Thursday, April 21, 2011

Cadou de Paşti

          De multă vreme tânjeam după o carte folositoare de suflet pe problemele vieţii de familie. Ieri seară la denie am stat cu copiii în biserică în pronaos, lângă pangar. Grigo era preocupat să admire prin geamul de sticlă iconiţe, cruciuliţe, metăniuţe şi cu ocazia asta a fost cuminte aproape toată slujba. Tot privind eu în gol spre cărţile expuse, una dintre ele mi-a agăţat efectiv privirea. Titlul ei conţinea cuvântul cheie FAMILIE. Am cumpărat-o îndată - 10 lei. În dimineaţa asta am citit din ea. E extraordinară. Mă duc să mai cumpăr câteva ca să completez "zestrea" fetelor :)
at

6 comments:

  1. DianaApril 22, 2011 at 5:25 AM

    Vorbesti serios ca tu cumperi de acum carti pentru cand se vor casatori? Mi se pare minunat. Eu inca dinainte de a ma casatori, cand vedeam o carte pentru copii deosebita, o cumparam pentru viitorii mei copii. Cumpar si acum carti pentru cand vor fi mari dar nu m-am gandit pana acum la ceea ce zici tu, adica sa cumpar penteru fiecare cate una. E o idee interesanta.

    ReplyDelete
  2. ecaterinaApril 22, 2011 at 11:03 AM

    Vorbesc serios. Alte bogăţii nu prea am cum să le ofer. O carte bună le va fi de folos chiar dacă nu se vor căsători.

    ReplyDelete
  3. corinaApril 22, 2011 at 2:59 PM

    Si eu am acest obicei dar nu stiu sa-l fi luat de la cineva, defapt daca ma gandesc bine mama ne cumpara aceeasi carte la fiecare, zicea sa o avem toti.
    Si dupa cum iti spuneam,cand pot le cumpar la toti aceeasi carte.:)

    ReplyDelete
  4. ecaterinaApril 22, 2011 at 10:38 PM

    Nu-mi permit să fac de fiecare dată gestul acesta, dar caut să cumpăr cărţile care mi s-au părut bune (scrise de sfinţi sau mari duhovnici)în mai multe exemplare. Cartea cu Pinocchio o avem într-un singur exemplar :)

    ReplyDelete
  5. DianaApril 23, 2011 at 3:14 AM

    Pe langa folosul duhovnicesc al acestui gest, aduce si multa bucurie in inima copilului care isi va da seama ca cineva l-a iubit atat de mult incat s-a gandit cu adevarat la viitorul lui. Eu, care am simtit mereu nevoia de afectiune (mama desi ne iubeste e foarte rezervata in cuvinte de apreciere si in mangaieri), ma emotionez doar la gandul ca as fi putut primi o asemenea dovada de iubire.
    La fel de pretios mi s-a parut semnul de carte pe care il daruiesti copiilor cand termina clasa I. Mi-am prospus sa pun si eu in aplicare cumva asta, dar nu stiu sa tricotez. E un lucru care ma supara rau pentru ca as putea sa le lucrez mereu cate ceva.

    ReplyDelete
  6. ecaterinaApril 23, 2011 at 4:55 AM

    Nu sunt tricotate, sunt cusute cu cruciulite. E simplu.

    ReplyDelete