Nu stiu...

...ce inseamna nevointa de a sta la slujbe.  Nevointa mi se pare sa stau acasa, gravida la pat sau cu copii mici bolnavi.

Mie atat imi plac slujbele bisericii, incat imi salta sufletul de bucurie. Am auzit azi un paraclis al sfintilor trei ierarhi, o minunatie! Ma teleporta pur si simplu in alta dimensiune😊

Doamne, iubit-am buna cuviinta casei tale si locul locasului slavei tale!

Putina educatie...

...nu strica. Ma uit ca sunt oameni din biserica si nu stiu sa se comporte adecvat cu monahii. Trebuie din start sa intelegi ca ei nu sunt ca noi, ci au alte reguli de vietuire, au un razboi aparte si nu e de dorit ca tocmai tu sa le pricinuiesti ispite.

Ca regula generala ar fi sa fii cat mai retinut cu ei, fiindca se presupune ca ei au murit lumii. De ce sa fii tocmai tu cel care aduce o rasuflare de duh lumesc in viata lor? Daca intr-adevar au pornit o lucrare de curatire a inimii nu faci decat sa le ingreunezi munca.

Nu le zambi si nu le vorbi cele desarte, chiar daca ii vezi pe unii ca par a cauta companie si au chef de povesti. Ajuta-i si nu da apa la moara patimilor lor. In cazul monahilor, chiar si vorbirea duhovniceasca prelungita poate fi vatamatoare.

Atentie la convorbirile pe mesaje. Unii se indulcesc de desertaciune si din chilie, scriind zeci de wappuri la cunoscuti.Macar nu raspunde, nu intretine flecareala online.

Calugarii nu trebuie imbratisati. Cu cat mai putina atingere fizica, cu atat mai bine. Curatia e mai usor de pastrat in absenta atingerii trupesti. Nu stiu daca sunteti in tema, dar ascetii recomanda chiar atitudini extreme de a nu iti atinge nici macar propriul corp in mod direct, in cadrul ingrijirii zilnice. Asta pentru ca ii preocupa mai mult igiena duhovniceasca.

In manastire daca te duci, imbraca-te cat mai acoperit, fara haine colorate strident, stramte, transparente, decoltate sau cu taieturi adanci. Nu te duce sa-ti etalezi fizicul tocmai acolo. Daca te faci placut cuiva ai reusit doar sa il chinui efectiv.

Fata de cei de sex opus, cea mai relevanta mi se pare o expresie pe care am citit-o undeva intr-o sfatuire duhovniceasca "sa fugi ca de insusi dracul". Chiar postarea de fata a fost inspirata de gestul unui student teolog de a imbratisa frontal o maica tinerica in fata mea in biserica. Intamplator il cunosc si stiu ca se bucura nevinovat, dar nu se face. Nu ma luati cu exceptiile citite in vietile sfintilor, paza buna trece primejdia rea.

Imi cer iertare daca am atins pe cineva...

Incerc...

...sa gasesc o formula de acomodare cu relativismul acestei lumi. Nu am asteptari de la sistemul social ateu si sunt pe cale de a ma vindeca total de aceeasi greseala atat in ceea ce priveste latura administrativa a bisericii cat si atitudinea in afara bisericii a oamenilor bisericosi.

Am fost formata pe stiinte exacte, am cochetat serios cu matematica (mers pe la nationala ani la rand V-XI) si imi vine greu sa vad in jur atata laxitate si calcare de lege. De aceea simt ca m-ar odihni mai mult o realitate alb negru. Faptul ca trebuie sa ma strecor printre atatea nuante de gri ma face sa ma simt pe nisipuri miscatoare. Omul si implicit societatea creata de el imi par o intruchipare a unui melanj imprevizibil intre intuneric si lumina.

Totusi, deasupra tuturor acestor incertitudini planeaza linistea izvorata din siguranta ca nedreptatea omeneasca este doar o piesa in angrenajul lucrarii dreptatii divine, este ingaduita temporar si ne este ingaduit sa o gustam pentru a o fructifica duhovniceste.

Gheorghita...

