...de a ne pune centrala (de acum doua sapt) parintele meu tot a incercat din rasputeri sa duca la bun sfarsit niste proiecte ale lui, dar nu a reusit din motive independente de el. Nu intru in detalii, dar majoritatea timpului a dedicat-o cautarii de solutii pentru obiectivele respective, dar toate usile i se inchideau, indiferent de buna-vointa evidenta a persoanelor la care apela.
Din cauza aceasta se consuma interior, era dus pe ganduri mai tot timpul si imi parea tare rau de el ca e pus intr-o situatie delicata fata de persoanele carora le promisese ca duce la bun sfarsit actiunile propuse. Dincolo de toate, aveam o firava asteptare ca Dumnezeu are un plan (fiindca adesea se rugase si postise chiar pentru ca treburile sa mearga bine), dar nu se intrezarea nimic concret de nicaieri. In mare totul parea absurd.
Aseara insa a primit un telefon: un parinte calugar il ruga sa il ajute saptamana aceasta cu un transport pentru o parte din obste la manastirea Dohiariu, la pomenirea de 40 de zile a fostului staret, pr Grigorie. Deodata, totul a capatat sens, iar noi ne-am umplut de bucurie intelegand de ce Dumnezeu il oprise saptamana aceasta si urmatoarea de la alta lucrare.
Tuesday, November 27, 2018
Monday, November 26, 2018
La ora...
...de sport profesoara ii pune pe copii sa stea in cap. Ionut s-a dezechilibrat si a cazut. Rezultatul:
si mult stres pentru mine.
Multi copii au acuzat dureri de gat dupa ora. Ionut a crescut mult in ultima perioada (1.85m si 74 kg) si muschii gatului cu greu pot sustine greutatea lui corporala.
Pe fb...
...vad doua extreme care imi par la fel de bolnave.
Una e cea a conturilor cvasi lipsite de continut in care ploua cu selfie-uri fara numar. Desi nu sunt neaparat lascive, expunerea ostentativa si obsesiva a chipului/corpului propriu da de inteles ca omul graviteaza in jurul celor ce tin strict de trup.
In cazul diametral opus nu gasesti absolut nicio imagine cu posesorul contului, ci doar flori, peisaje, pisici, caini, icoane, citate celebre etc. Faptul ca persoana in cauza nu isi asuma propriul chip daruit de Dumnezeu imi sugereaza un om complexat sau un las care nu se poate exprima decat sub protectia anonimatului.
Mai este o posibila categorie a celor care isi ascund infatisarea: cei care dau o dimensiune anormala infractionalitatii si se tem ca ar putea fi reperati si agresati daca dau on-line prea multe indicii. E si aceasta o manie, ca pe baza unor exceptii nefericite sa iti elaborezi reguli preventive de conduita.
Una e cea a conturilor cvasi lipsite de continut in care ploua cu selfie-uri fara numar. Desi nu sunt neaparat lascive, expunerea ostentativa si obsesiva a chipului/corpului propriu da de inteles ca omul graviteaza in jurul celor ce tin strict de trup.
In cazul diametral opus nu gasesti absolut nicio imagine cu posesorul contului, ci doar flori, peisaje, pisici, caini, icoane, citate celebre etc. Faptul ca persoana in cauza nu isi asuma propriul chip daruit de Dumnezeu imi sugereaza un om complexat sau un las care nu se poate exprima decat sub protectia anonimatului.
Mai este o posibila categorie a celor care isi ascund infatisarea: cei care dau o dimensiune anormala infractionalitatii si se tem ca ar putea fi reperati si agresati daca dau on-line prea multe indicii. E si aceasta o manie, ca pe baza unor exceptii nefericite sa iti elaborezi reguli preventive de conduita.
Sunday, November 25, 2018
Asa...
...sa termin odata cu postarile digestive😊
Dupa amiaza iar mananc fructe, sau dovleac copt si am grija sa ma mai hidratez o tura.
Seara de regula nu beau decat un ceai neindulcit cu lamaie, sau cel mult mananc un avocado, un ardei rosu, o felie de sfecla rosie, un morcov. In mod exceptional gust mancare gatita.
In zilele de dezlegare la peste: peste la cuptor (crap, dorada, pastrav, lup de mare si alte specii interesante pe care mi le aduce cineva milostenie din Turcia, Grecia) cu mujdei si mamaliga, icre facute in casa (pentru mine le ung pe felii de mamaliga si vad ca se poate). Mai rar (din lene si fiindca ai mei casnici nu o considera consistenta) ciorba de peste din pestisori multi si marunti care sunt mai gustosi si parfumati decat pestoii mari😊.
Dupa amiaza iar mananc fructe, sau dovleac copt si am grija sa ma mai hidratez o tura.
Seara de regula nu beau decat un ceai neindulcit cu lamaie, sau cel mult mananc un avocado, un ardei rosu, o felie de sfecla rosie, un morcov. In mod exceptional gust mancare gatita.
In zilele de dezlegare la peste: peste la cuptor (crap, dorada, pastrav, lup de mare si alte specii interesante pe care mi le aduce cineva milostenie din Turcia, Grecia) cu mujdei si mamaliga, icre facute in casa (pentru mine le ung pe felii de mamaliga si vad ca se poate). Mai rar (din lene si fiindca ai mei casnici nu o considera consistenta) ciorba de peste din pestisori multi si marunti care sunt mai gustosi si parfumati decat pestoii mari😊.
Friday, November 23, 2018
In loc de...
...faianta, pe langa masa din bucatarie am pus pe pereti niste planse de pvc de la Dedeman. Imita mozaicul, se aplica pe perete cu silicon, sunt mai ieftine si se monteaza mai rapid si incomparabil mai curat decat placile de faianta.
La pranz...
...chiar daca suntem in post, nu mancam decat un fel de mancare. Nu ma pasioneaza retetele sofisticate.
Orez, cartofi, varza, fasole, linte, mazare, conopida mai rar ciuperci sunt de baza in alimentatia noastra pt masa principala a zilei. Alaturi servim salate, muraturi, ceapa, praz, usturoi, ardei iute, ca tot romanul😊. Mai avem pe masa si masline de la fratii nostri greci, dar in perioada asta pe mine nu ma tenteaza.
Cu riscul de a dezgusta rigoristii, notez ca beau si vreo 50 ml vin rosu la masa. Nu cred ca aceasta cantitate face rau in vreun fel fatului.
Cum paine nu mananc, fie o inlocuiesc cu mamaliga de porumb, fie mananc fara nimic in loc.
De cand am ramas insarcinata o zi pe saptamana ne gateste o prietena din liceu. Nu e ea foarte bisericoasa, dar are o inima mare si principii culinare sanatoase (foloseste legume din gradina ei, face paine cu maia din grau spelta).
Sunt foarte recunoscatoare pentru binefacerea asta. O zi libera de bucatareala inseamna multa libertate pentru mine. As vrea candva sa pot aduce si eu cuiva aceasta usurare. Poate mai la batranete...
Orez, cartofi, varza, fasole, linte, mazare, conopida mai rar ciuperci sunt de baza in alimentatia noastra pt masa principala a zilei. Alaturi servim salate, muraturi, ceapa, praz, usturoi, ardei iute, ca tot romanul😊. Mai avem pe masa si masline de la fratii nostri greci, dar in perioada asta pe mine nu ma tenteaza.
