Nu am....

... viziuni apocaliptice, dar din cauza felului in care se precipita evenimentele, inteleg mai de aproape cuvintele scripturii:

Cand esti singura altfel te raportezi la situatii limita, ai alta siguranta, alta mobilitate, alta detasare interioara. Cand se infiripa din tine viata plapanda a unui copilas te stapaneste o fragilitate aparte, oricat de puternica te autoevaluezi tu la un moment dat. Chiar daca ai un evident echilibru fizic si psihic, el se situeaza totusi la parametri inferiori decat in mod obisnuit. Simplul fapt ca donezi o buna parte din nutrientii tai copilului se face simtit in conditiile in care ratia sau calitatea alimentelor este afectata. Daca anxietatea sau depresia strans legate de maternitate sunt cvasi-cunoscute, cu cat mai accentuate vor fi ele in conditiile in care intreaga omenire este cercetata de sentimente de incertitudine si pesimism?

De aceea mai ales mamele cu prunci mici trebuie sa fie atente la ele insele si sa isi conserve la maxim resursele, sa se protejeze de agresiunea stirilor negative, sa se centreze pe autoingrijire si sa cultive prin rugaciune paza inimii de gandurile care aduc tulburare. Ingrijindu-te de buna-starea ta ai grija indirect, dar implicit, de micuta fiinta altoita pe trupul tau a carei viata emotionala este inca un duplicat a ceea ce traiesti tu.