...se roaga cu voce tare in biserica in timp ce tati pomeneste pomelnice la paraclisul Pantanassei. Ma impresioneaza exploziile spontane de evlavie la copii.

Daca nu va place...

...puntea, ci preferati plutitorul, insa va deranjeaza cand acesta se apropie de peretii laterali ai candelei si ii afuma, iata o idee care va va scapa de acest neajuns

bolduri infipte in cruce in pluta, pe post de distantoare.

Seara

Nu fi generos...

...din binele altuia. Nu te nevoi in timpul pe care il datorezi slujirii familiei. Jertfeste pentru Domnul din somnul tau, din plimbarea ta, din timpul pe care l-ai petrece pe internet sau la telefon. Daca in loc sa iti faci treburile casnice te refugiezi intr-un colt cu o psaltire in brate, nu faci decat sa lenevesti sub masca evlaviei. Chiar daca trupul lucreaza, duhul e liber sa slaveasca pe Ziditorul si cugetarea se poate indeletnici cu cele de folos. Pentru aceasta socotesc ca nimeni nu isi poate indreptati delasarea pe motiv ca trebuie numaidecat sa se roage. Nu mai spun ca in zilele noastre un fisier audio te poate ajuta sa te transpui intr-o atmosfera bisericeasca (muzica, acatiste, psaltire, cuvinte duhovnicesti) fara prea mari eforturi.
Totul este sa vrei. Punct😊

Editie tematica..

...Sf Ioan Gura de Aur

primita de la un suflet drag, spre pomenirea celor adormiti ai sai. Asta da milostenie!

Cine face...

am spalat pantofi

...munca de jos? Asta a fost intrebarea care a generat mari nemultumiri in viata noastra de familie si probabil este una dintre cele mai frecvente frustrari la mamicile intelectuale cu multi copii, obisnuite in adolescenta sa stea doar cu cartea in mana.

Trebuie sa marturisesc sincer ca pe noi nu ne prea da harnicia afara din casa, pe niciunul. Ne place sa citim, sa ne rugam, sa ne plimbam, sa stam de vorba, sa ne jucam, dar nu prea suntem incantati sa dam cu mopul, sa spalam wc-uri si sa impaturim zeci si sute de haine.

Efectiv ma chinuia gandul ca nu m-a facut mama desteapta doar ca sa mut jucarii de colo colo. Aveam senzatia ca pierd vremea sa intretin ceva ce se distrugea automat in urmatoarea jumatate de ora. Am fost nevoita sa fiu flexibila si indulgenta, sa cobor putin standardele de design interior si igiena cu care venisem de la mama de acasa.

Fiindca stiam ca voi naste mai multi copii si asta venea la pachet cu multa dezordine si mizerie, a trebuit sa imi folosesc inteligenta pentru a reduce stresul pe tema asta. Credeti-ma, m-am si documentat pe net in materie de strategii de a preveni instalarea haosului total, ca o adevarata autodidacta😊

Am invatat in primul rand sa privesc altfel smotrul si chiar sa imi fie drag, macar pentru efectul final, daca procesul in sine ma dezgusta. Sa te educi sa muncesti cu voiosie nu e lucru usor😊 Truc: cat timp muncesti cu mainile, foloseste ceva audio ca sa inveti ceva nou sa pur si simplu sa te binedispui. Sau: dc ai de facut o activitate statica, combin-o cu mici exercitii (eu fac ridicari pe varfuri in timp ce spal vase)

Mi-am facut un obicei din a incerca sa optimizez mereu procesul de organizare, curatare si ordonare a casei, sa lucrez cu eficienta maxima, eventual sa investesc putin in aparatura si ustensile practice, sa simplific ambianta ca sa nu mor ingrijind obiecte si maai ales sa pun la treaba toata suflarea din casa (nu ma intrebati cum😊)

Din cauza deselor mele slabiciuni treburile nu mi-au iesit intotdeauna chiar ca in proiect, dar pot spune ca in mare nu a trebuit sa imi petrec tot timpul trebaluind. Am avut timp si sa dorm putin ziua, si sa ies la plimbare, si sa spun cate o rugaciune, si sa citesc cate putin, si sa crosetez, si sa navighez pe net. Toate astea fara sa mi se intample sa intru in criza de salubritate😊

Gateste...

