce se impune este in folosul tau si ca stapanirea stie mai bine decat tine care este acesta. Daca incepi sa gandesti si sa actionezi liber, daca pui intrebari vei declansa furia superiorilor si iti vor impune legi prin care iti vor eroda libertatea, vointa si drepturile tale.
Una dintre metodele de stapanire este aceea de a te distrage prin diverse si a te mentine ocupat mental, ca sa nu ai timp sa te gandesti la nevoile tale si nici la problemele sistemului. Sclavii nu au drepturi, iar oamenii care nu stiu ce drepturi au si nu intrevad felul in care ele sunt incalcate, sunt potentialii sclavi perfecti, docili si cooperanti. Autoritatea psihopata prolifereaza pe inhibitia oamenilor, care devin executanti fideli si nu simt sa se revolte niciodata fiindca asa au fost indoctrinati.
Poti recunoaste un grup social condus de indivizi atinsi de aceasta afectiune psihiatrica, chiar daca majoritatea membrilor nu sunt constienti de ceea ce se intampla, prin aceea ca observi ca li se ofera iluzia libertatii, iluzia unor optiuni, iluzia dreptului la opinie. Stapanirea psihopata ataca pe oricine (singular sau colectiv) care pune la indoiala perfectiunea sistemului, prin observatii, sugestii si analiza pertinenta. Persoana care atrage atentia asupra aspectelor negative va fi etichetata negativ si tratata ca atare, marginalizata sau chiar sanctionata.
In societatile administrate psihopat conducerea are grija sa conditioneze psihologic ceilalti membri pentru a crede in sistemul care ii inrobeste si a il apara. Acestia sunt pregatiti si formati special in acest sens (de la varste cat mai fragede). Le este inoculat un anumit tip de intelegere, o perspectiva convenabila asupra realitatii, astfel incat rezultatul final sa fie gandirea conformista, plafonata.
Ei sunt tinuti sub CONTROL prin propagarea fricii, a panicii si prin dezvoltarea sustinuta, strategica si repetitiva a unor situatii de CRIZA.
Se impune intrebarea: cine ar avea interesul ca omenirea sa fie infectata cu un comportament atat de inuman? Deja oamenii sunt din ce in ce mai constienti de ceea ce se petrece, de felul in care este structurat jocul si cum il pot transcende. Nu stiu cat de important este sa gasim vinovati.
Vindecarea nu se poate face de la acelasi nivel de spiritualitate cu imbolnavirea, ci prin alegerea constanta a Iubirii de Adevar in locul fricii, prin raspandirea Adevarului si trezirea naivilor, prin unirea si intr-ajutorarea reciproca intre oameni. Pentru cei rau intentionati, foarte potrivite sunt cuvintele sf Ștefan, intaiul mucenic: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac! "
Monday, April 13, 2020
Psihopatia...
... este o tulburare cronica de personalitate ce implica elemente de comportament antisocial mai mult sau mai putin evidente.
De retinut ca psihopatia se prezinta ca un spectru, asa ca putem intalni diverse nuante si proportii ale anomaliilor pe care le vom mentiona, in functie de specificul fiecarui individ. De asemenea cauzalitatea poate fi discutata la nesfarsit, unii sunt asa nativ, altii dobandesc aceste trasaturi pe parcursul vietii.
