Dupa cum se vede, a stropit totul imprejur, s-a udat pe pantaloni, dar acestea sunt doar amanunte. Esentialul este ca a facut un pas inainte in autoingrijire.
Cea mai distructiva atitudine din partea mea ar fi fost sa spun: "Lasa, ca nu poti tu. Esti mic. Ii spal eu!" A doua varianta, de asemenea descurajanta, ar fi fost sa il critic, reprosandu-i ce nu a mers bine de-a lungul procesului tehnologic. Acelasi mesaj, transmis mai subtil, l-as fi dat daca retusam in final ceva la aspectul ghetutelor.
Nu am facut decat sa ma arat multumita de fapta lui frumoasa si am lasat produsul finit asa cum l-a facut el. Ca sa stie ca am incredere in el, nici macar nu am stat cu ochii pe el sa vad cum lucreaza. La sfarsit l-am rugat sa se schimbe si sa stearga pe jos mizeria. Daca ma refuza, o stergeam eu. No comment, altfel nu mai pup initiative din astea la varsta lui.
Omuletii nu au nevoie de critica, supraveghere exigenta si controlul calitatii. Au nevoie de incredere si acceptare.
Cred ca s-a pierdut comentariul, se mai intampla, dar chiar vreau sa spun si eu ca ce-ai scris aici e foarte important, ai punctat exact, din pacate foarte putini parinti se comporta, gandesc, reactioneaza asa. Nici eu n-am stiut de la inceput sa reactionez asa.
ReplyDeleteCred c-ai putea sa te gandesti serios sa scrii o carte pe tema cresterii copiilor. Stiu ca n-ai timp, n-ai poate nici stare sufleteasca pentru asa ceva, dar ar fi foarte important pentru foarte multe mame.
Off da... Știam și eu teoria, am făcut psihologie și am citi mult in plus despre educația copiilor, dar în practică greu pot controla monstrul din mine, care se dezlănțuie uneori în asemenea cazuri. Bine ne învățați, dar e mare lucru să reușim să aplicăm
ReplyDelete