...mancaruri simple care plac. Aici erau bagati cu capul intr-un castron cu salata iceberg, cu lamaie si ulei de masline. Se prosteau nitel, dar chiar mananca mult cand prind asa ceva pe masa.

Momentul acela...

...cand ai imbracat copiii si in sfarsit te-ai pregatit si tu, dar ai lipsit un timp de langa ei: vrei sa iesi pe usa, dar trebuie sa te intorci sa dai cu mopul urgent😀

Ce-i va folosi...

...femeii sa cucereasca lumea intreaga, daca isi va pierde propriul camin? Nu cred ca exista om pe lumea asta care sa aiba mai multa nevoie de femeie decat pruncul ei. Asta in primul rand pentru ca orice rol ar avea in societate se pot gasi oameni capabili care sa o inlocuiasca cu succes. Acasa insa, nimeni nu poate suplini dragostea si zambetul mamei.

Platesti o bona, chemi o bunica si poate se descurca mai bine cu gospodaria, dar niciuna dintre ele nu are acelasi potential de afectivitate ca mama. Ea a fost aleasa de Dumnezeu sa poarte copilul acela in pantece si sa dezvolte una dintre cele mai profunde legaturi interumane (pe care niciodata nu le poti experia cu colegii de munca)

Cu cat pleci mai mult de langa copil, cu cat iti diminuezi disponibilitatea fata de el, cu atat iti raman inaccesibile locuri tainice din inima ta. Acest lucru nu il intelege o femeie care pleaca de langa copilul ei. Poate nici nu banuieste ce pierde.

Da' ce, crezi ca asa nu imi iubesc copilul? Sigur ca il iubesti, dar iubirea ta nu are timp si conditii sa creasca, sa treaca suficient prin focul rabdarii si sa se hraneasca pe saturate din imbratisari, jocuri, povesti si alte bucurii impartasite cu el.

Ca mama part time il iubesti prin corespondenta, acordandu-i cateva ore pe seara, cand si asa esti obosita de frecusul de la serviciu...

Nu ai de ales? Daca e cu adevarat asa, Dumnezeu pe cele cu neputinta le plineste. Uita-te totusi inapoi. Nu cumva la un anumit moment ai avut de ales si ai ales prost? Nu cumva de dragul bunastarii materiale, luxului sau pentru a fi bine  vazuta in societate si pentru gustul succesului, ti-ai injunghiat dragostea care te-ar fi tinut in mod firesc langa copil?

Disclaimer: nu vorbesc despre mame cu probleme psihice, despre copii la varsta la care se desprind in mod firesc de parinti si devin mai independenti si nici despre drame sociale.

Mi s-a intamplat...

...sa fiu "curtata" de diversi parinti pentru ca voiau o influenta crestina pentru copiii lor din partea alor mei. Au fost foarte expliciti in acest sens.

Pe undeva e de inteles sa incerci sa gasesti copilului prieteni pe gustul tau, cu comportament civilizat si vorbire decenta. Problema este cand nu te pui in pielea celuilalt, ci doar incerci sa il parazitezi. Ce ar fi intai sa te preocupe sa formezi tu copilul si sa-i sadesti bunul simt si valorile crestine si apoi sa cauti anturaj pentru el?

O greseala pe care o fac parintii este ca mizeaza foarte mult pe influenta altora si refuza sa impuna anumite norme morale in propria familie, de teama ca vor indeparta copiii. Educatia e in primul rand responsabilitatea parintilor, nu a cercului de prieteni.

O a doua greseala este ca multi asteapta adolescenta pentru a incepe educatia, comunicarea si apropierea de ei. Pana atunci se permit multe si de toate, ca "sunt si ei mici".

O hiba universala a relatiei cu copiii este timpul insuficient petrecut impreuna (ma refer la timp in care sa se interactioneze direct). Daca stai mult timp plecat, iar cand esti acasa calculatorul e mai interesant decat copilul, e firesc sa devii un strain pentru el.