Cu riscul de a dezgusta rigoristii, notez ca beau si vreo 50 ml vin rosu la masa. Nu cred ca aceasta cantitate face rau in vreun fel fatului.
Cum paine nu mananc, fie o inlocuiesc cu mamaliga de porumb, fie mananc fara nimic in loc.
De cand am ramas insarcinata o zi pe saptamana ne gateste o prietena din liceu. Nu e ea foarte bisericoasa, dar are o inima mare si principii culinare sanatoase (foloseste legume din gradina ei, face paine cu maia din grau spelta).
Sunt foarte recunoscatoare pentru binefacerea asta. O zi libera de bucatareala inseamna multa libertate pentru mine. As vrea candva sa pot aduce si eu cuiva aceasta usurare. Poate mai la batranete...
Ceva nou...
Thursday, November 22, 2018
Sa scriu...
...despre alimentatia mea ca gravida in post? De acord, cu totala transparenta, cu conditia sa nu fie interpretata acest raspuns ca o descriere a vreunei nevointe. E pur si simplu un meniu, un program alimentar pe care mi-l permite corpul meu si as vrea sa fie luat ca atare.
In primul rand trebuie sa notez ca abia asteptam postul. Nici inainte nu ma omoram cu cele de dulce, dar gatind pentru intreaga familie, automat ciuguleam si eu din ceea ce era de mancare.
In al doilea rand in sarcina asta am avut parte de o constipatie rebela care m-a chinuit mai ales dupa ce cosumam cat de putina paine (desi era cu maia, facuta de mine) sau carne. Cel mai eficient remediu impotriva ei in cazul meu, in afara de renuntarea la acesti doi triggeri a fost o hidratare intensiva la primele ore ale diminetii. Aceeasi cantitate de lichide bauta mai tarziu intre mese nu avea acelasi efect.
De aceea micul dejun al meu este pe undeva pe la 10.30- 11.00 si ocazional mai tarziu. Pana la aceasta ora beau apa. Fara lamaie, fara nimic. Ma lenevesc sa o incalzesc, asa ca o beau la temperatura camerei.
Tot in cadrul rutinei de dimineata intra si un supliment mineral interesant - plasma Quinton.- care nu e altceva decat o apa oceanica filtrata. Simt ca ma echilibreaza si chiar nu mai am nevoie de obisnuitele mele suplimente Ca, Mg, Zn.
In primul rand trebuie sa notez ca abia asteptam postul. Nici inainte nu ma omoram cu cele de dulce, dar gatind pentru intreaga familie, automat ciuguleam si eu din ceea ce era de mancare.
In al doilea rand in sarcina asta am avut parte de o constipatie rebela care m-a chinuit mai ales dupa ce cosumam cat de putina paine (desi era cu maia, facuta de mine) sau carne. Cel mai eficient remediu impotriva ei in cazul meu, in afara de renuntarea la acesti doi triggeri a fost o hidratare intensiva la primele ore ale diminetii. Aceeasi cantitate de lichide bauta mai tarziu intre mese nu avea acelasi efect.
De aceea micul dejun al meu este pe undeva pe la 10.30- 11.00 si ocazional mai tarziu. Pana la aceasta ora beau apa. Fara lamaie, fara nimic. Ma lenevesc sa o incalzesc, asa ca o beau la temperatura camerei.
Tot in cadrul rutinei de dimineata intra si un supliment mineral interesant - plasma Quinton.- care nu e altceva decat o apa oceanica filtrata. Simt ca ma echilibreaza si chiar nu mai am nevoie de obisnuitele mele suplimente Ca, Mg, Zn.
Micul dejun consta invariabil din fructe, mere, pere, struguri, banane, cu mentiunea ca banana o consum cu roscove si fulgi de ovaz.
Se vede treaba...
...ca sunt total straina de ceea ce inseamna "respect" in familia taranului roman contemporan.
Muncitorii care ne-au renovat apartamentul au propagat deja prin parohie zvonul ca sunt o femeie care nu isi cunoaste locul in familie. Cele trei interactiuni dintre mine si sotul meu care mi-au creat aceasta reputatie au fost urmatoarele:
- am facut personal observatie unuia dintre ei ca o teava nu era bine acoperita cu vopsea si mai trebuia data o a doua mana. Ar fi trebuit sa ii spun sotului si sa il rog pe el sa le comunice. In momentul in care am remarcat eu superficialitatea lucrarii el nu era acasa, asa ca nu inteleg de ce nu pot exprima o cerinta care tine de casa noastra si eu. In plus, eu sunt mai meticuloasa in ceea ce priveste aspectul caminului, eu sunt in primul rand interesata de retusuri, deci mi se pare firesc sa le pretind personal.
- o data, mutand sotul cu unul din ei un dulap, au cazut pe jos mai multe constructii de lego. Sotul meu s-a aplecat sa le culeaga. Gandindu-ma sa castigam timp, am spus: "Lasa ca strang eu de pe jos. Tu poti impige mai departe mobila." De aici stupida concluzie ca eu il comand. Nimeni nu a observat intentia mea de a ajuta, ci doar ca am folosit modul imperativ.
- a treia faradelege pe care am comis-o a fost cand strangeam impreuna ci sotul o folie pusa peste niste dulapuri de pe un hol relativ ingust. Vazand ca unul dintre oameni vopsea in pozitie ghemuit o usa din mijlocul holului si fiindu-mi jena sa il punem sa faca genuflexiuni ca sa evacuam noi deseurile afara am spus ca poate ar fi mai bine sa facem altceva pana termina el de vopsit. S-a inteles clar ca nu pot munci fara sa critic si sa sucesc omul peste masura.
Nu pot sa spun decat ca imi e mila de femeile care trebuie sa convietuiasca cu astfel de oameni si ca un nivel redus de intelegere poate fi o piedica redutabila in calea unei familii armonioase.
De asemenea nadajduiesc sa nu fi facut un deserviciu imaginii familiei preotului in randul oamenilor. Cred totusi ca, oricat de simpli ar fi enoriasii, ar trebui sa isi iasa din parerea ca a respecta pe cineva inseamna a amuti in prezenta lui.
Muncitorii care ne-au renovat apartamentul au propagat deja prin parohie zvonul ca sunt o femeie care nu isi cunoaste locul in familie. Cele trei interactiuni dintre mine si sotul meu care mi-au creat aceasta reputatie au fost urmatoarele:
- am facut personal observatie unuia dintre ei ca o teava nu era bine acoperita cu vopsea si mai trebuia data o a doua mana. Ar fi trebuit sa ii spun sotului si sa il rog pe el sa le comunice. In momentul in care am remarcat eu superficialitatea lucrarii el nu era acasa, asa ca nu inteleg de ce nu pot exprima o cerinta care tine de casa noastra si eu. In plus, eu sunt mai meticuloasa in ceea ce priveste aspectul caminului, eu sunt in primul rand interesata de retusuri, deci mi se pare firesc sa le pretind personal.
- o data, mutand sotul cu unul din ei un dulap, au cazut pe jos mai multe constructii de lego. Sotul meu s-a aplecat sa le culeaga. Gandindu-ma sa castigam timp, am spus: "Lasa ca strang eu de pe jos. Tu poti impige mai departe mobila." De aici stupida concluzie ca eu il comand. Nimeni nu a observat intentia mea de a ajuta, ci doar ca am folosit modul imperativ.
