Şi mai e ceva, un adevăr biblic care merită să fie apărat, deşi este cam incomod pentru femeile contemporane educate în spiritul independenţei diabolice. Dumnezeu a dat bărbatului stăpânire (totul până la păcat) asupra femeii: atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni. Lucrurile trebuie să se desfăşoare conform viziunii pe care o are soţul asupra familiei. Femeia a fost concepută de Dumnezeu ca ajutor al bărbatului, nu bărbatul este dator, tăindu-şi voia proprie, să o susţină pe femeie în ascensiunea ei. Fireşte, toate se fac prin bună înţelegere, dar atunci când apar contradicţii, femeia este cea care trebuie să cedeze, dacă hotărârea bărbatului nu este potrivnică voii lui Dumnezeu.
În familia creştină există o ierarhie, oricât ar încerca unii să răstălmăcească texte ca acesta:
 |
| Free images |
Toate femeile cununate în biserică ar trebui să citească şi să recitească apostolul de la slujba cununiei - atenţie, nu partea care învaţă care sunt îndatoririle bărbatului :) - ca să-şi hrănească mintea cu profunzimea Scripturilor, nu cu otrava strecurată de feminism în cărţile şi filmele contemporane. O femeie ce pare capabilă de "performanţe" duhovniceşti, dar nu arată respectul cuvenit bărbatului său este ca un măr frumos pe dinafară şi găunos pe dinăuntru. O cât de discretă atitudine de dispreţ faţă de soţ trebuie să fie un indiciu că acea femeie este bolnavă sufleteşte. Dacă simţiţi că aveţi o "imunitate spirituală" precară vă sfătuiesc să evitaţi compania ei. Maladia de care suferă e molipsitoare!
din pacate putini barbatii din ziua de azi se simt in stare sa preia in totalitate responsabilitatea financiara a familiei, astfel ca de multe ori femeile lucreaza, chiar daca nu isi doresc asta.
ReplyDeleteDa, aşa este. Atunci să preia şi din responsabilitatea reproducerii şi a creşterii copiilor. Mi se pare echitabil.
ReplyDeleteCunosc o familie în care soţia aduce un venit consistent dar vine acasă doar în week-end. El se ocupă de creşterea şi educaţia copiilor. Au o relaţie armonioasă, deşi un pic atipică.
esti o femeie proasta
ReplyDeleteExact! Da' nu vreau să fiu şi nebună.
ReplyDeleteMa regasesc in articolele tale si te citesc mereu cu uimire si bucurie. Ca un comentariu la postarea ta, as zice si eu ca menirea barbatului este sa fie stapan al casei. Daca rolurile se inverseaza si femeia vrea sa stapaneasca barbatul cu orice chip luand stapanirea familiei si desfiintand autoritatea lui, atunci sotul va fi impins inconstient spre patimi( spre exemplul patima bauturii). Adesea unul ca acesta isi va gasi refugiul in tot felul de activitati extraconjugale ca sa-si "desavarseasca", pacatuind, rolul de stapan. Ori daca nu , traiul in casa va semana cu o searbada convietuire, fara suflul viu al vietii crestine, in care cei doi traiesc ca doi morti vii dand un exemplu negativ copiilor lor.
ReplyDeleteMultumiri tie, Irinei, celor care daruiesc din prea plinul lor sufletesc ca sa ajute pe Cale si alte suflete care tanjesc dupa vietuirea crestina. Multa bucurie de la Domnul nostru va doresc.
Acum, cand va scriu, am in fata ochilor mame crestine care au renuntat la carierele lor, unele chiar stralucite, ca sa-ti creasca copiii si sa nasca, implinindu-si menirea lor. Le vedem impreuna cu copiii in parohiile unde slujesc preoti de toata isprava. In unele cazuri sunt martora cresterii lor frumoase, vad roadele vietuirii lor: copiii sunt respectuosi, rugatori, au minte luminata, sunt primii in scoala...
ReplyDeleteViitorul acestor mame si sotii crestine este asigurat de Insusi Dumnezeu !