Minime cunostinte despre felul in care vad copiii lumea, exercitiul de a te pune in locul lor si de a te cobora la mintea lor, renuntarea la postura permanenta de predicator (nu si la autoritatea cu care esti investit), creativitate in atitudine sunt cateva artificii care ajuta mult.

Poti fi exigent acolo unde copilul este delasator, dar este esential sa stie ca va fi mereu acceptat si iubit cu toate neputintele si greselile lui. Arata-i cand ii acorzi libertate si observati impreuna beneficiile ascultarii si roadele neascultarii. Vorbeste-i cu dragoste si pasiune autentica despre biserica, despre lucrarile lui Dumnezeu in lume, spune-i inca de mic despre bine si rau, asa cum le intelegi tu.

Cea mai tare arma in lupta cu nebunia care sta lipita de inima copilului nu este insa cuvantul, ci exemplul personal. Felul in care iti traiesti viata in intimitatea familiei tale da greutate cuvantului sau dimpotriva, arunca in aer tot ce incerci sa zidesti in sufletul lui.

Scolaritelor...

...mele care se agita pentru note mari le spun intotdeauna: "Munceste cat poti, dar nu iti face rau panicandu-te pentru un test sau o ascultare! Cand exersezi sau repeti  relaxat eficienta este maxima. In stare de alerta activitatea corticala e inhibata. Asa se face ca uiti si te blochezi in lucruri simple, care in mod normal nu iti pun probleme."

Ca sa le ajut in sensul acesta, niciodata nu le intreb si nu ma arat nemultumita de note in sine.  Incerc sa le cultiv un sentiment de oarecare libertate/autonomie si fata de profesori, sa nu se simta obligate sa mearga la concursuri si olimpiade doar pentru ca li se impune. Nu conversam foarte mult strict despre scoala, ci mai ales despre viata, relatii sociale, credinta, sanatate etc. Daca vor sa plece de la anumite ore (in perioadele cu teze sau cand se simt obosite) in general nu ma opun.

Nu imi vine sa cred cand le aud cum povestesc despre colege care plang de frica reactiei parintilor la o medie de 9. Bietii copii traiesc in teroare.

Mi se pare esential ca ele sa prinda diferenta dintre a se mobiliza, ca atitudine constructiva, si a se stresa, ca status autodistructiv. Mentionez ca atbitudinea mea de pana acum nu pare sa le fi alterat performantele scolare.

Ocupata...

...fiind cu lucrarea prioritara pe care cred ca trebuie sa o fac in etapa asta a vietii mele, nu gasesc timp sa formulez postari elocvente. Nu ma pot abtine sa nu postez telegrafic idei utile pe care le aud. 

Prin urmare si asa deci voi folosi blogul pe post de caiet de notite😊

Termenul grecesc pentru divort este "apostasion". Va spune ceva, seamana cu "apostazie"? Tot in familia asta de cuvinte grecesti se incadreaza "dezertare". Stiti cum sunt pedepsiti dezertorii. Mi s-a parut infricosatoare paralela aceasta: asa cum te inrolezi in armata si, desi treci pe langa moarte adesea, nu ai dreptul sa dezertezi, asa nici casatoria nu ai dreptul sa o desfaci pentru ca nu te simti confortabil in cadrul ei. Cine ramane pana la sfarsit luptand pentru unitate si armonie prin rugaciune, iubire, rabdare si jertfire de sine, acela este un erou.

Cheliuta

Cam asa imi ies mie treburile: tund copiii frumos, ma suna un telefon important, las pe Grigorie si Gheorghita nesupravegheati 2minute. Rezultatul:

Am ras cu totii, dar cel mai tare s-a distrat el cand s-a vazut in oglinda.
Cand a venit tati acasa a numit cheliuta respectiva "loc de pupat baiatul".
Ma simt binecuvantata sa am o familie in care incidentele de genul acesta nu sunt subiect de cearta sau reprosuri.

O parada a modei...

...care sa bucure si inima femeilor crestine

Sau aici

Isonar

Gheorghita 😊

Grigo...

...a fost cu tati in parohie, cu aghiasma mare. Acolo si-a innamolit bocancii prin toate santurile, dar si i-a curatat singur.