- a treia faradelege pe care am comis-o a fost cand strangeam impreuna ci sotul o folie pusa peste niste dulapuri de pe un hol relativ ingust. Vazand ca unul dintre oameni vopsea in pozitie ghemuit o usa din mijlocul holului si fiindu-mi jena sa il punem sa faca genuflexiuni ca sa evacuam noi deseurile afara am spus ca poate ar fi mai bine sa facem altceva pana termina el de vopsit. S-a inteles clar ca nu pot munci fara sa critic si sa sucesc omul peste masura.
Nu pot sa spun decat ca imi e mila de femeile care trebuie sa convietuiasca cu astfel de oameni si ca un nivel redus de intelegere poate fi o piedica redutabila in calea unei familii armonioase.
De asemenea nadajduiesc sa nu fi facut un deserviciu imaginii familiei preotului in randul oamenilor. Cred totusi ca, oricat de simpli ar fi enoriasii, ar trebui sa isi iasa din parerea ca a respecta pe cineva inseamna a amuti in prezenta lui.
O maica...
Friday, November 16, 2018
Fiindca...
...tot am facut pe profesoara de rabdare catre copii am avut parte si eu ieri de niste teste😊
Am lovit masina. Intre doua scuaruri pe bulevard am virat stanga. Tot acolo era stationata o alta masina venita de pe contrasens, asteptand si ea sa vireze stanga. Simultan cu mine in intersectie a intrat in dreapta mea cu viteza mare o a treia masina venita devpe o straduta fara prioritate. Incercand eu sa evit coliziunea cu cea din urma, am acrosat putin masina stationata in stanga mea. Pana sa ne dam noi jos din masini, inculpatul a sters-o, asa ca vinovata de daune am ramas eu.
Imediat m-am gandit: "Sa vezi scandal! Poate iau si vreo doua..." stiind cata rabdare si cat simt al realitatii au oltenii nostri in general. Din fericire in masina lovita de mine erau niste oameni cumsecade. Vazusera si ei cealalta masina. S-au comportat cu un bun-simt deosebit, desi de abia de doua zile isi cumparasera masina. Mi-am exprimat scuzele si regretul pentru incident si am rezolvat totul la casa de asigurari. Ramane de vazut cat va fi paguba noastra.
Va spun sincer: atitudinea lor plina de intelegere si omenie m-a ajutat enorm sa nu tin suparare pe cel care a incurcat traficul de fapt si a disparut cu lasitate. Totul e bine cand se termina cu bine.
Am lovit masina. Intre doua scuaruri pe bulevard am virat stanga. Tot acolo era stationata o alta masina venita de pe contrasens, asteptand si ea sa vireze stanga. Simultan cu mine in intersectie a intrat in dreapta mea cu viteza mare o a treia masina venita devpe o straduta fara prioritate. Incercand eu sa evit coliziunea cu cea din urma, am acrosat putin masina stationata in stanga mea. Pana sa ne dam noi jos din masini, inculpatul a sters-o, asa ca vinovata de daune am ramas eu.
Imediat m-am gandit: "Sa vezi scandal! Poate iau si vreo doua..." stiind cata rabdare si cat simt al realitatii au oltenii nostri in general. Din fericire in masina lovita de mine erau niste oameni cumsecade. Vazusera si ei cealalta masina. S-au comportat cu un bun-simt deosebit, desi de abia de doua zile isi cumparasera masina. Mi-am exprimat scuzele si regretul pentru incident si am rezolvat totul la casa de asigurari. Ramane de vazut cat va fi paguba noastra.
Va spun sincer: atitudinea lor plina de intelegere si omenie m-a ajutat enorm sa nu tin suparare pe cel care a incurcat traficul de fapt si a disparut cu lasitate. Totul e bine cand se termina cu bine.
Garnitura...
...la mancarea de post:
Eca a venit de la scoala cu un deget rupt. Cel putin ea asa sustine si pana la proba contrarie (rezultatul radiografiei) o iau ca atare.
Cum? Simplu: un coleg a impins-o (la ea in clasa se practica rautati gratuite de genul acesta intre copii), ea s-a intors si i-a dat o palma, iar el, jignit fiind, a strans-o foarte tare de mana. A prins-o cu degetul intr-o pozitie mai ciudata si i s-a innegrit, s-a umflat si nu putea sa il mai miste.
Daca nu raspundea la gestul lui asa agresiv, nu o patea. E greu sa deprinzi copiii cu rabdarea nedreptatii, mai ales cand nici tu insuti nu o ai. Nici macar ochi pentru ochi si dinte pentru dinte nu ar fi multumit-o pe moment. A plans si si-a dorit chiar ca Ionut sa vina cu cativa prieteni sa il aranjeze pe vinovat.
Desi ei sunt de obicei ca Tom si Jerry, de data asta devenisera solidari. Abia m-am tinut la ei sa nu organizeze un razboi civil😊. Sper sa nu fi smintit pe nimeni dintre cei care cred ca la noi in familie copiii sunt mai cu mot. Chiar nu imi surade sa alimentez o falsa impresie de cucernicie cand nu e cazul. Cam la nivelul acesta bazal ne ducem lupta cu ispitele.
PS Chiar are o mica fisurica la o falanga, dar merge autoreparatia, cu gheata si imobilizare locala.
Eca a venit de la scoala cu un deget rupt. Cel putin ea asa sustine si pana la proba contrarie (rezultatul radiografiei) o iau ca atare.
Cum? Simplu: un coleg a impins-o (la ea in clasa se practica rautati gratuite de genul acesta intre copii), ea s-a intors si i-a dat o palma, iar el, jignit fiind, a strans-o foarte tare de mana. A prins-o cu degetul intr-o pozitie mai ciudata si i s-a innegrit, s-a umflat si nu putea sa il mai miste.
Daca nu raspundea la gestul lui asa agresiv, nu o patea. E greu sa deprinzi copiii cu rabdarea nedreptatii, mai ales cand nici tu insuti nu o ai. Nici macar ochi pentru ochi si dinte pentru dinte nu ar fi multumit-o pe moment. A plans si si-a dorit chiar ca Ionut sa vina cu cativa prieteni sa il aranjeze pe vinovat.
Desi ei sunt de obicei ca Tom si Jerry, de data asta devenisera solidari. Abia m-am tinut la ei sa nu organizeze un razboi civil😊. Sper sa nu fi smintit pe nimeni dintre cei care cred ca la noi in familie copiii sunt mai cu mot. Chiar nu imi surade sa alimentez o falsa impresie de cucernicie cand nu e cazul. Cam la nivelul acesta bazal ne ducem lupta cu ispitele.
PS Chiar are o mica fisurica la o falanga, dar merge autoreparatia, cu gheata si imobilizare locala.
Thursday, November 15, 2018
Copiii...
...au nevoie de povesti... Mda. Superficial vorbind, asa este (marturisesc ca am mai cochetat si eu, in perioadele mele de delasare cu povestile Electrecord de pe ytb).
Mai adanc insa, ei sunt in starea aceea de curatie sufleteasca in care simt nevoia sa afle mai multe decat ceea ce preupune lumea realismului, tanjesc dupa transcendent, in adancul inimii ei stiu ca exista minuni si vor sa auda despre ele, stiu instinctiv, daca se poate spune asa, ca exista o lume nevazuta si vor sa cunoasca mai multe despre locuitorii ei. Mai mult, ei intuiesc ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu, coroana creatiei, si vor sa li se confirme ca exista puteri supranaturale.
