Mi s-a intamplat...

...sa fiu "curtata" de diversi parinti pentru ca voiau o influenta crestina pentru copiii lor din partea alor mei. Au fost foarte expliciti in acest sens.

Pe undeva e de inteles sa incerci sa gasesti copilului prieteni pe gustul tau, cu comportament civilizat si vorbire decenta. Problema este cand nu te pui in pielea celuilalt, ci doar incerci sa il parazitezi. Ce ar fi intai sa te preocupe sa formezi tu copilul si sa-i sadesti bunul simt si valorile crestine si apoi sa cauti anturaj pentru el?

O greseala pe care o fac parintii este ca mizeaza foarte mult pe influenta altora si refuza sa impuna anumite norme morale in propria familie, de teama ca vor indeparta copiii. Educatia e in primul rand responsabilitatea parintilor, nu a cercului de prieteni.

O a doua greseala este ca multi asteapta adolescenta pentru a incepe educatia, comunicarea si apropierea de ei. Pana atunci se permit multe si de toate, ca "sunt si ei mici".

O hiba universala a relatiei cu copiii este timpul insuficient petrecut impreuna (ma refer la timp in care sa se interactioneze direct). Daca stai mult timp plecat, iar cand esti acasa calculatorul e mai interesant decat copilul, e firesc sa devii un strain pentru el.

Minime cunostinte despre felul in care vad copiii lumea, exercitiul de a te pune in locul lor si de a te cobora la mintea lor, renuntarea la postura permanenta de predicator (nu si la autoritatea cu care esti investit), creativitate in atitudine sunt cateva artificii care ajuta mult.

Poti fi exigent acolo unde copilul este delasator, dar este esential sa stie ca va fi mereu acceptat si iubit cu toate neputintele si greselile lui. Arata-i cand ii acorzi libertate si observati impreuna beneficiile ascultarii si roadele neascultarii. Vorbeste-i cu dragoste si pasiune autentica despre biserica, despre lucrarile lui Dumnezeu in lume, spune-i inca de mic despre bine si rau, asa cum le intelegi tu.

Cea mai tare arma in lupta cu nebunia care sta lipita de inima copilului nu este insa cuvantul, ci exemplul personal. Felul in care iti traiesti viata in intimitatea familiei tale da greutate cuvantului sau dimpotriva, arunca in aer tot ce incerci sa zidesti in sufletul lui.