O descriere prin enumerarea posibilelor manifestari particulare poate include:
*rece, insensibil, calculat, fara empatie, fara remuscari
*farmec la nivel superficial, volubil, lunecos ("uns cu toate alifiile")
*minciuna patologica, premeditata, cu intentii nocive
*stil de viata parazitar, arivist, ("pilos")
*promiscuitate (de la flirt pana la forme grave)
*nevoie continua de stimulare psihica datorata inclinatiei catre plictiseala
*lipsit de profunzime, gol interior
*grandoman, inchipuit, lăudăros
*iresponsabil social
*desconsidera/violeaza drepturile altora
*incapabil de a discerne intre bine și rău
*imoral, manipulativ, conflicte recurente cu superiorii, tratarea fara scrupule a subalternilor
*convins de propria superioritate
*se simte motivat sa faca rau altora
*dezgust fata de oamenii slabi
*cameleonic si foarte convingator
*se amesteca in grupuri sociale pentru a infiltra intrigi
*inclinat catre manie, violenta fizica sau verbala
*creeaza impresia ca este normal si de incredere
*desconsidera viata in general
*impulsivitate, agresivitate si egocentrism iesit din comun
*incapacitatea de a invata din greselile proprii sau pedepse
*esec in a stabili relatii interumane profunde, ci doar prietenii pe interes
*disociere de actiunile proprii care fac rau altora
*disociere de sinceritate sau vulnerabilitate
*nu il opreste nimic sa impuna cu forta scopurile si planurile proprii
*se hranesc cu resentimente, furie si invidie
*toleranta scăzută la frustrare si esec
*fara componenta reala emotionala si spirituala, ci doar imita anumite ipostaze exterioare pentru a induce in eroare.
Acestea sunt linii generale in care se incadreaza tabloul psihopatului, unele criterii putand insa lipsi. Dupa caz, anumite trasaturi pot lipsi, iar altele pot fi accentuate, predominand tabloul clinic. Sper ca aceste informatii sa fie utile in recunoașterea acestei tipologii, intelegerea anumitor situatii de viata si identificarea pericolelor ce poy fi ascunse si in spatele unei reputatii impecabile.
De retinut ca psihopatia se prezinta ca un spectru, asa ca putem intalni diverse nuante si proportii ale anomaliilor pe care le vom mentiona, in functie de specificul fiecarui individ. De asemenea cauzalitatea poate fi discutata la nesfarsit, unii sunt asa nativ, altii dobandesc aceste trasaturi pe parcursul vietii.
O descriere prin enumerarea posibilelor manifestari particulare poate include:
*rece, insensibil, calculat, fara empatie, fara remuscari
*farmec la nivel superficial, volubil, lunecos ("uns cu toate alifiile")
*minciuna patologica, premeditata, cu intentii nocive
*stil de viata parazitar, arivist, ("pilos")
*promiscuitate (de la flirt pana la forme grave)
*nevoie continua de stimulare psihica datorata inclinatiei catre plictiseala
*lipsit de profunzime, gol interior
*grandoman, inchipuit, lăudăros
*iresponsabil social
*desconsidera/violeaza drepturile altora
*incapabil de a discerne intre bine și rău
*imoral, manipulativ, conflicte recurente cu superiorii, tratarea fara scrupule a subalternilor
*convins de propria superioritate
*se simte motivat sa faca rau altora
*dezgust fata de oamenii slabi
*cameleonic si foarte convingator
*se amesteca in grupuri sociale pentru a infiltra intrigi
*inclinat catre manie, violenta fizica sau verbala
*creeaza impresia ca este normal si de incredere
*desconsidera viata in general
*impulsivitate, agresivitate si egocentrism iesit din comun
*incapacitatea de a invata din greselile proprii sau pedepse
*esec in a stabili relatii interumane profunde, ci doar prietenii pe interes
*disociere de actiunile proprii care fac rau altora
*disociere de sinceritate sau vulnerabilitate
*nu il opreste nimic sa impuna cu forta scopurile si planurile proprii
*se hranesc cu resentimente, furie si invidie
*toleranta scăzută la frustrare si esec
*fara componenta reala emotionala si spirituala, ci doar imita anumite ipostaze exterioare pentru a induce in eroare.
Acestea sunt linii generale in care se incadreaza tabloul psihopatului, unele criterii putand insa lipsi. Dupa caz, anumite trasaturi pot lipsi, iar altele pot fi accentuate, predominand tabloul clinic. Sper ca aceste informatii sa fie utile in recunoașterea acestei tipologii, intelegerea anumitor situatii de viata si identificarea pericolelor ce poy fi ascunse si in spatele unei reputatii impecabile.
Voi nota...