Dupa cum se vede, a stropit totul imprejur, s-a udat pe pantaloni, dar acestea sunt doar amanunte. Esentialul este ca a facut un pas inainte in autoingrijire.

Cea mai distructiva atitudine din partea mea ar fi fost sa spun: "Lasa, ca nu poti tu. Esti mic. Ii spal eu!" A doua varianta, de asemenea descurajanta, ar fi fost sa il critic, reprosandu-i ce nu a mers bine de-a lungul procesului tehnologic. Acelasi mesaj, transmis mai subtil, l-as fi dat daca retusam in final ceva la aspectul ghetutelor.

Nu am facut decat sa ma arat multumita de fapta lui frumoasa si am lasat produsul finit asa cum l-a facut el. Ca sa stie ca am incredere in el, nici macar nu am stat cu ochii pe el sa vad cum lucreaza. La sfarsit l-am rugat sa se schimbe si sa stearga pe jos mizeria. Daca ma refuza, o stergeam eu. No comment, altfel nu mai pup initiative din astea la varsta lui.

Omuletii nu au nevoie de critica, supraveghere exigenta si controlul calitatii. Au nevoie de incredere si acceptare.

Pe dinauntru

Ma preocupa mult paradigma mormantului varuit. Este oare omul asa cum il vad strainii, cunoscutii si colegii de serviciu, fie ei sefi sau subalterni? Nu cred. Aceea este mai degraba o proiectie a felului in care si-ar dori sa fie, daca nu cumva totul nu e decat o fatarnicie ordinara.

Din pacate insa, omul nostru nu duce acceasi lupta de a isi disimula neajunsurile si acasa. In familie se dechid supapele si iese din adancuri firea macinata de patimi.

Daca vrea cineva o nevointa bineplacuta lui Dumnezeu, socotesc ca nu i-ar strica sa incerce sa isi trateze membrii familiei ca si cand ar fi proprii clienti. Acasa intrece-te pe tine in delicatete, in politete, in punctualitate, in loialitate si de ce nu, in eleganta si frumusete.  Acolo incearca in primul rand sa iti etalezi toate calitatile pe care ti le-a daruit Dumnezeu si fata de ai tai lucreaza mai intai poruncile evanghelice.

N-am purtat...

...niciodata inel si nici nu vreau sa port, strict ca podoaba. Saptamana asta, poate luna asta, voi purta pe deget un strop de iubire de la Grigo: mi-a daruit un inel gasit printre lucrusoarele lui si mi-a zis sa il port numai putin😊

De pe wapp

Cum sa te descurci...

...cu mai multi copii

•  In primul rand nu lasa rugaciunea, indiferent in ce forma o practici si indiferent daca ajungi sau nu la biserica. Ea rezolva situatii, plineste neputinte, te acopera de rau si iti da o intelegere corecta asupra vietii
• Nu te plafona in lucrarea de despatimire, cu cat ai mai multi copii ai mai multa nevoie sa fii un om duhovnicesc. Asta te va scapa de multe tulburari si te va ajuta sa ii formezi corect si pe copii
•  Nu te lasa coplesita de standardele pe care ti le stabilesc altii, de ceea ce cred ei ca ar trebui sa faca o mama cu multi copii (cat de curata ar trebui sa ii fie casa, cat de blanda ar trebui ea sa fie etc).
• Nu iti face un scop in viata din a cauta sa faci impresie altora. 
•  Foloseste-ti timpul pentru a analiza ce e de facut, pentru a imbunatati strategia pe care o aplici, cauta informatii care sa te ajute in postura de mama a unei familii numeroase. Ia.ti eventual timp sa scrii ce inveti despre asta
• Foloseste-te de liste daca memoria te lasa (cu treburi pe care vrei sa le faci, cu ce suplimente alimentare sa dai la copii, de cumparaturi etc) 
• Cere ajutorul ori de cate ori ai nevoie, educa-ti copiii sa fie harnici, daca iti permiti, plateste o menajera, dar nu te inconjura deliberat de persoane care strica pacea in familie
• Simplifica-ti existenta. Nu acumula multe lucruri, nu numai nu cumpara, ci si arunca, daruieste ce iti prisoseste (pastreaza ce crezi ca folosesti de la un copil la celalalt, depozitand pe categorii de varsta). Nu gati sofisticat si invata-ti copiii sa manance ce au pe masa (dar orienteaza-te sa si gatesti ce stii ca se consuma)
• Nu te panica gandindu-te cate mai ai de facut. Uneori asta te distruge mai mult decat ceea ce faci efectiv. 
• Fii ordonata cat te pricepi, investeste in organizatoare, pune etichete, sorteaza categorii de lucruri, ce nu folosesti la ordinea zilei depoziteaza in beci, in pod, nu lasa sa te impiedici de ele la tot pasul
•  Instaureaza un program fix pe c addt posibil, creeaza rutine pe parcursul zilei. Acest lucru odihneste foarte mult organismul si usureaza munca de linistire a copiilor (ei se obisnuiesc cu felul in care decurge o zi in casa voastra, se asteapta ca lucrurile sa decurga intr-un anumit fel, drept pentru care nu vor mai opune atata rezistenta)