Este un subiect inca sensibil pentru mine si inca am momente in care ma simt frustrata ca nu merg la serviciu pentru ca stau acasa cu copiii. Toate sunt amplificate de parintii mei care nu inteleg de ce am facut doua facultati si nu profesez nimic, preferand sa nasc si sa imic resc copiii. Am luat in calcul varianta de a le duce la camin, dar nu m-am indurat. Desi pare absurd, pe langa faptul ca stau inchisi de dimineata pana la ora 16-17 intr-o incapere cu persoane din afara familiei, un motiv serios care m-a facut sa renunt a fost...mancarea. Pe langa unt si gem, dimineata nu le prea lipseste celebrul pateu de "pasare". La pranz, se gateste cu fel de fel de plicuri, iar dupa amiaza li se da gustare un ou de ciocolata, sau o prajiturica din aceea ambalata. Pare putin lucru, dar sa le dai zilnic asa ceva, este boala sigura. Asa ca a picat varianta aceea. M-am gandit apoi la bona, dar putine vor sa stea cu 3 copii (in curand 4), iar cele care vor, trebuie foarte bine polatite, asa ca salariul meu s-ar duce pe asa ceva. Asa ca pentru moment mi-am pus in cui cariera si ma ocup eu de cresterea lor, dar nu 100% lipsita de regrete.
ReplyDeleteCunosc si o familie de preot cu 6 copii in care preoteasa lucreaza, dar este invatatoare si la pranz e acasa. Sotul ei o ajuta foarte mult si mama dansului la fel, e aproape permanent la dispozitia lor. Dar chiar si asa e destul de greu, pentru ca preoteasa a fost nevoita sa faca fel si fel de cursuri care se cer acum, plus masteratul si ii era foarte greu cu examenele insarcinata fiind. Plus ca alapteaza si trezitul noaptea o oboseste peste masura si dimineata abia se terezeste sa plece la scoala. Ce vreau sa spun este ca e posibil ca femeia sa aiba un serviciu, dar nu de 10 ore pe zi si nu fara ajutorul sotului care sa preia din treburile casnice.
ReplyDeleteO femeie crestina care isi intelege rostul nu are regrete pentru viata daruita familiei sale si nici nu poate fi influentata de nimeni, caci bucuria, credinta, pacea casei de la Duhul Sfant sunt mai dulci ca bucuriile pamantesti , ca orice cariera. Talantii ei sunt lucratori in familie, dar si in afara, prin exemplul pe care il ofera comunitatii.Unei astfel de familii , decenta traiului este asigurata de Dumnezeu. O sotie care este "doamna casei sale" (expresie a Parintelui Iustin) isi respecta barbatul si ii apreciaza munca, il asculta, il cinsteste si il hraneste nu doar cu mancare buna si sanatoasa, ci si cu rugaciune, cu iubire. Acesta , la randul lui, se transforma intr-un barbat adevarat, responsabil si preocupat de nevoile familiei si va duce dupa el in lume valorile crestine ca o lumina pusa in sfestnic. Cred ca femeile sunt in mare masura responsabile de fericirea casei lor. Ele prin rugaciune si exemplul propriu isi mantuiesc barbatul si copiii. Si fiindca a fost duminica Sfintei Cruci, va scriu indemnul indemnul parintelui nostru: sa ne luam crucea si sa urmam lui Hristos, asumandu-ne numele de crestin , traind poruncile evanghelice in casa noastra , dar si in afara ei. Bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos va doresc.
ReplyDeleteDacă doamna preoteasă are putere şi răbdare cu 25 - 30 de copii la şcoală, pe lângă cei 6 de acasă, spune-i să se roage şi pentru mine. Dumnezeu le face cu putinţă toate acestea.
ReplyDeleteEu n-aş putea lipsi de-acasă zilnic 5 ore fără repercursiuni asupra relaţiilor dintre noi (ştiu din experienţă). Ar domni haosul în căminul meu, pentru că eu sunt cea care-i organizez şi-i mobilizez pe ceilalţi.
Este intr-adevar o femeie nefiresc de calma. Toti au observat acest lucru. Iar faptul ca mama parintelui este de cele mai multe ori prezenta la ei in casa sa ii ajute, echilibreaza lucrurile. Si la mine ar fi la fel, pentru ca sotul meu, desi ma ajuta foarte mult si preia din treburile casnice, nu se descurca sa organizeze lucrurile. Important este sa gaseasca fiecare pentru familia sa reteta potrivita pentru a merge spre mantuire.
ReplyDelete