Nevoia lor de povesti e un fel de sete de cunoastere a imparatiei ceresti si chiar a Creatorului. A le insira basme cu fiinte ireale plasmuite de mintea omeneasca si a le vorbi despre forte magice inseamna a pierde timpul cel pretios (anii inocentei) in apropierea lor de cele sfinte.
Nu are rost sa folosim scorneli bolnave ca sa le astamparam dorul de supraomenesc. Avem la indemana Vietile Sfintilor si chiar Sfanta Scriptura. Nu sunt de desconsiderat ca sursa de convorbiri cu copiii. In plus, in ele se afla ascuns un intreg arsenal duhovniesc😊. Un adult care le citeste zilnic are la indemana o multime de istorioare adevarate ale lucrarilor minunate ale lui Dumnezeu pe pamant.
Mai adanc insa, ei sunt in starea aceea de curatie sufleteasca in care simt nevoia sa afle mai multe decat ceea ce preupune lumea realismului, tanjesc dupa transcendent, in adancul inimii ei stiu ca exista minuni si vor sa auda despre ele, stiu instinctiv, daca se poate spune asa, ca exista o lume nevazuta si vor sa cunoasca mai multe despre locuitorii ei. Mai mult, ei intuiesc ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu, coroana creatiei, si vor sa li se confirme ca exista puteri supranaturale.
Nevoia lor de povesti e un fel de sete de cunoastere a imparatiei ceresti si chiar a Creatorului. A le insira basme cu fiinte ireale plasmuite de mintea omeneasca si a le vorbi despre forte magice inseamna a pierde timpul cel pretios (anii inocentei) in apropierea lor de cele sfinte.
Nu are rost sa folosim scorneli bolnave ca sa le astamparam dorul de supraomenesc. Avem la indemana Vietile Sfintilor si chiar Sfanta Scriptura. Nu sunt de desconsiderat ca sursa de convorbiri cu copiii. In plus, in ele se afla ascuns un intreg arsenal duhovniesc😊. Un adult care le citeste zilnic are la indemana o multime de istorioare adevarate ale lucrarilor minunate ale lui Dumnezeu pe pamant.
O manifestare...
...devianta a ravnei crestinesti pe care am observat-o si eu la mine in anii tineretii este stradania de a-i face pe copii direct sfinti daca s-ar putea.
Nu e sanatos sa arzi etapele. Fa-i mai intai oameni de omenie, invata-i bunul simt, buna cuviinta crestina. Deprinde--i mai intai corectitudinea si apoi rabdarea nedreptatii, mai intai infranarea cu masura, apoi vorbeste-le despre asceza.
Exigenta maxima intoarce-o spre tine insati. Cate din virtutile pe care le pretinzi de la copil le-ai dobandit deja? Daca nu, cum crezi ca vei fi credibila vorbind despre ele? Vrei sa te asculte? Fii ascultatoare in ierarhia in care esti inscrisa si apoi vei vedea schimbari de la sine si la copil.
Preocuparea excesiva pentru induhovnicirea copilului e o capcana subtila pentru mamicile evlavioase, o deturnare vicleana a bunelor intentii. Sigur ca te mantuiesti prin nastere de prunci, dar cea mai buna cale de inraurire a lor spre bine este lucrarea ogorului tau launtric.
Nu e sanatos sa arzi etapele. Fa-i mai intai oameni de omenie, invata-i bunul simt, buna cuviinta crestina. Deprinde--i mai intai corectitudinea si apoi rabdarea nedreptatii, mai intai infranarea cu masura, apoi vorbeste-le despre asceza.
Exigenta maxima intoarce-o spre tine insati. Cate din virtutile pe care le pretinzi de la copil le-ai dobandit deja? Daca nu, cum crezi ca vei fi credibila vorbind despre ele? Vrei sa te asculte? Fii ascultatoare in ierarhia in care esti inscrisa si apoi vei vedea schimbari de la sine si la copil.
Preocuparea excesiva pentru induhovnicirea copilului e o capcana subtila pentru mamicile evlavioase, o deturnare vicleana a bunelor intentii. Sigur ca te mantuiesti prin nastere de prunci, dar cea mai buna cale de inraurire a lor spre bine este lucrarea ogorului tau launtric.
Prima zi de...
...post. Grigo a venit acasa suparat nevoie mare ca a fost pedepsit sa stea toata luna in banca in pauze, pentru urmatorul incident: el era pe scari la scoala cu un coleg, s-a intalnit cu doamna si a salutat-o cu "Buna ziua!", iar ea s-a suparat foc: "Asa ma saluti tu pe mine? Cu "Buna!"?" El s-a dezvinovatit, cum ca nu s-a exprimat asa, iar dansa nu l-a crezut, fiindca mai avusese si alte plangeri din partea d-lui profesor de sport (cum ca Grigo ar fi agitat la ore, pus pe harjoana si nu ar respecta formatia in care trebuie sa stea copiii la alergari).
In primul rand m-am bucurat ca mi-a povestit el totul. Sinceritatea si deschiderea copilului sunt pt mine de nepretuit. Apoi i-am spus ca in post diavolul aduce ispite asupra crestinilor si ca eu il cred ca a salutat corect, dar ca si el trebuie sa o creada pe doamna ca a auzit altceva. Acesta a fost primul meu gand.
I-am mai spus ca e posibil sa fi gresit si el in alte situatii cam cum a gresit doamna fata de el. I-am reamintit cum, atunci cand nu isi gaseste vreo rechizita sau jucarie, spune ff sigur pe sine: "Ionut mi le-a luat". Adesea s-a dovedit ca nu era asa. Deci simtind pe pielea lui o invinuire nedreapta poate intelege mai bine cum stau lucrurile si nu va mai fi grabnic spre judecarea pripita a altora.
Nu cred ca a primit 100% din cuvintele mele, dar l-am pus putin pe ganduri. Nu prea i-a convenit sa ii zic ca daca face putin canon rabdand nedreptatea facuta de doamna il va ajuta duhovniceste. In schimb a fost multumit ca i-am promis ca o sun pe doamna sa ii indulceasca restrictiile😊.
La drept vorbind mi se pare inuman sa obligi un copilas zburdalnic sa stea 4 ore in scaun. Eu nu trimt copilul la scoala sa stea ca la carcera. Copiii nu sunt animale de crescut la baterie.
In primul rand m-am bucurat ca mi-a povestit el totul. Sinceritatea si deschiderea copilului sunt pt mine de nepretuit. Apoi i-am spus ca in post diavolul aduce ispite asupra crestinilor si ca eu il cred ca a salutat corect, dar ca si el trebuie sa o creada pe doamna ca a auzit altceva. Acesta a fost primul meu gand.
I-am mai spus ca e posibil sa fi gresit si el in alte situatii cam cum a gresit doamna fata de el. I-am reamintit cum, atunci cand nu isi gaseste vreo rechizita sau jucarie, spune ff sigur pe sine: "Ionut mi le-a luat". Adesea s-a dovedit ca nu era asa. Deci simtind pe pielea lui o invinuire nedreapta poate intelege mai bine cum stau lucrurile si nu va mai fi grabnic spre judecarea pripita a altora.
