...ca in scurt timp sa se relaxeze masurile de distantare sociala. Ar fi util ca fiecare
*sa comparam felul in care prefiguram evolutia pandemiei la noi cu ceea ce s-a intamplat de fapt
*sa estimam daca ne-am panicat fara rost sau nu si cum ne-am comportat in conditii de stres
*sa observam ce s-a intamplat cu cei care nu au luat aceleasi masuri de protectie ca noi
*sa vedem ce impact a avut asupra noastra si a copiilor scoala virtuala
*sa ne aducem aminte cati ne-au indignat, care erau motivele si daca au fost indreptatite
*sa constientizam ce am schimba in atitudine daca am lua totul de la capat
*sa ne gandim la ce disponibilitate am avut sa ajutam pe altii, macar cu o incurajare online
*sa pretuim pe cei care si-au adus aminte de noi in aceasta perioada dificila
*sa ne evaluam propria locuinta prin prisma facilitatilor pe care le ofera in atare situatii
*sa constientizam unde mai avem de lucrat la relatiile intra-familiale
*sa simtim cum ne-a afectat relatia cu Dumnezeu si cu semenii departarea fizica de slujbele bisericesti
*sa marturisim fiecare ce credem ca am gresit in pozitia fata de biserica si ierarhii ei
*sa intelegem cat de imprevizibil este totul, cat de aproape poate fi moartea si sa ne centram pe esential in viata.
*aviz duhovnicilor, pentru trezirea duhovniceasca a oamenilor care traiesc sub teroarea ordonantelor de urgenta:
Bănuiesc că ați glumit cu îndreptarul de spovedanie pentru situații de urgență :-D
ReplyDeleteViața noastră trândavă și fără luare aminte nu este condiționată de stările de urgență și cauzele păcatelor existau și înainte de aceasta, poate doar se evidențiază în perioada actuală.
Am glumit si nu prea, exact in sensul in care spui, ca in situatii limita ies la iveala patimile mai mult ca in vremuri linistite
Delete