Mi-am luat in sfarsit cartea recomandata de Diana. Inca de la primele pagini m-a cucerit.
Prima impresie, pe neterminate: vazand ce fel de lupte ducea parintele cu ispitele, imi e foarte clar ca noi, caldiceii de rand, plutim undeva in afara "ringului de box".
Ma bucur ca ai luat aceasta carte! Dupa ce o vei citi, iti povestesc ce m-a impresionat cel mai mult in toata cartea. E mai pe la final. Pe mine nu m-a miscat nicio carte cum m-a miscat cea a Pr. Efrem despre Gheron Iosif... E o marturie contemporana foarte vie, despre ce inseamna sfintenie, nevointa, ascultare... toata viata duhovniceasca in adancul ei. Am aflat de la cineva cu credibilitate ca viziteaza si acum , in duh, Atosul. Sunt persoane care spun ca l-au intalnit, ca l-au vazut... desi el e destul de bolnav, la pat, in Arizona, unde a infiintat 17 manastiri ortodoxe. Un titan duhovnicesc, un sfant care a avut putini ucenici, dar acestia au revigorat monahismul in Atos. A scos untul din ei, dar l-a scos cu folos. De aceea am acum mare evlavie la Par Efrem, staretul Man Vatopedi, ca fiind un fel de nepot duhovnicesc al lui Gheron Iosif (e ucenic al parintelui Iosif Vatopedinul, cel care a zambit dupa moarte). Din ce imi povesteste sotul, care se duce periodic la Vatopedi, la parintele Chiril, acolo par asa de asezati duhovniceste, cu atata dragoste si ascultare de staret, incat mantuirea pare aproape o ecuatie matematica acolo.
Cum spui si tu, noi, caldiceii, suntem pe dinafara total. Citind cartea, am raportat mereu ascultarea pe care o faceau ucenicii sai, la ascultarea pe care ar trebui sa o am eu fata de duhovnic si fata de sot. Par Efrem Filotheitul, pune mult accent pe a-si odihni staretul, odihnindu-l astfel, pe Dumnezeu. Mi-am pus serios problema, oare cum imi odihnesc eu, cartitoarea si neascultatoarea, duhovnicul? Oare cum imi odihnesc eu sotul? In definitiv, tot ce citim acolo, poate fi raportat si la viata noastra in lume. Se poate. Vei citi acolo, ce ucenice avea in lume, care atunci cand se rugau, se inaltau stalpi de foc ce se vedeau din Atos. Dar te las sa descoperi tu. Doar atat mai am de spus. Despre mamele ucenicilor sai, se tot spune in carte:"avea o mama asceta, mare traitoare, etc". Tooti au avut mame evlavioase, rugatoare, chiar daca aveau multi copii. Asa ca, scuzele mele ca nu ma pot ruga pt ca am copii, au cazut precum vopseaua scorojita de pe pereti.
Ma bucur ca ai luat aceasta carte! Dupa ce o vei citi, iti povestesc ce m-a impresionat cel mai mult in toata cartea. E mai pe la final.
ReplyDeletePe mine nu m-a miscat nicio carte cum m-a miscat cea a Pr. Efrem despre Gheron Iosif... E o marturie contemporana foarte vie, despre ce inseamna sfintenie, nevointa, ascultare... toata viata duhovniceasca in adancul ei.
Am aflat de la cineva cu credibilitate ca viziteaza si acum , in duh, Atosul. Sunt persoane care spun ca l-au intalnit, ca l-au vazut... desi el e destul de bolnav, la pat, in Arizona, unde a infiintat 17 manastiri ortodoxe. Un titan duhovnicesc, un sfant care a avut putini ucenici, dar acestia au revigorat monahismul in Atos. A scos untul din ei, dar l-a scos cu folos. De aceea am acum mare evlavie la Par Efrem, staretul Man Vatopedi, ca fiind un fel de nepot duhovnicesc al lui Gheron Iosif (e ucenic al parintelui Iosif Vatopedinul, cel care a zambit dupa moarte). Din ce imi povesteste sotul, care se duce periodic la Vatopedi, la parintele Chiril, acolo par asa de asezati duhovniceste, cu atata dragoste si ascultare de staret, incat mantuirea pare aproape o ecuatie matematica acolo.
Cum spui si tu, noi, caldiceii, suntem pe dinafara total. Citind cartea, am raportat mereu ascultarea pe care o faceau ucenicii sai, la ascultarea pe care ar trebui sa o am eu fata de duhovnic si fata de sot. Par Efrem Filotheitul, pune mult accent pe a-si odihni staretul, odihnindu-l astfel, pe Dumnezeu. Mi-am pus serios problema, oare cum imi odihnesc eu, cartitoarea si neascultatoarea, duhovnicul? Oare cum imi odihnesc eu sotul? In definitiv, tot ce citim acolo, poate fi raportat si la viata noastra in lume. Se poate. Vei citi acolo, ce ucenice avea in lume, care atunci cand se rugau, se inaltau stalpi de foc ce se vedeau din Atos.
ReplyDeleteDar te las sa descoperi tu. Doar atat mai am de spus. Despre mamele ucenicilor sai, se tot spune in carte:"avea o mama asceta, mare traitoare, etc". Tooti au avut mame evlavioase, rugatoare, chiar daca aveau multi copii. Asa ca, scuzele mele ca nu ma pot ruga pt ca am copii, au cazut precum vopseaua scorojita de pe pereti.