... cateva ganduri proprii pe marginea subiectului educatiei sexuale, fiindca vad multa agitatie. Nu am timp pentru compuneri literare, ma intereseaza sa transmit niste idei, lucru pentru care e potrivit si stilul schematic de expunere.
-consider ES necesara si binevenita, dar gandita pe etape de varsta si pe sexe.
-in primul rand ES la scoala apare pe fondul lipsei de abordare de pana acum din partea parintilor, fiindca sunt familii unde tot ce tine de acest aspect este tabu.
-daca prezenta interesului pentru sfera sexuala exista la copiii societatii noastre (si e o mare ipocrizie sa negam acest fenomen) atunci nu e inteligent sa aruncam gunoiul sub pres, ci oamenii responsabili cu formarea copiilor ar trebui sa fie constienti, sa analizeze realist situatia si cauzele ei si sa ia atitudine.
-multor oameni le este mai comod sa se ocupe altii de ES a copiilor proprii (eu am fost personal abordata de cateva mamici si rugata sa vorbesc cu fetele lor sau sa le spun cum sa vorbeasca ele despre menstruatie)
-unii dintre cei oripilati de ES dau copiilor acces necontrolat la internet fara nicio retinere a constiintei si se autoamagesc ca nu le afecteaza curatia
-ES oricum se desfasoara la nivel subteran in grupurile de copii, mai ales intre baieti, aviz tuturor celor care au copiii in colectivitati, mai ales celor care dorm peste zi acolo.
-nu mi se pare realista viziunea stil puritan in care sexualitatea apare strict si bine delimitat dupa casatorie, iar pana atunci respectivul capitol este inexistent.
-trebuie facuta ES mai ales ca fundament si argument pentru eradicarea promiscuitatii si pentru pastrarea sanatatii fizice si psihice a membrilor societatii, nu ca ghid pentru savarsirea perversiunilor sexuale si promovare a acestora
-imposibil ca oamenii situati in pozitii cheie in domeniul invatamantului si sanatatii sa nu aiba acces la informatii care sa ateste efectul nociv la nivel individual dar si social al unei vieti sexuale incepute prea devreme, cu parteneri multipli si practicate in maniere care deviaza de la rolul ei reproductiv. Pentru inceput cateva repere rezonabile sunt oferite de domnul Virgiliu Gheorghe.
-copiilor foarte mici nu mi se pare ok sa le vorbesti despre ES decat daca pun intrebari, si atunci sa vorbesti ca despre orice alt aspect al vietii limitand descrierile la ceea ce este accesibil intelegerii lor si intr-o maniera cat mai favorabila pastrarii unei curatii a mintii
-sunt pentru abstinenta pana la casatorie si acest principiu poate fi concretizat prin educatie timpurie pentru a cultiva sentimentele si mintea si amanand atentia pentru aparatul reproducator pentru perioada in care observam ca incep sa se produca schimbari in zona.
-e clar ca un copil neglijat, nestimulat intelectual si privat de afectiune va gasi o scapare in placerile sexuale si un surogat de iubire in atingerea persoanelor interesate de sex
-raul primordial vine din familie, copiii mostenind aprinderea trupeasca a parintilor, multi dintre ei fiind micuti si nestiind ce anume este acel foc care ii mistuie.
-nu imi place ca prin sistemul actual se induce si se impune un anumit mod de gandire, strain de invatatura biblic
-chiar daca inca se tace si se minte in legatura cu asta, in societate exista multe cupluri cu disfunctionalitati in viata intima carora putina ES le-ar fi utila.
-ar trebui cerut acordul parintilor cu privire la temele abordate la ES precum si la modalitatea de expunere
-nu e o idee buna sa fie ore ES, nu e un gen de educatie care se preteaza la abordarea in grup la copii.