• Stabileste ce e prioritar. Da tot ce poti, dar accepta-ti limitele. Daca vrei niste sugestii de prioritati majore: sanatate, alimentatie, alaptat sugar mic, igiena.
• Gandeste-te la tot ce se poate desfasura simultan si profita de asta. Anticipeaza si pregateste psihologic, fa-ti un program pe ziua de maine, gandeste in perspectiva cand iei decizii
• Cand iei un obiect asigura-te ca este rezistent si acorda importanta deosebita criteriului practic (daca nu cumva te ucide cat e de inestetic) 

• Da preocupari copiilor, imparte-le mici responsabilitati, invata-i sa se joace unii cu altii, implica-i alaturi de tine in activitatile zilnice chiar daca la inceput lucreaza prost
•  Nu ii invata pe cei mici sa aiba nevoie de slugi ca sa se imbrace, sa isi puna in farfurie, sa isi faca patul. Se netrebnicesc. Nu faci decat sa le creezi timp pentru jocuri pe telefon si desene.
• Vorbeste-le mult, explica tot, povesteste-le, intreaba-i, joaca-te si chiar canta cu ei. Tine-i pe langa tine cand te rogi, chiar daca se joaca si te calaresc.
• Atinge-i des de lucruri si materii sfintite ale bisericii 

Pe scurt, daca nu esti lenesa bolnava sau perfectionista si daca ceri ajutorul lui Dumnezeu, este imposibil sa nu te descurci

M-a rugat cineva...

...sa scriu o postare despre cum ma descurcam cand aveam trei copii si ramaneam singura acasa. Diferenta intre primii doi era de un an si patru luni, iar intre al doilea si al treilea de doi ani si patru luni.

Nu stiu cat imi amintesc concret de atunci.  Stiu ca la mai putin de doua saptamani de cand am nascut al treilea copil am dat examen de rezidentiat si, spre surprinderea mea, l-am luat. Imi mai amintesc ca era iarna cat era el mic si nu puteam iesi afara cat ar fi vrut fetitele mari. Asta ma nemultumea zilnic. Sotul nu era foarte ocupat, dar nici nu era prea implicat. Mama si soacra nu erau invitate la mine, ca sa imi fie mai usor psihologic😊. In sesiuni venea sa ma ajute o doamna cu inima mare din parohia sotului, dar nu putea sa ma suplineasca integral.

Mai tin minte cum coboram scarile cu caruciorul si o lasam pe cea mare cu mijlocia (care era mai impiedicata) sus, pana ma intorceam sa o ajut si pe ea sa coboare. Nu aveam internet nici cunoscute cu familie numeroasa care sa ma inspire si nici nu auzisem de vreun sling. Nu am alaptat in tandem si am fost destul de bolnavicioasa, fiindca traiam intr-o saracie extrema si mancam prost. Nu aveam nici masina de spalat performanta, nici automobil, nici bani de mers cu taxi la discretie. In mici excursii si la duhovnic ne duceau alti frati crestini, carora le sunt foarte recunoscatoare. M-au marcat la al treilea copil alergiile lui (primele care m-au facut sa ma gandesc serios la alimentatie) si faptul ca era extrem de agitat, un soi de ADHD (de care pe vremea aceea nu stiam). De asemenea am facut cunostinta cu ocazia celui de-al treilea copil cu gelozia fraterna, care intre primii doi nu exista.

