...mele care se agita pentru note mari le spun intotdeauna: "Munceste cat poti, dar nu iti face rau panicandu-te pentru un test sau o ascultare! Cand exersezi sau repeti relaxat eficienta este maxima. In stare de alerta activitatea corticala e inhibata. Asa se face ca uiti si te blochezi in lucruri simple, care in mod normal nu iti pun probleme."
Ca sa le ajut in sensul acesta, niciodata nu le intreb si nu ma arat nemultumita de note in sine. Incerc sa le cultiv un sentiment de oarecare libertate/autonomie si fata de profesori, sa nu se simta obligate sa mearga la concursuri si olimpiade doar pentru ca li se impune. Nu conversam foarte mult strict despre scoala, ci mai ales despre viata, relatii sociale, credinta, sanatate etc. Daca vor sa plece de la anumite ore (in perioadele cu teze sau cand se simt obosite) in general nu ma opun.
Nu imi vine sa cred cand le aud cum povestesc despre colege care plang de frica reactiei parintilor la o medie de 9. Bietii copii traiesc in teroare.
Mi se pare esential ca ele sa prinda diferenta dintre a se mobiliza, ca atitudine constructiva, si a se stresa, ca status autodistructiv. Mentionez ca atbitudinea mea de pana acum nu pare sa le fi alterat performantele scolare.
După 3 ani de hs, copilul meu cel mare s-a integrat perfect în colectivul școlii de stat. Dar culmea este că el nu e nicicum sensibil la concurență, nici nu îl afectează notele așa cum îmi amintesc despre copilăria mea... O fi efectul învățării acasă a noțiunilor elementare,din plăcere și fără stres? Sper să fie așa...
ReplyDeleteAndreea Ileana