Nu cred ca a primit 100% din cuvintele mele, dar l-am pus putin pe ganduri. Nu prea i-a convenit sa ii zic ca daca face putin canon rabdand nedreptatea facuta de doamna il va ajuta duhovniceste. In schimb a fost multumit ca i-am promis ca o sun pe doamna sa ii indulceasca restrictiile😊.
La drept vorbind mi se pare inuman sa obligi un copilas zburdalnic sa stea 4 ore in scaun. Eu nu trimt copilul la scoala sa stea ca la carcera. Copiii nu sunt animale de crescut la baterie.
Tuesday, November 13, 2018
Ieri...
...a fost si ziua baietilor. La noi acasa fiind vraiste, am jucat in deplasare 😊 la bunici.
Cu ocazia asta am incalcat si eu restrictiile culinare cele de toate zilele. Acus vine postul si ma redresez.
Cu ocazia asta am incalcat si eu restrictiile culinare cele de toate zilele. Acus vine postul si ma redresez.
Monday, November 12, 2018
S-a anuntat...
...pesta porcina si la noi in judet. Oamenii s-au grabit sa isi taie porcii, ca nu cumva sa li-i confiste altii. La un astfel de eveniment am participat si noi intamplator, aflandu-ne in vizita la cineva. Toti ne-am retras intr-o curte invecinata, numai Ionut a considerat ca poate sa ajute la imobilizarea animalului pentru taiere.
Bineinteles, cand s-a intors de acolo ne-a impartasit impresii. Ma asteptam sa il fi marcat latura sangeroasa a fenomenului. Nici gand. Primul (si cred ca singurul) lucru pe care mi l-a povestit a fost un aspect al vietii de relatie specific zonei in care traim. Din pacate nu era ceva pozitiv.
Cand au pozitionat porcul pt sacrificare, femeia a spus ca ar fi bine sa nu il aseze asa cum hotarase initial sotul ei, cu taietura la deal, ca sangele sa nu se scurga peste carne, ci se elimine la exterior. Fiindca era un comentariu legat de decizia lui, barbatul a certat-o netinand cont de parerea ei. Ulterior, vazand ca ea are dreptate, a mutat animalul, fara sa isi ceara scuze pentru iesirea avuta si fara sa spuna ca ea ar fi avut dreptate.
Unul dintre cei care ajuta, venit si el din alte parti, a intrebat contrariat: "Daca femeia iti da un sfat bun, de ce nu il primesti?" Inculpatul s-a facut ca nu aude, dar a raspuns Ionut: "Pentru ca suntem prea mandri!"
Din pacate, majoritatea barbatilor nostri, inainte de a fi crestini, sunt produsul acestei "culturi" a abuzului, a autoritatii prin forta. Castigarea superioritatii statutului de cap al familiei se face prin certuri (si eventual batai) nu prin dobandirea unui real ascendent moral pe calea cultivarii virtutilor.
Bineinteles, cand s-a intors de acolo ne-a impartasit impresii. Ma asteptam sa il fi marcat latura sangeroasa a fenomenului. Nici gand. Primul (si cred ca singurul) lucru pe care mi l-a povestit a fost un aspect al vietii de relatie specific zonei in care traim. Din pacate nu era ceva pozitiv.
Cand au pozitionat porcul pt sacrificare, femeia a spus ca ar fi bine sa nu il aseze asa cum hotarase initial sotul ei, cu taietura la deal, ca sangele sa nu se scurga peste carne, ci se elimine la exterior. Fiindca era un comentariu legat de decizia lui, barbatul a certat-o netinand cont de parerea ei. Ulterior, vazand ca ea are dreptate, a mutat animalul, fara sa isi ceara scuze pentru iesirea avuta si fara sa spuna ca ea ar fi avut dreptate.
Unul dintre cei care ajuta, venit si el din alte parti, a intrebat contrariat: "Daca femeia iti da un sfat bun, de ce nu il primesti?" Inculpatul s-a facut ca nu aude, dar a raspuns Ionut: "Pentru ca suntem prea mandri!"
Din pacate, majoritatea barbatilor nostri, inainte de a fi crestini, sunt produsul acestei "culturi" a abuzului, a autoritatii prin forta. Castigarea superioritatii statutului de cap al familiei se face prin certuri (si eventual batai) nu prin dobandirea unui real ascendent moral pe calea cultivarii virtutilor.
A inceput...
...santierul pe la noi😊.
Cea mai mare problema, in afara de efortul fizic si de deranj, ar fi stilul diferit de lucru pe care il avem. De aici mai ies scantei si trebuie muuulta rabdare, ingaduinta si taiere a voii.
Mie imi place sa planific din timp, sa imi impart efortul in reprize mici pe mai multe zile, sotul e genul care nu se poate mobiliza cu adevarat pana in ultimul moment. As fi vrut sa eliberez mai mult pe aici, sa nu fie inghesuiala pt muncitori ca sa loveasca sau sa strice ceva, dar lui i se pare mai practic sa infoliem decat sa caram in alta parte piese mici de mobilier. In plus, eu prefer sa protejez excesiv de praf si var decat sa frec dupa aceea geamuri si podele insuficient acoperite. Cine nu are experienta smotrului de dupa lucrare, nu e atat de meticulos la lipitul foliei.
Mereu ma gandesc la sf Siluan, cum era el econom si nici nu supraveghea muncitorii, ci doar se ruga pentru ei si incerc sa reduc doza de cicaleala compensand cu asa ceva. Problema mea e ca deprinderea mea cu rugaciunea neincetata e pe undeva pe la genunchiul broastei😊.
Cea mai mare problema, in afara de efortul fizic si de deranj, ar fi stilul diferit de lucru pe care il avem. De aici mai ies scantei si trebuie muuulta rabdare, ingaduinta si taiere a voii.
Mie imi place sa planific din timp, sa imi impart efortul in reprize mici pe mai multe zile, sotul e genul care nu se poate mobiliza cu adevarat pana in ultimul moment. As fi vrut sa eliberez mai mult pe aici, sa nu fie inghesuiala pt muncitori ca sa loveasca sau sa strice ceva, dar lui i se pare mai practic sa infoliem decat sa caram in alta parte piese mici de mobilier. In plus, eu prefer sa protejez excesiv de praf si var decat sa frec dupa aceea geamuri si podele insuficient acoperite. Cine nu are experienta smotrului de dupa lucrare, nu e atat de meticulos la lipitul foliei.
Mereu ma gandesc la sf Siluan, cum era el econom si nici nu supraveghea muncitorii, ci doar se ruga pentru ei si incerc sa reduc doza de cicaleala compensand cu asa ceva. Problema mea e ca deprinderea mea cu rugaciunea neincetata e pe undeva pe la genunchiul broastei😊.
Saturday, November 10, 2018
Nu stiu...
...altii cum sunt, dar eu, cand incepe vremea rece, daca nu am niciun proiect, cat de mic, in materie de crosetat sau tricotat, inseamna ca nu am chef de viata deloc, ci doar ma silesc sa exist facand strictul necesar😊
Friday, November 9, 2018
Cum spuneam...
...am fost la control cu burtica. Mai bine zis am facut o ecografie de sarcina. Pana acum suntem bine. Cel mai interesant detaliu a fost ca bebe e de fapt o fetita. Eu eram convinsa mai demult ca va fi baiat, pe motiv ca greturile au durat mult mai putin si au fost mai atenuate decat la sarcinile cu fetele celelalte.
