...pe care un parinte narcisist le inoculeaza indirect copiilor care ii stau in preajma:
*frica de autenticitate
Copilul eate vazut ca o extensie a parintelui N si orice simte si gandeste acesta trebuie sa fie in conformitate cu gandirea N. Tot ce deviaza de la directia data de parinte este pedepsit. Nu este vorba de o pedeapsa fizica (desi acestea nu sunt excluse) ci de una emotionala: un mod in care N abandoneaza, se decupleaza relational cumva de copil (o privire distanta, vorbe taioase, ironii etc).
*frica de a nu supara pe nimeni
Nu este vorba despre un bun simt obisnuit, ci de o teama permanenta ca anumite actiuni, atitudini vor intriga sau vor deranja (chiar daca involuntar si fara motiv real). Este un soi de lasitate dobandita care impiedica marturisirea opiniei personale, de frica de a nu mai fi agreat, si care isi are originea in copilarie cand N nu permite exersarea liberei exprimari.
*frica de a avea succes
Parintele N, desi avantajat ca imagine de un copil performer, poate fi in mod paradoxal invidios pe succesul acestuia si il poate demotiva fie aratand ca nu acorda importanta reusitei respective, fie ignorand evenimentul, fie diminuandu-l prin critica sau sarcasm. N poate chiar provoca suferinta psihica asociata cu momentele de succes, astfel încât creierul sa le cupleze pe cele doua si sa decida la nivel subconstient ca e mai in siguranta daca nu "straluceste" in niciun domeniu.
*frica de fericire
N urasc fericirea altora si nu o pot simti niciodata. De asemenea nu suporta sa fie altcineva in cemtrul atentiei, mai ales la ocazii fericite. De aceea N obisnuiesc fie sa ruineze momentele frumoase ale altora, fie sa atraga atentia asupra lor, diminuand intensitatea emotiilor pozitive in anturajul animat de entuziasm si bucurie. Prin repetarea acestor manevre creeaza un program mental care, ori de câte ori esti fericit te face sa te astepti ca urmeaza sa ti se intample ceva rau.
No comments:
Post a Comment