Nu toti...

...avem aceleasi neputinte, aceleasi metehne duhovnicesti. Dragostea si sensibilitatea adevarata il fac pe om sa se poarte astfel incat sa nu atinga ranile sufletesti ale aproapelui, fiindca ele sunt foarte dureroase. Daca am un prieten mandru, incerc sa nu ii ranesc orgoliul, daca am o sotie geloasa incerc sa nu ii dau de banuit, daca stau pe langa cineva desfranat la serviciu, ma port cat mai decent si rezervat etc. Asta nu inseamna ca incurajez sau menajez patimile, ci arata o intelegere inalta a faptului ca ele pot fi luptate cu adevarat doar din interior, nu zgandarindu-le din afara.

Mereu ma gandesc ca o mare parte din poruncile bisericii sunt concepute special ca sa limiteze interferenta cu patimile altora, fiindca asa ii declansezi durerea interioara. Nu e firesc sa pleci de la premisa ca toti crestinii sunt/trebuie sa fie ultra-virtuosi si suporta bine latura ta grosiera. Dimpotriva, sa fii constient ca tot omul este pacatos, iar tu nu trebuie sa il starnesti prin purtarea ta, asa pacatos cum este el.

Un alt aspect legat de faptul ca oamenii au boli sufletesti diferite: o forma de asuprire este si a cere de la altul performante duhovnicesti in domenii in care tie iti vine usor sa excelezi, dar el se lupta din greu. Imi vine in minte exemplul infranarii in cuplu: daca nu ai patima desfranarii iti este la indemana sa faci asta, dar poate partenerul tau se lupta peste masura de greu cu pofta trupeasca si daca nu reuseste sa duca lupta cea buna, vei fi si tu partasa la caderile lui. Sau: tie iti sunt indiferente chestiunile ce tin strict de estetica (cat de elegant te imbraci, cum ai aranjat in casa) in timp ce pentru sotia ta chiar conteaza aceste nimicuri lumesti (cum le numesti tu, fiindca nu au legatura cu slabiciunile tale). Pana in momentul in care ea insasi se va intelepti, te faci vinovat de tristetea ei si o chinui cu standardele tale inalte.

Tot ce se incadreaza la categoria "datori sunteti voi, cei tari sa purtati slabiciunile celor neputinciosi" face parte implicit din lucrarea adevarata a dragostei crestine.

Cred sincer ca a forta pe cineva (matur si responsabil dealtfel) la induhovnicire nu este lucru placut lui Dumnezeu. Fii aspru cu tine, stramtoreaza-te pe tine, nu ii nevoi pe altii nici macar constrangandu-i prin cuvant, fiindca "sporirea" pe care o obtii de la ei nu are valoare inaintea lui Dumnezeu.