Primul lucru ca m-a facut sa am indoieli a fost faptul ca stiam ca sotul isi dorea o fetita. Apoi am primit de la niste crestini (care m-au contactat online) tot ce imi trebuie pentru o bebelusa. Chiar glumeam cu parintele meu in perioada referendumului pe motiv ca am primit hainute de fetita pentru baiatul nostru.
Apoi m-a marcat ziua in care a miscat. Parca la niciunul nu am asteptat atat sa dea semne de viata cum am asteptat de data asta (daca nu te intalnesti frontal cu moartea ai alta siguranta ca va fi bine). La fel si sotul, niciodata nu m-a intrebat la celelalte sarcini daca simt vreo miscare. Acum insa m-a sunat de departe fix a doua zi dupa ce am avut un semnal de la copil ca sa afle daca misca.
Mi-am zis sa notez ziua, sa ma uit in calendar si daca imi place numele sfantului (eram setata ca e baiat) din ziua respectiva sa il iau in considerare ca posibila optiune. Nu stiu de ce, dar toata ziua nu am reusit sa ma opresc in fata calendarului, desi il tin pe hol si trec de nenumarate ori chiar pe langa el. Spre seara am deschis facebookul sa ma relaxez putin. Prima postare pe care am vazut-o a fost "sinaxar: octombrie 29, sf mucenita Anastasia Romana". Sincer va spun ca, desi am o lista numai cu crestini de-ai nostri, rareori ii gaseste ravna sa posteze sinaxare. M-am simtit de parca m-ar fi tras sfanta de maneca...Totusi, un Anastasie mi-ar fi fost greu sa strig de la balcon😊
Prin urmare si asa deci, azi la ecograf am primit o poza care arata negru pe alb (de fapt alb pe negru) ca daca totul va fi bine, cu ajutorul Domnului voi fi fericita mamica a unei Anastasii micute.
Primul lucru ca m-a facut sa am indoieli a fost faptul ca stiam ca sotul isi dorea o fetita. Apoi am primit de la niste crestini (care m-au contactat online) tot ce imi trebuie pentru o bebelusa. Chiar glumeam cu parintele meu in perioada referendumului pe motiv ca am primit hainute de fetita pentru baiatul nostru.
Apoi m-a marcat ziua in care a miscat. Parca la niciunul nu am asteptat atat sa dea semne de viata cum am asteptat de data asta (daca nu te intalnesti frontal cu moartea ai alta siguranta ca va fi bine). La fel si sotul, niciodata nu m-a intrebat la celelalte sarcini daca simt vreo miscare. Acum insa m-a sunat de departe fix a doua zi dupa ce am avut un semnal de la copil ca sa afle daca misca.
Mi-am zis sa notez ziua, sa ma uit in calendar si daca imi place numele sfantului (eram setata ca e baiat) din ziua respectiva sa il iau in considerare ca posibila optiune. Nu stiu de ce, dar toata ziua nu am reusit sa ma opresc in fata calendarului, desi il tin pe hol si trec de nenumarate ori chiar pe langa el. Spre seara am deschis facebookul sa ma relaxez putin. Prima postare pe care am vazut-o a fost "sinaxar: octombrie 29, sf mucenita Anastasia Romana". Sincer va spun ca, desi am o lista numai cu crestini de-ai nostri, rareori ii gaseste ravna sa posteze sinaxare. M-am simtit de parca m-ar fi tras sfanta de maneca...Totusi, un Anastasie mi-ar fi fost greu sa strig de la balcon😊
Prin urmare si asa deci, azi la ecograf am primit o poza care arata negru pe alb (de fapt alb pe negru) ca daca totul va fi bine, cu ajutorul Domnului voi fi fericita mamica a unei Anastasii micute.
In sfarsit...
...ne punem centrala pe gaze, ca prea mult s-a saturat sufletul nostru de facut baie cu bidoanele si de frig in casa. De ce acum? Fiindca asta-vara nu a fost hotarat sotul, tot sperand ca asociatia isi va redresa problemele cu furnizorii, apoi am avut eu probleme de sanatate cu sarcina. Abia acum m-am putut mobiliza sa pregatesc terenul pt lucrari si sa fac curat in urma muncitorilor.
Daca tot fac santier si mut mobile prin casa, as si zugravi putin ca e prea murdar peste tot. Va fi greu cu aerisitul si uscatul peretilor, dar simt nevoia sa imi amenajez cuibul (sau vizuina, daca vreti😊) inainte de a ajunge cu burta la gura. Sper sa se termine totul cu bine si sa treaca repede, fiindca ma irita nespus praful, mizeria si dezordinea.
Astazi: montajul tevilor de gaze. Slava Domnului, intr-o zi s-a terminat tot, inclusiv curatenia de dupa. Bineinteles, nu am fost singura, ci ne-am implicat toti (cu cartelile si fofilarile de rigoare ale unora), altfel nu reuseam sa pun totul la punct pana seara, ba sa mai fac si mancare pt batalion, sa pun rufe la spalat, sa iau copilul de la scoala si sa merg si la un control pt sarcina in spital.
Daca tot fac santier si mut mobile prin casa, as si zugravi putin ca e prea murdar peste tot. Va fi greu cu aerisitul si uscatul peretilor, dar simt nevoia sa imi amenajez cuibul (sau vizuina, daca vreti😊) inainte de a ajunge cu burta la gura. Sper sa se termine totul cu bine si sa treaca repede, fiindca ma irita nespus praful, mizeria si dezordinea.
Astazi: montajul tevilor de gaze. Slava Domnului, intr-o zi s-a terminat tot, inclusiv curatenia de dupa. Bineinteles, nu am fost singura, ci ne-am implicat toti (cu cartelile si fofilarile de rigoare ale unora), altfel nu reuseam sa pun totul la punct pana seara, ba sa mai fac si mancare pt batalion, sa pun rufe la spalat, sa iau copilul de la scoala si sa merg si la un control pt sarcina in spital.
Wednesday, November 7, 2018
Gheorghita...
...de voie, de nevoie, 100% unschooled concepe singur singurel tipuri de activitati pe care sa le realizam impreuna:
- cumparam mici autocolante (de data asta dinozauri) pe care le lipeste pe o coala, apoi impreuna cu mine (adica unul il fac eu, unul el) le deseneaza conturul imbogatindu-l cu cate un element mai interesant (o creasta mai proeminenta, niste gheare fioroase, cateva placi zimtate pe spate etc)
- il pune pe Grigo sa deseneze masini, apoi le coloram in dungi (o dunga eu, una el). Daca vrea sa fie mai amuzant coloram aceeasi zona simultan si creioanele se lovesc😊, daca vrea ceva mai savant isi ordoneaza creioanele si ma pune sa ii spun culoarea dungii urmatoare in engleza.
- cumparam mici autocolante (de data asta dinozauri) pe care le lipeste pe o coala, apoi impreuna cu mine (adica unul il fac eu, unul el) le deseneaza conturul imbogatindu-l cu cate un element mai interesant (o creasta mai proeminenta, niste gheare fioroase, cateva placi zimtate pe spate etc)
- il pune pe Grigo sa deseneze masini, apoi le coloram in dungi (o dunga eu, una el). Daca vrea sa fie mai amuzant coloram aceeasi zona simultan si creioanele se lovesc😊, daca vrea ceva mai savant isi ordoneaza creioanele si ma pune sa ii spun culoarea dungii urmatoare in engleza.