-se prea poate ca anumitor copii (care au mintea preocupata de alte lucruri) ES sa le focalizeze atentia pe placerile sexuale, distrugandu-le inocenta si dezvaluind mai mult decat au ei in realitate nevoie
-teoria conspiratiei se poate valida si in cazul ES, dar fiecare dintre noi este complice mai mult sau mai putin, fiindca toti am fost candva pe parcursul vietii atinsi de patima desfranarii si am lasat amprenta ei negativa asupra cuiva.
-consider ES necesara si binevenita, dar gandita pe etape de varsta si pe sexe.
-in primul rand ES la scoala apare pe fondul lipsei de abordare de pana acum din partea parintilor, fiindca sunt familii unde tot ce tine de acest aspect este tabu.
-daca prezenta interesului pentru sfera sexuala exista la copiii societatii noastre (si e o mare ipocrizie sa negam acest fenomen) atunci nu e inteligent sa aruncam gunoiul sub pres, ci oamenii responsabili cu formarea copiilor ar trebui sa fie constienti, sa analizeze realist situatia si cauzele ei si sa ia atitudine.
-multor oameni le este mai comod sa se ocupe altii de ES a copiilor proprii (eu am fost personal abordata de cateva mamici si rugata sa vorbesc cu fetele lor sau sa le spun cum sa vorbeasca ele despre menstruatie)
-unii dintre cei oripilati de ES dau copiilor acces necontrolat la internet fara nicio retinere a constiintei si se autoamagesc ca nu le afecteaza curatia
-ES oricum se desfasoara la nivel subteran in grupurile de copii, mai ales intre baieti, aviz tuturor celor care au copiii in colectivitati, mai ales celor care dorm peste zi acolo.
-nu mi se pare realista viziunea stil puritan in care sexualitatea apare strict si bine delimitat dupa casatorie, iar pana atunci respectivul capitol este inexistent.
-trebuie facuta ES mai ales ca fundament si argument pentru eradicarea promiscuitatii si pentru pastrarea sanatatii fizice si psihice a membrilor societatii, nu ca ghid pentru savarsirea perversiunilor sexuale si promovare a acestora
-imposibil ca oamenii situati in pozitii cheie in domeniul invatamantului si sanatatii sa nu aiba acces la informatii care sa ateste efectul nociv la nivel individual dar si social al unei vieti sexuale incepute prea devreme, cu parteneri multipli si practicate in maniere care deviaza de la rolul ei reproductiv. Pentru inceput cateva repere rezonabile sunt oferite de domnul Virgiliu Gheorghe.
-copiilor foarte mici nu mi se pare ok sa le vorbesti despre ES decat daca pun intrebari, si atunci sa vorbesti ca despre orice alt aspect al vietii limitand descrierile la ceea ce este accesibil intelegerii lor si intr-o maniera cat mai favorabila pastrarii unei curatii a mintii
-sunt pentru abstinenta pana la casatorie si acest principiu poate fi concretizat prin educatie timpurie pentru a cultiva sentimentele si mintea si amanand atentia pentru aparatul reproducator pentru perioada in care observam ca incep sa se produca schimbari in zona.
-e clar ca un copil neglijat, nestimulat intelectual si privat de afectiune va gasi o scapare in placerile sexuale si un surogat de iubire in atingerea persoanelor interesate de sex
-raul primordial vine din familie, copiii mostenind aprinderea trupeasca a parintilor, multi dintre ei fiind micuti si nestiind ce anume este acel foc care ii mistuie.
-nu imi place ca prin sistemul actual se induce si se impune un anumit mod de gandire, strain de invatatura biblic
-chiar daca inca se tace si se minte in legatura cu asta, in societate exista multe cupluri cu disfunctionalitati in viata intima carora putina ES le-ar fi utila.
-ar trebui cerut acordul parintilor cu privire la temele abordate la ES precum si la modalitatea de expunere
-nu e o idee buna sa fie ore ES, nu e un gen de educatie care se preteaza la abordarea in grup la copii.