Cert este ca nu imi amintesc nimic de dificultati la gatit, spalat si curatenie. Ma descurcam destul de bine, dar cu pretul unei oboseli crunte. De la al treilea copil am inceput sa simt vertij la oboseala si tot atunci mi-am dat seama ca am energie limitata si nu voi putea rezista o viata cu mancat masa de seara la 12 noaptea si culcat la 2a.m. ca sa le pun pe toate la punct. Limita adevarata aveam sa o simt dupa al patrulea copil😊 care a venit la un an si jumatate dupa al treilea.

Prea putin este relevant ceea ce am trait eu  concret, cu greseli si reusite in materie de organizare. Mai util va este sa cautati concluziile la care ajung mamicile cu mai multi copii si sa preluati ceea ce vi se potriveste. Ma voi stradui intr-o postare viitoare sa enumar cateva chestiuni generale asa cum imi vin in minte la varsta asta. Probabil am mai insirat cateva pe blog (nu le mai stiu exact si nu sunt dispusa sa fac rezumate)

Putina sminteala...

...nu strica 😃 sau din categoria "think outside the box"

Iata doua melodii instrumentale care ma ajuta duhovniceste foarte mult, ma duc cu gandul la moarte, la zadarnicia ambitiilor omenesti si la repeziciunea cu care se trec toate. Imi place si repetitivitatea temei muzicale. Diversitatea sunetului nu m.ar lasa atat de libera sa cuget.

Si o a treia care imi starneste mila fata de conditia umana si ma face sa reflectez la complexitatea creatiei umane (cate popoare sunt pe acest pamant carora Dumnezeu le poarta de grija, le naste prunci si le da darurile iubirii Sale de oameni in ciuda faptului ca El nu este cunoscut in mijlocul lor)

Roada duhului...

...este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare...(Galateni, cap.5) nu multele metanii, nu acatistele si catismele, nu postul si nici ajunarile. Toate cele din urma sunt mijloace de care ne folosim ca sa miscam impietrirea inimii. Sunt o cale pe care daca mergem, dar nu ajungem la destinatie, prea putin ne ajuta osteneala de a o parcurge.

Neuronii oglinda...

...sunt un grup interesant de neuroni care ne face partasi in mod automat la ceea ce vedem. Cand privim ceva, prin intermediul neuronilor oglinda, creierul nostru se comporta ca si cand noi insine am fi protagonistii actiunii. Ma ingrozesc mai ales cand ma gandesc la consumatorii de pornografie sau violenta virtuala.

Frici feministe

• In esenta toate vizeaza supunerea femeii catre barbat, care este marea piatra de poticnire a femeilor care vor sa fie libere in casnicie
• Sotul se va manifesta printr-un control excesiv si va vrea sa iti dicteze ce culoare de sosete sa iti cumperi, ce sa mananci, sau cand sa vorbesti
• Poate va intentiona chiar sa iti dirijeze preferintele, opiniile si simtul estetic
• Barbatul va vrea sa administreze si ultimul leu si nu vei putea cumpara nici telina daca nu iti da voie. In schimb, el va putea jongla cu banii dupa bunul plac, facand toate imprudentele, fara sa tina seama de sfatul tau
• Te va tine inchisa in casa, la coada tigaii, in vreme ce el se va plimba si va iesi cu prieteni dupa bunul plac
• Cu siguranta iti va turna multi copii, dupa care se va arata nemultumit de felul in care arati precum si de faptul ca nu mai ai energie ca sa ii acorzi atentie lui
• Te va trata ca pe o sclava: stand in varful patului la filme, pe forumuri sau facebook, te va lasa pe tine sa faci toata munca de jos care tine de gospodarie si, bineinteles, de cresterea copiilor
• Nu numai atat, dar se prea poate sa nu vrea sa misti in front nici in fata socrilor sau a altor rude/prieteni de-ai domniei sale
• Nu vei avea dreptul de a-ti educa proprii copii asa cum crezi ca e bine, daca el va avea o viziune diferita asupra subiectului
• Daca e gelos, iti va pune restrictii pana la absurd in relatiile cu ceilalti
• Daca e libertin, va flirta dupa bunul plac si tu va trebui sa suporti toate cu zambetul pe buze
• Oricum, prietenii de familie ii va tria el si vei suferi, fiindca nu iti place genul de persoane cu care se inconjoara
• Daca e sofer imprudent, nu vei avea voie sa comentezi felul in care conduce
• In general, orice decizie proasta pe care o va lua va trebui acceptata fara cracnire
• Doar tu trebuie sa iti ceri iertare si niciodata viceversa
• Doar pentru el e permisa mania (cu urlete si spart obiecte) tu trebuie sa fii un monument de autocontrol