Un lucru...
...e clar: nu e ok sa astepti reciprocitate din partea nimanui, nici macar de la cei din biserica, nici de la cei din propria familie.
Oamenii nu te respecta in felul in care ii respecti, nu iti acorda incredere pe masura increderii pe care le-o acorzi, nu iti intorc si poate nici macar nu sesizeaza delicatetea cu care ii tratezi si nici spiritul de jertfa pe care il ai in relatie cu ei. Ceea ce mi se pare cel mai grav si mai dureros este cand iubirea pe care o porti cuiva este nesocotita, devalorizata si dispretuita, iar ca raspuns primesti numai insensibilitate si rautati.
Putinele persoane care fac exceptie de la regula nu trebuie sa te faca sa incepi sa ai asteptari. Daca vreodata faci ceva, sa faci pentru ca asa crezi ca e bineplacut lui Dumnezeu, fiindca atasamentul fata de om duce inevitabil mai devreme sau mai tarziu la suferinta.
Oamenii nu te respecta in felul in care ii respecti, nu iti acorda incredere pe masura increderii pe care le-o acorzi, nu iti intorc si poate nici macar nu sesizeaza delicatetea cu care ii tratezi si nici spiritul de jertfa pe care il ai in relatie cu ei. Ceea ce mi se pare cel mai grav si mai dureros este cand iubirea pe care o porti cuiva este nesocotita, devalorizata si dispretuita, iar ca raspuns primesti numai insensibilitate si rautati.
Putinele persoane care fac exceptie de la regula nu trebuie sa te faca sa incepi sa ai asteptari. Daca vreodata faci ceva, sa faci pentru ca asa crezi ca e bineplacut lui Dumnezeu, fiindca atasamentul fata de om duce inevitabil mai devreme sau mai tarziu la suferinta.
Spre incurajarea...
...mamelor care se agita peste masura (adica actioneaza cu tulburare asupra sotilor mai putin bisericosi) pentru o formare crestina a copiilor, am gasit o secventa sugestiva din acatistul sf Pantelimon.
Fiind aluat bun, desi mama lui doar i-a sadit in inima credinta crestina fiindca atat a apucat in viata ei pamanteasca, iar tatal l-a indrumat spre o formare pagana, idolatra, de el nu s-a prins intunericul invataturii necrestine.
Chiar daca, independent de vointa noastra, asupra copiilor actioneaza factori nocivi pt suflet, Cel Atotputernic poate sa anihileze toate influentele malefice. Dumnezeu poarta de grija oamenilor cu vointa buna si randuieste celor iubitori de Adevar sa ajunga la El.
Deci, fiecare parinte interfereaza educatia copiilor mai mult sau mai putin intentionat. Pentru felul in care realizeaza aceasta (daca darama sau zideste) va da seama in fata lui Dumnezeu. Iar copilul va inclina sa asculte si sa urmeze celui care corespunde aplecarii sale launtrice. Cu scandal si dezbinare in familie nu se face lucrarea lui Dumnezeu.
Fiind aluat bun, desi mama lui doar i-a sadit in inima credinta crestina fiindca atat a apucat in viata ei pamanteasca, iar tatal l-a indrumat spre o formare pagana, idolatra, de el nu s-a prins intunericul invataturii necrestine.
Chiar daca, independent de vointa noastra, asupra copiilor actioneaza factori nocivi pt suflet, Cel Atotputernic poate sa anihileze toate influentele malefice. Dumnezeu poarta de grija oamenilor cu vointa buna si randuieste celor iubitori de Adevar sa ajunga la El.
Deci, fiecare parinte interfereaza educatia copiilor mai mult sau mai putin intentionat. Pentru felul in care realizeaza aceasta (daca darama sau zideste) va da seama in fata lui Dumnezeu. Iar copilul va inclina sa asculte si sa urmeze celui care corespunde aplecarii sale launtrice. Cu scandal si dezbinare in familie nu se face lucrarea lui Dumnezeu.
Monday, November 5, 2018
Sunday, November 4, 2018
In Kareia...
...la magazinul de unelte de acolo, sotul meu a gasit o bricheta fantastica😊. Are forma de pistol, are un reservor mult mai mare si emite o flacara cumva sub presiune, in jet, ca la sudura. Acest ultim detaliu o face sa fie grozava pentru aprinderea tabletelor de carbune pentru tamaiat.
Adio chibrituri, lumanari si brichete cu flacara tremuranda, pete de ceara si degete arse, adio pense chirurgicale folosite ca sa manevrezi in siguranta carbunele incins! Sper sa se extinda comercializarea lor si pe la noi...
Adio chibrituri, lumanari si brichete cu flacara tremuranda, pete de ceara si degete arse, adio pense chirurgicale folosite ca sa manevrezi in siguranta carbunele incins! Sper sa se extinda comercializarea lor si pe la noi...
Saturday, November 3, 2018
Luand pulsul...
...societatii atat cat imi permite contactul meu virtual cu lumea observ la tinerii parinti o preocupare intensa pentru socializarea intre copiii de varsta mica.
Sincera sa fiu, consider ca este o falsa nevoie, un trend indus subtil care deturneaza atentia parintilor de la indatorirea lor de a-si povatui si forma copiii. Practic primii ani din viata sunt cei mai importanti pentru a influenta asezarea interioara a copilului. Parintii din biserica spera ca, integrand copilul intr-un anturaj cat de cat crestin sa il fereasca de ispite. Cauta copii care sa ii inraureasca pozitiv pe ai lor. De fapt este o anume inselare (mai ales la varste mici) sa muti vizorul pe alti factori responsabili de evolutia copilului, sperand ca modificandu-i pe acestia iti vei usura provocarile parentajului. In acest caz mi se pare aplicabil cuvantul "acestea trebuia sa le faceti, fara ca pe acelea sa le lasati" cu accentul de rigoare pus pe interactiunea cu parintele ca mentor randuit de Dumnezeu pt copil.
In conditiile in care in familie lucrurile decurg firesc si sunt mai multi fratiori de varste aproximativ apropiate, iar parintii sunt dispusi sa investeasca timp in relatia cu cei mici, socializarea aceasta poate fi redusa la un minim fara riscul de a duce la aparitia unor adulti cu probleme de integrare.
Noi am tinut copiii mai mult pe langa noi si nu au avut "prieteni" cat au fost mici. Socializarea era limitata la vizitele pe care le faceam noi la cunoscuti si la conversatiile de dupa slujbe, in jurul bisericii. Nu am fost de principiu sa mearga singuri pe la alti copii sau invers si nici sa stea multa vreme nesupravegheati la joaca. In ciuda acestor masuri, niciunul nu sufera de angoasa unor posibile conversatii si nici nu ii macina problemele de integrare in colectiv (apropo de colectiv, secretul e sa iti dai seama ca atunci cand membrii colectivului nu sunt ancorati in viata crestina nu poti avea decat relatii de suprafata si discutii de complezenta cu ei, nicidecum prietenii, si sa nu te zbati sa obtii imposibilul).