-se prea poate ca anumitor copii (care au mintea preocupata de alte lucruri) ES sa le focalizeze atentia pe placerile sexuale, distrugandu-le inocenta si dezvaluind mai mult decat au ei in realitate nevoie
-teoria conspiratiei se poate valida si in cazul ES, dar fiecare dintre noi este complice mai mult sau mai putin, fiindca toti am fost candva pe parcursul vietii atinsi de patima desfranarii si am lasat amprenta ei negativa asupra cuiva.
Saturday, April 11, 2020
Primul copil...
... l-am intarcat la 8 luni, fiindca ramasesem gravida cu al doilea si sarcinile mele au fost toate insotite de varsaturi aproape insuportabile. Al doilea, pe la 3-4 luni, fiindca am avut o cadere a imunitatii si m-am imbolnavit grav. Al treilea, pana pe la 10 luni, cand iar am ramas insarcinata. Al patrulea pana la un an cand suprarenalele mele au intrat in colaps si revenirea a fost foarte dificila, in ani de zile si niciodata totala. Urmatorii au fost alaptati pana la 1an si cateva luni (nu mai mult de 6). Desi am tinut mult la alaptarea prelungita ca idee, motivul pentru care i-am intarcat a fost ca nu mai faceam fata fizic lipsei de somn.
Nu am inteles niciodata de ce copiii mei au acest pattern ciudat de supt, in care dupa 1an incep sa suga obsesiv noaptea, parca mai insistent decat in perioada de alaptare exclusiva. Ei nu se resimt, fiindca dorm in timpul zilei cate doua reprize, dar eu nu imi prea permit. In fazele avansate nici nu mai pot adormi, chiar si cand toti sunt amabili si imi creeaza conditii.
De cateva luni m-a transformat si Anastasia in suzeta. Seara mananca, deci nu cred sa fie vorba despre foame. In timpul noptii ii mai dau si apa, deci nu de sete ma ronțăie. In loc sa fie o poveste de iubire, alaptarea mea sfarseste intotdeauna ca o lupta pentru supravietuire. Orice trezire din somn ma doare in toate celulele corpului. Mai ales noaptea, cand ratiunea mea nu e in forma, parca simt cum copilul vrea si ultima picatura de viata din mine si in loc sa ma intorc spre el cu drag, ca in pozele frumoase de pe internet, ma intorc iritata si cartind. La ceilalti copii cred ca eram mai tanara si mai in forma si nu ma resimteam psihic atat de puternic.
Cred foarte tare in beneficiile fizice si psihice ale alaptarii prelungite, dar se pare ca, in comparatie cu alte mame, care alapteaza cu aii si in tandem chiar, organismul meu are un oarecare handicap.
Deocamdata nu renunt, fiindca mai am rezerve, dar am o frica grozava de a infrunta din nou trairile de ultima suta de metri, de spoliere totala de nutrienti si odihna, fiindca sunt ca un soi de agonie lucida. Tot vorbesc cu Dumnezeu despre treburile acestea si nadajduiesc ca el sa imi echilibreze balanta si sa imi daruiasca intelepciune in hotararile mele.
PS. Nu va ganditi ca postul e de vina. Inainte de postul asta lung imi era mai greu trupeste. Iau suplimente minerale. Magneziul e prietenul meu😏
Nu am inteles niciodata de ce copiii mei au acest pattern ciudat de supt, in care dupa 1an incep sa suga obsesiv noaptea, parca mai insistent decat in perioada de alaptare exclusiva. Ei nu se resimt, fiindca dorm in timpul zilei cate doua reprize, dar eu nu imi prea permit. In fazele avansate nici nu mai pot adormi, chiar si cand toti sunt amabili si imi creeaza conditii.
De cateva luni m-a transformat si Anastasia in suzeta. Seara mananca, deci nu cred sa fie vorba despre foame. In timpul noptii ii mai dau si apa, deci nu de sete ma ronțăie. In loc sa fie o poveste de iubire, alaptarea mea sfarseste intotdeauna ca o lupta pentru supravietuire. Orice trezire din somn ma doare in toate celulele corpului. Mai ales noaptea, cand ratiunea mea nu e in forma, parca simt cum copilul vrea si ultima picatura de viata din mine si in loc sa ma intorc spre el cu drag, ca in pozele frumoase de pe internet, ma intorc iritata si cartind. La ceilalti copii cred ca eram mai tanara si mai in forma si nu ma resimteam psihic atat de puternic.
