Doctorate în teologie

Sfântul Simeon Noul Teolog:

          Cunoaşterea duhovnicească e ca o casă zidită în mijlocul cunoaşterii lumeşti. În ea, ca într-un chivot trainic şi bine păzit se află cunoaşterea Scripturilor de Dumnezeu insuflate. Ca să-l deschidă pe acestă nu stă în puterea înţelepciunii omeneşti, de aceea bogăţia Duhului aflată înăuntru rămâne necunoscută oamenilor lumeşti. Şi în acelaşi chip în care un om, luând chivotul cu totul şi purtându-l cu sine, nu ar cunoaşte comoara aflată în el, tot aşa şi cel ce ar învăţa pe de rost toată Scriptura nu cunoaşte din aceasta darul Duhului Sfânt aflat în ea. Ce folos ai dacă-l porţi mereu cu tine pecetluit şi nu poţi vedea pietrele scumpe şi mărgăritarele aflate într-ânsul.(...)

Credit: Free images from acobox.com

Pietre scumpe sunt poruncile lui Dumnezeu şi mărgăritare sunt virtuţile şi prin lucrarea lor se deschide uşa cunoştinţei, căci: "Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el"(Ioan, cap 14, 23) Deci când Dumnezeu locuieşte în noi şi ni se arată şi simţitor, atunci şi noi contemplăm gânditor cele ce se află în chivot, adică dumnezeieştile taine ascunse în Scripturi. (...) Căci cum ar putea vreodată să ştie, să cunoască sau să înţeleagă cât de puţin cele pecetluite şi închise, cele nevăzute şi necunoscute de oameni, ci numai de Duhul Sfânt descoperite, aceia care nu au cunoscut venirea Acestuia, strălucirea, luminarea şi sălăşluirea lui într-ânşii? Cei care nu au fost botezaţi cu Duhul Sfânt cum ar putea să vadă schimbarea celor botezaţi în Duhul? (...) Cel ce are ochii trupeşti slăbiţi nu se poate uita la o rază strălucitoare de soare, iar dacă se forţează s-o privească îşi pierde vederea, aşa şi cel ce are ochii sufletului slăbiţi şi simţurile împătimite nu poate înţelege nepătimaş şi fără pagubă frumuseţea şi strălucirea Scripturii.