Mai mult, sfaturile despre o conduita a curatiei cu care i-am "indoctrinat" nu i-au transformat in candidati la calugarie, dimpotriva, i-au facut sa lege prietenii stabile si de durata cu oameni dedicati vietii in biserica, iubitori de bun-simt si decenta.
Sincera sa fiu, consider ca este o falsa nevoie, un trend indus subtil care deturneaza atentia parintilor de la indatorirea lor de a-si povatui si forma copiii. Practic primii ani din viata sunt cei mai importanti pentru a influenta asezarea interioara a copilului. Parintii din biserica spera ca, integrand copilul intr-un anturaj cat de cat crestin sa il fereasca de ispite. Cauta copii care sa ii inraureasca pozitiv pe ai lor. De fapt este o anume inselare (mai ales la varste mici) sa muti vizorul pe alti factori responsabili de evolutia copilului, sperand ca modificandu-i pe acestia iti vei usura provocarile parentajului. In acest caz mi se pare aplicabil cuvantul "acestea trebuia sa le faceti, fara ca pe acelea sa le lasati" cu accentul de rigoare pus pe interactiunea cu parintele ca mentor randuit de Dumnezeu pt copil.
In conditiile in care in familie lucrurile decurg firesc si sunt mai multi fratiori de varste aproximativ apropiate, iar parintii sunt dispusi sa investeasca timp in relatia cu cei mici, socializarea aceasta poate fi redusa la un minim fara riscul de a duce la aparitia unor adulti cu probleme de integrare.
Noi am tinut copiii mai mult pe langa noi si nu au avut "prieteni" cat au fost mici. Socializarea era limitata la vizitele pe care le faceam noi la cunoscuti si la conversatiile de dupa slujbe, in jurul bisericii. Nu am fost de principiu sa mearga singuri pe la alti copii sau invers si nici sa stea multa vreme nesupravegheati la joaca. In ciuda acestor masuri, niciunul nu sufera de angoasa unor posibile conversatii si nici nu ii macina problemele de integrare in colectiv (apropo de colectiv, secretul e sa iti dai seama ca atunci cand membrii colectivului nu sunt ancorati in viata crestina nu poti avea decat relatii de suprafata si discutii de complezenta cu ei, nicidecum prietenii, si sa nu te zbati sa obtii imposibilul).
Mai mult, sfaturile despre o conduita a curatiei cu care i-am "indoctrinat" nu i-au transformat in candidati la calugarie, dimpotriva, i-au facut sa lege prietenii stabile si de durata cu oameni dedicati vietii in biserica, iubitori de bun-simt si decenta.
Thursday, November 1, 2018
Extrase...
...de aici, doua pastilute duhovnicesti: una pentru cei care aduc pretext pt slabirea lor duhovniceasca departarea de credinta specifica societatii actuale si a doua pentru preotesele care sufera ca mine din cauza neimplicarii in lucrari sociale in cadrul parohiei.
Iertati...
...am nimerit din intamplare pe o postare a unei crestine care intreba cum sta treaba cu cezarienele multiple. Citind comentariile am gasit o multime de femei chinuite fizic si psihic, cautand solutii la problema aceasta spinoasa. Cele care trecusera cu bine peste mai multe le incurajau pe cele incepatoare si le intareau in credinta.
M-a uimit indeosebi faptul ca nici una nu analiza varianta in care sotii s-ar putea infrana, ca ar putea si ei purta in trup o nevointa care sa le usureze povara. Erau femei care trecusera chiar prin hemoragii masive pe masa de operatie, vazusera moartea cu ochii, dar considerau ca trebuie sa arate intelegere, ca nu trebuie sa se comporte mereu ca niste "rasfatate plangacioase".
Eu nu pot intelege un lucru: de ce un risc vital al femeii e un moft in comparatie cu neputinta de a suprima o placere a unui barbat?! Si cum te poti simti bine intr-o apropiere trupeasca unilaterala, pe care partenera ta o percepe ca avand potential letal?! Scuzati formularile acestor tabu-uri.
Concluzia este una: intre dragostea adevarata care nu cauta ale sale si pofta trupeasca e o prapastie plina de suferinte din care izvorasc multe disfunctionalitati ale cuplurilor crestine.
M-a uimit indeosebi faptul ca nici una nu analiza varianta in care sotii s-ar putea infrana, ca ar putea si ei purta in trup o nevointa care sa le usureze povara. Erau femei care trecusera chiar prin hemoragii masive pe masa de operatie, vazusera moartea cu ochii, dar considerau ca trebuie sa arate intelegere, ca nu trebuie sa se comporte mereu ca niste "rasfatate plangacioase".
Eu nu pot intelege un lucru: de ce un risc vital al femeii e un moft in comparatie cu neputinta de a suprima o placere a unui barbat?! Si cum te poti simti bine intr-o apropiere trupeasca unilaterala, pe care partenera ta o percepe ca avand potential letal?! Scuzati formularile acestor tabu-uri.
Concluzia este una: intre dragostea adevarata care nu cauta ale sale si pofta trupeasca e o prapastie plina de suferinte din care izvorasc multe disfunctionalitati ale cuplurilor crestine.
Vrajmasul...
...are si el oamenii lui, pe care ii irita rugaciunea la maxim.
De referendum parintele meu si colegul lui au stabilit ca unul sa mearga din poarta in poarta si altul (sotul meu) sa se roage si sa bata clopotul.
Deci se citea cate o catisma in biserica, apoi bateau clopotul cateva minute. Dupa catva timp a aparut in usa bisericii un om infuriat la culme, a inceput sa injure urat pe popa, care a innebunit ca trage clopotul in nestire, ca e un PSD-ist imputit si daca nu se opreste sigur ia bataie.
Domnul cu pricina chiar nu locuieste in apropierea bisericii ca sa ne explicam criza lui de nervi prin intoleranta la zgomote puternice.
De referendum parintele meu si colegul lui au stabilit ca unul sa mearga din poarta in poarta si altul (sotul meu) sa se roage si sa bata clopotul.
Deci se citea cate o catisma in biserica, apoi bateau clopotul cateva minute. Dupa catva timp a aparut in usa bisericii un om infuriat la culme, a inceput sa injure urat pe popa, care a innebunit ca trage clopotul in nestire, ca e un PSD-ist imputit si daca nu se opreste sigur ia bataie.
Domnul cu pricina chiar nu locuieste in apropierea bisericii ca sa ne explicam criza lui de nervi prin intoleranta la zgomote puternice.
Nu toti...
...oamenii sunt dispusi sa isi intoarca inimile catre Dumnezeu. Marturie stau scripturile si vietile sfintilor, din care reiese clar ca in ciuda faptului ca au vazut minuni si vindecari spectaculoase unii pur si simplu nu au vrut sa recunoasca Adevarul.
De aceea noi, crestinii, si mai ales preotii, nu ar trebui sa ne concentram pe mijloace omenesti de "racolare", ci sa mergem pe ideea curatirii interioare ca sa putem primi Harul. Daca vom straluci dinauntru, cei care iubesc Lumina vor veni de la sine spre Ea.
De aceea noi, crestinii, si mai ales preotii, nu ar trebui sa ne concentram pe mijloace omenesti de "racolare", ci sa mergem pe ideea curatirii interioare ca sa putem primi Harul. Daca vom straluci dinauntru, cei care iubesc Lumina vor veni de la sine spre Ea.