Cred foarte tare in beneficiile fizice si psihice ale alaptarii prelungite, dar se pare ca, in comparatie cu alte mame, care alapteaza cu aii si in tandem chiar, organismul meu are un oarecare handicap.
Deocamdata nu renunt, fiindca mai am rezerve, dar am o frica grozava de a infrunta din nou trairile de ultima suta de metri, de spoliere totala de nutrienti si odihna, fiindca sunt ca un soi de agonie lucida. Tot vorbesc cu Dumnezeu despre treburile acestea si nadajduiesc ca el sa imi echilibreze balanta si sa imi daruiasca intelepciune in hotararile mele.
PS. Nu va ganditi ca postul e de vina. Inainte de postul asta lung imi era mai greu trupeste. Iau suplimente minerale. Magneziul e prietenul meu😏
Simt...
...nevoia de liniste, de adancire in mine insami, de cugetare mai consistenta si de vorbire intru simtire cu Dumnezeu si cu sfintii Lui.
Evenimentele vietii lumesti se precipita in jurul meu in diverse moduri parca inadins. Desi momentan pare ca stau pe nisipuri miscatoare, am siguranta ca toata agitatia aparenta face parte dintr-o randuiala de sus pe care inca nu o cunosc.
Fara spovedanie va fi greu sa tin candela inimii aprinsa intre vanturile potrivnice ale ispitelor. Intr-un fel te misti cand cari o plasa si altfel cand esti incarcat cu un sac (de pacate).
De cate ori ma pot aduna, ma agat in rugaciune de Mangaietorul fiindca doar el ne poate tamadui in aceste zile in care suntem tinuti departe de tainele sfintitoare ale bisericii.
Evenimentele vietii lumesti se precipita in jurul meu in diverse moduri parca inadins. Desi momentan pare ca stau pe nisipuri miscatoare, am siguranta ca toata agitatia aparenta face parte dintr-o randuiala de sus pe care inca nu o cunosc.
Fara spovedanie va fi greu sa tin candela inimii aprinsa intre vanturile potrivnice ale ispitelor. Intr-un fel te misti cand cari o plasa si altfel cand esti incarcat cu un sac (de pacate).
De cate ori ma pot aduna, ma agat in rugaciune de Mangaietorul fiindca doar el ne poate tamadui in aceste zile in care suntem tinuti departe de tainele sfintitoare ale bisericii.
Thursday, April 9, 2020
Este...
... a nu stiu cata oara cand imi pare rau ca se termina postul. Intotdeauna pe finalul posturilor mari organismul se obisnuieste si se usureaza, ceata de pe minte se mai rareste si linistea din inima devine mai adanca. Observ la toti ai casei mici progrese duhovnicesti si nu pot sa nu ma bucur vazand bunatatile de care vorbesc parintii bisericesti ca sunt fiicele postirii.
De ce nu prelungesc postul pe cont propriu si dupa Inviere? Am o retinere sa nu gresesc, sa fac ceva dintr-o exaltare a mintii si sa imi pricinuiesc mai mult rau sufletesc decat bine. Am si o teama de carente. Simt ca nu imi cunosc bine organismul si ma tem sa il lipsesc pe termen lung de alimentele traditionale cu care este obisnuit si pe care nu le consider nocive in sine.
Voi alege totusi o cale de mijloc, intre setea mea de infranare si alimentatia traditionala de sarbatori: aceea de a gusta din toate, pastrand totusi o alimentatie simpla ca baza.