Vestea buna este ca rareori un barbat intruneste toate devierile comportamentale de mai sus, deci nu va trebui sa inghiti tot ce am enumerat. In plus, daca omul merge sincer pe calea credintei, cu siguranta nu va stagna in a te nedreptati. Privind din perspectiva autodesavarsirii, ai putea intrevedea in anumite fixisme ale sotului medicamente pentru patimile si neajunsurile tale sau canon pentru pacatele savarsite. Ceea ce nu este de folos pentru tine se vindeca in timp (indelungat 🤕) cu rugaciune si rabdare.
Ce e drept in toate acestea? Logica si pedagogia divina. Da jos jugul, si te vei departa de voia lui Dumnezeu...

La noi...

prinsi de microbul
cozonacilor

...cheful de bucatareala, aproape absent inainte de Craciun, abia acum isi face simtita prezenta.

Cruzime

Povesteam zilele trecute cu cineva si mi.a ajuns la urechi cum o mama pleca de acasa, lasa copiii mici cu tatal lor, dar nu lasa lapte muls si nici lapte praf pentru sugar,  iar cand cel mic incepea sa planga de foame il sfatuia pe sot sa il lase sa planga, "ca plange pana adoarme si ii trece".

Cam asa a alaptat (batut joc) ea exclusiv nu unul, ci mult mai multi copii. Si cica mai e si crestina de-a noastra😱 Probabil mai spre sfarsitul vietii i-ar prinde bine sa fie lasata in scaunul cu rotile pana lesina de foame. De cata intelepciune e nevoie ca sa intelegi ca foamea e o nevoie primara si nu un moft?! 

Eu credeam ca astea se intamplau numa'  pe vremea iobagilor, sarmanii. Da' de unde! Persoana in cauza are o situatie materiala peste medie. Si, culmea! Este medic de familie si da altora exemplul acesta barbar. Va las pe voi sa intelegeti, ca mintea mea nu poate sa priceapa cum o astfel de femeie (care are acces la atatea articole care arata ce impact psihologic si intelectual are asupra copilului faptul ca in perioada de sugar este ingrijit corespunzator si chiar purtat pe cat se poate aproape de corpul mamei) se simte confortabil in propria piele/constiinta.

Fara sa vreau ma duc cu gandul la spartani

Daca iti conduci...

...viata ghidandu-te dupa "ce zice lumea", te asigur ca ti-ai ratat existenta. Cate familii se cearta pentru aparente, cate avorturi se fac din pricina presiunii sociale!

Vezi mai intai care e voia lui Dumnezeu si apoi cauta sa fii in pace si armonie cu cei de aproape ai tai (daca acestia nu sunt la unison, multumeste-i ierarhic😊 intai sotul, apoi copiii, apoi celelalte rude) si calea mantuirii este deschisa. Atentie la "lumea" din biserica, fiindca si aici gasim oameni superficiali care emit judecati si dau sentinte fara menajamente.

Cei care sunt preocupati excesiv de felul in care sunt vazuti in societate si sacrifica pentru aceasta relatiile in familie nu lucreaza pentru Adevar, ci doar varuiesc pe dinafara mormantul in care zace lipsa lor de iubire.

In noul an va doresc sa aveti curajul de a marturisi care va sunt valorile, intelepciunea de a va da seama cine conteaza cu adevarat in viata voastra si puterea de a ramane de partea celor care va iubesc cu adevarat in Domnul!