Pentru...

... ca se pare ca unii oameni folosesc ceea ce am mai postat pe blog si chiar exemplul meu personal intr-un fel care imi displace total, simt din nou nevoia unui mic disclaimer.

Desi sustin prin ceea ce scriu familiile rodnice, femeia dedicata misiunii materne si casnice in general si indelunga rabdarea in casatorie pana la moarte, nu simpatizez in niciun fel cu abuzul, nici macar cu cel frumos impachetat in cuvinte biblice sau cocolosit de vreun duhovnic. 

 Cred cu tarie ca fundamentul solid al casniciei trebuie sa fie iubirea platonica, dublata de intelegere principiala si intrajutorare. Iubirea trupeasca nu are aceleasi valente fara cele dintai. 

Intalnirile intime intre soti nu sunt manifestari ale iubirii daca nu se desfasoara cu liberul consimtamant al celor doi. Tot ce stirbeste vointa libera a unuia dintre soti, fie ca este constrangere, fie insistenta peste masura, fie santaj emotional, fie manipulare in avest scop, fie invocarea "datoriei" conjugale, fie chiar o anumita doza de agresiune, totul urateste lucrul lui Dumnezeu si atrage consecinte nefaste asupra familiei.

Inteleg ca si desfranarea este o prapastie deschisa (deci refuzul ca moft nu este de conceput) , dar si asuprirea celuilalt atunci cand instinctul suprima orice alta forma de raportare la fiinta umana este o hidosenie cu care nu cred sa aiba vreodata partasie cu Lumina. Ea trebuie vindecata prin deasa spovedanie si nevointe de calibru călugăresc acolo unde este nevoie, fiindca nimeni nu se mantuieste chinuind pe altul, chiar daca acesta din urma il rabda.