Oricum, imi doresc sa mentin mai ales obiceiul minunat de oprire a mintii de la gandurile rele care abia s-a infiripat acum, spre sfarsit, fiindca
De ce nu prelungesc postul pe cont propriu si dupa Inviere? Am o retinere sa nu gresesc, sa fac ceva dintr-o exaltare a mintii si sa imi pricinuiesc mai mult rau sufletesc decat bine. Am si o teama de carente. Simt ca nu imi cunosc bine organismul si ma tem sa il lipsesc pe termen lung de alimentele traditionale cu care este obisnuit si pe care nu le consider nocive in sine.
Voi alege totusi o cale de mijloc, intre setea mea de infranare si alimentatia traditionala de sarbatori: aceea de a gusta din toate, pastrand totusi o alimentatie simpla ca baza.
Oricum, imi doresc sa mentin mai ales obiceiul minunat de oprire a mintii de la gandurile rele care abia s-a infiripat acum, spre sfarsit, fiindca
Omul...
... cu credinta in Dumnezeu nu este o fiinta fragila psihic pe care oricine o poate manevra cum si cand doreste pentru simplul fapt ca el trebuie sa fie smerit si ascultator. El este ascultator de cine trebuie, cat si cand decide el si smerenia lui nu este echivalenta cu o lipsa de fermitate si nici cu o ambiguitate a opiniei. Faptul ca esti un bun crestin nu te face modelabil dupa bunul plac al altora.
De asemenea credinciosul nu este o leguma areactiva in fata miniciunilor si a impostorilor. Vietile sfintilor abunda in exemple de confruntari directe si demonstratii de curaj ale oamenilor lui Dumnezeu cu uraciunea intelegerii pagane. Departe de ei caldiceala unei amabilitati excesive si unei atitudini general aprobatoare, fara discernamant. Acestea nu sunt semnele unui om duhovnicesc si nici dovezi ale blandetii. Sunt indicii ale unei cautari disperate si lase de a placea oamenilor.
Aceasta tendinta de a fi mereu in armonie cu cei din jur (indiferent de ideile pe care acestia le enunta) este patologica si duce nu numai la o tradare de sine (principii, sentimente proprii sunt negate pentru a evita contradictia) ci si la tradarea credintei (prin tot felul de compromisuri morale). Ea nu aduce pace in suflet. Tot ce face este sa ticalosi care sa profite de aceasta slabiciune.
Viata ne ofera in mod natural o multime de prilejuri de a ne exersa asertivitatea fara sa fortam nota. Tot ce avem de facut este sa fim onesti, verticali si vigilenti la incercarile celorlalti de a ne invada spatiul psihologic petsonal cu conceptii straine noua. Insusi Hristos spune, parca potrivit acestor conjuncturi: nu am venit sa aduc pace, ci sabie.
PS o componenta importanta a asertivitatii se construieste in copilarie deci trebuie avut grija sa oferim un mediu sigur in care copiii isi pot exprima (politicos) gandurile chiar daca nu sunt total in asentimentul nostru ca parinti.
De asemenea credinciosul nu este o leguma areactiva in fata miniciunilor si a impostorilor. Vietile sfintilor abunda in exemple de confruntari directe si demonstratii de curaj ale oamenilor lui Dumnezeu cu uraciunea intelegerii pagane. Departe de ei caldiceala unei amabilitati excesive si unei atitudini general aprobatoare, fara discernamant. Acestea nu sunt semnele unui om duhovnicesc si nici dovezi ale blandetii. Sunt indicii ale unei cautari disperate si lase de a placea oamenilor.
Aceasta tendinta de a fi mereu in armonie cu cei din jur (indiferent de ideile pe care acestia le enunta) este patologica si duce nu numai la o tradare de sine (principii, sentimente proprii sunt negate pentru a evita contradictia) ci si la tradarea credintei (prin tot felul de compromisuri morale). Ea nu aduce pace in suflet. Tot ce face este sa ticalosi care sa profite de aceasta slabiciune.
Viata ne ofera in mod natural o multime de prilejuri de a ne exersa asertivitatea fara sa fortam nota. Tot ce avem de facut este sa fim onesti, verticali si vigilenti la incercarile celorlalti de a ne invada spatiul psihologic petsonal cu conceptii straine noua. Insusi Hristos spune, parca potrivit acestor conjuncturi: nu am venit sa aduc pace, ci sabie.
