... abuz al parintilor de care trebuie sa fim constienti (sa il vindecam in noi, sa nu il perpetuam) este acela al desfiintarii delimitarilor intre ei si copil. Parintii toxici adesea incalca granitele firesti ale copilului, atat cele fizice cat si cele psihice. In loc sa il invete ce este acceptabil si ce nu, ei neglijeaza constant tot ce tine de autonomia specifica varstei copilului. Daca la un bebelus ele sunt aproape inexistente, odata cu cresterea aceste limite ar trebui sa devina tot mai prezente, mai bine exprimate.
De exemplu cand e fortat sa manance, sa se schimbe de fata cu altii chiar daca ii este rusine, cand este batut, unui copil i se incalca aceste granite fizice. Daca i se imputa anumite stari interioare (faci asta fiindca esti rau intentionat, fiindca nu te intereseaza) sau daca i se cere sa isi nege anumite emotii ca fiind nepermise, in loc sa fie ajutat sa le recunoasca si sa le gestioneze cumva, asa i se anuleaza delimitarile psihice si devine confuz in legatura cu ceea ce simte. Indraznesc sa spun ca un astfel de om nici nu va sti cum isi spovedeasca bine gandurile.
Daca acest lucru se întâmplă sporadic nu ii modifica personalitatea. Daca insa in casa lui traieste o incalcare constanta a tot ce tine de el ca individualitate, el va simti repercursiunile in viata de adult. Nu va avea reactie fata de abuzatori si agresori, devenind o prada usoara pentru oameni de genul acesta.
Iertati ma, totusi a nu mai vorbi o perioada cu cinéva, macar pana se linistesc lucrurile este bine? Ieri soacra mea mi a trimis un mesaj sa mi spuna ça sa am grija ca i induc pe toti in eroare, ça exista un Dumnezeu ,ça de ce le interzice copiilor sa le vorbeasca. Eu am evitat sa vorbesc, mi a fost teama dar am trimis mesaje, poze cu copiii. Am avut dreptate, ieri l a sunat pe sot si nu as putea sa reproduc ce rautati i a spus socrul, ma bucur mult ça eu am evitat. De aceea i am spus soacrei ça imi pare rau ça gandeste asa dar ça sa nu ma mai sune si sa nu ma mai santajeze emotional. Poate am gresit dar cand ma voi linisti sufleteste o sa vorbesc. Si in orice caz nu amde Gand sa indepartez vreodata copiii sau sotul de ei. Vreau doar sa si dea seama ça nu au dreptul sa ne vorbeasca asa. Iertati ma , Doamne ajuta. Daca credeti ça pot tulbura sufleteste, nu l postati.
ReplyDeleteUna este sa fugi de agresor si sa rupi contactul cu el ca sa te poti linisti si alta este sa nu vorbesti cu cineva care sta cu tine in casa pentru a te razbuna, pentru a-l pedepsi ca nu gandeste cum vrei tu.
ReplyDeleteM ati lamurit, Doamne ajuta! Totusi aseara au trimis mesaj ça sa nu fim suparati, si ça sa i Sun, ça socrul nu stia ce zice, etc. Dar asa este de fiecare data si oricum nu scuze personale, el nu si a cerut niciodata , doar a continuât sa ne vorbeasca ça si cum nu s a intamplat nimic. Si soacra nu a pomenit nici ea de scuze, spune in numele lui. Eu o sa mi pastrez tacerea, sper sa fie bine asa. Poate asa macar voir intelege . Iertare, Doamne ajuta
ReplyDeleteNu astepta sa inteleaga. Este o abordare gresita. Nu astepta ca ei sa incerce o schimbare. Schimbarea fa-o in tine eliberandu-te pe cat e posibil de ura lor. Roaga-te pentru ei si atat.
ReplyDeletehttps://doxologia.ro/societate/terapie-pentru-suflet/rolul-conflictului-relatii
ReplyDelete