PS o componenta importanta a asertivitatii se construieste in copilarie deci trebuie avut grija sa oferim un mediu sigur in care copiii isi pot exprima (politicos) gandurile chiar daca nu sunt total in asentimentul nostru ca parinti.
Wednesday, April 8, 2020
Intotdeauna...
... am fost fascinata, dar si contrariata cumva, de cata importanta acorda Dumnezeu libertatii omenesti: ingaduie omului sa isi piarda mantuirea, permite sa se intample mari nedreptati pe pamant, dar nu se atinge de liberul arbitru sub nicio forma.
E important de subliniat ca ascultarea, de care se tot vorbeste in biserica noastra, se face de pe pozitii de totala libertate si este orientata clar de la ucenic spre duhovnic. Nu preotul cauta credinciosii ca sa le dea porunci si sa le faca ordine in viata. Ucenicul acorda incredere duhovnicului in cadrul spovedaniei si isi asuma ascultarea fata de acesta de buna voie.
Concluzia mea a fost ca libertatea in cele ale duhului este cea mai mare cinste pe care ne-o face Hristos si nimeni nu are dreptul sa se infiltreze cu directive in aceasta zona.
In ascultarea binecuvantata nimeni nu sileste pe nimeni la nimic. Cand veti sesiza cea mai fina nuanta de autoritate impusa din exterior, puteti sti ca acolo nu este roada duhovniceasca.
E important de subliniat ca ascultarea, de care se tot vorbeste in biserica noastra, se face de pe pozitii de totala libertate si este orientata clar de la ucenic spre duhovnic. Nu preotul cauta credinciosii ca sa le dea porunci si sa le faca ordine in viata. Ucenicul acorda incredere duhovnicului in cadrul spovedaniei si isi asuma ascultarea fata de acesta de buna voie.
Concluzia mea a fost ca libertatea in cele ale duhului este cea mai mare cinste pe care ne-o face Hristos si nimeni nu are dreptul sa se infiltreze cu directive in aceasta zona.
In ascultarea binecuvantata nimeni nu sileste pe nimeni la nimic. Cand veti sesiza cea mai fina nuanta de autoritate impusa din exterior, puteti sti ca acolo nu este roada duhovniceasca.
M-am lovit...
... de anumite probleme in viata si am primit niste raspunsuri la intrebari care ma framantau. De multe ori am regretat ca nu am avut acces la aceste raspunsuri mai devreme. La randul meu intalnesc oameni care trec prin situatii similare si incerc sa le pun la dispozitie experienta mea si concluziile la care am ajuns in timp. Fac asta fiindca vreau ca viata tuturor sa fie mai usoara si mai frumoasa. Primii vizati sunt copiii mei.
Ma lovesc insa de un principiu esential, fara indelinirea caruia cuvantul rostit este total nelucrator in inima aproapelui:
De aceea orice comunicare ar trebui sa inceapa cu o rugaciune, fie ea si sub forma unui gand neexprimat verbal, de cateva secunde. Apoi e nevoie de multa rabdare, fiindca efectul convorbirii poate sa se faca simtit abia dupa mult timp.
Sunt recunoascatoare pentru tot ce am reusit sa inteleg din adevarurile vietii si imi doresc sa raman pentru totdeauna in Adevar!
Ma lovesc insa de un principiu esential, fara indelinirea caruia cuvantul rostit este total nelucrator in inima aproapelui:
De aceea orice comunicare ar trebui sa inceapa cu o rugaciune, fie ea si sub forma unui gand neexprimat verbal, de cateva secunde. Apoi e nevoie de multa rabdare, fiindca efectul convorbirii poate sa se faca simtit abia dupa mult timp.
Sunt recunoascatoare pentru tot ce am reusit sa inteleg din adevarurile vietii si imi doresc sa raman pentru totdeauna in Adevar!