9 luni

La faza clasica...

...in care sotia gateste ostenindu-se cu dragoste, dar rezultatul este dezastruos si barbatul spune sincer ca nu ii place, as da urmatoarele solutii, ramanand ca acela care e mai puternic duhovniceste din cuplu sa suplineasca neputinta celuilalt:

• Barbatul, chiar daca spune ca mancarea nu e pe gustul lui, sa arate apreciere pentru efortul depus de sotia lui si sa puna accentul mai mult pe asta decat pe critica.  Sa nu astepte de la sotie servire ca la restaurant, fiindca ea mai are si alte indatoriri acasa cu copiii in afara de gatit. Daca o sfatuieste cu dragoste si remarca darul iubirii ascuns un mancarea respectiva, nu ar trebui sa apara probleme. Daca totusi ea se supara, sa tina cont de nivelul ei de intelegere si sa manance fara comentarii. Nu discut cazul in care el ridica tonul pentru atata lucru. Presupun ca in biserica nu sunt crestini practicanti care se preteaza la asa ceva.
• Femeia sa faca un efort rational (ea fiind mai mult exponentul emotional al familiei) de a distinge intre acceptarea ei de catre sot si perceptia obiectiva a papilelor lui. Nu poti determina pe cineva sa ii placa o mancare, poti doar sa il silesti sa o manance. Sa caute mai bine sa se bucure cand primeste un feedback realist ca sa stie ce sa faca data viitoare. Sa retina ce ii place si sa gateasca si pe gusturile lui. Daca e mai aspru si o cearta sau ii pare badaran in exprimare, sa se scufunde pana trece valul, sa nu riposteze si mai ales sa nu se indrepteasca. Sa isi pastreze linistea interioara si mai ales sa nu isi planga de mila ca s-a straduit atat si nimeni nu o apreciaza. Pe viitor sa se straduiasca mai putin si sa se axeze pe mancaruri care au trecut testul lui 😊.

Te odihneste...

...relatia cu un anumit om? Intotdeauna sa te intrebi daca sentimentul este reciproc. Cultiva-ti sensibilitatea si sesizeaza daca nu cumva el este stramtorat din pricina ta, dar este foarte retinut si delicat si nu riposteaza.
Acest mic exercitiu de bun-simt este extrem de util mai ales daca esti pozitionat undeva mai sus in cadrul unei ierarhii (bisericeasca, familiala, economica, sociala), de unde ai putea cu usurinta nedreptati pe cineva, fara ca acela sa isi poata permite sa reactioneze pentru a se proteja de abuzul tau.

Mi-a placut...

...un cuvant pe care l-am gasit intr-un link pe care l-am primit intr-o seara pe wapp de la fata mea cea mare. Nu prea are legatura cu ideea principala a articolului, dar mi-a sarit un ochi in mod special, asa cum cand mergi pe o pajiste frumoasa si gasesti un margaritar stralucitor uiti de frumusetea celei dintai si te opresti sa te bucuri doar de el.
M-am gandit sa vi-l impartasesc si voua, fara sa il comentez, lasandu-va libertatea de a ii gusta profunzimea:
"Un monah obisnuia sa spuna ca cine vrea sa se mantuiasca trebuie sa nascoceasca mereu noi siretlicuri. Legatura noastra cu Dumnezeu este un lucru nemaipomenit de creativ!"

Despre persoane...

...singure aflate intr-o dureroasa asteptare nu prea am scris, fiindca nu am trecut prin asa ceva si fara simtire imi e greu sa comunic. Dat fiind faptul ca am fete mari as putea sa mai scriu, asa cum m-ai rugat, postari cu specific singleness spicuind din ceea ce le mai spun lor.

In primul rand roaga-te punand durerea asteptarii tale inaintea lui Dumnezeu si asteptand lucrarea si voia lui. Cine se roaga din inima zdrobita nu este cu putinta sa nu primeasca dar bun de la Dumnezeu.

Ca o mica paranteza, darul lui Dumnezeu s-ar putea sa nu vina in forma prefigurata de noi. Inainte de moartea Elenei am facut multa rugaciune cu lacrimi, cu ajunari si metanii. Ceream la Dumnezeu sa invioreze viata noastra duhovniceasca, sa faca o lucrare asupra familiei noastre si in special asupra sotului care se simtea oarecum neimplinit in misiunea lui preoteasca. La scurt timp Elena a trecut la Domnul. Acest eveniment a adus o mare binecuvantare asupra familiei noastre, a intors mai mult dorirea noastra catre cele ceresti si a contribuit enorm la insufletirea vietii bisericesti in parohia noastra. A fost ca un bulgare care a declansat o avalansa.

Apoi impodobeste-te cu virtuti. Foloseste timpul pe care il ai fiind singur pentru a te slefui pentru marea incercare a vietii de familie. In fond familia e o reuniune a doua entitati separate initial, o simbioza daca vreti. Cu cat mai performante 😊 vor fi acestea cu atat mai prolifica va fi interactiunea lor. Cultiva-ti de pe acum calitatile de viitor sot/sotie.

Daca iti pui nadejdea in Dumnezeu in ceea ce priveste alegerea partenerului, asta nu inseamna ca trebuie sa fii pasiv (e mai usor sa folosesc masculinul, dar tot ce scriu in aceasta postare este unisex😊) Intotdeauna sa ai in vedere sa fie o sinergie, deci nu te lenevi.

Frecventeaza  mediile in care crezi ca vei gasi persoana dorita. Fii sociabil, comunicativ, nu te inconjura de un zid de raceala si tacere, nu e momentul sa te retragi in cochilie si sa astepti sa fii gasit acolo.

Ai grija de aspectul exterior, nu in sensul de a atrage prin acesta, ci de a nu respinge inca de la inceput. In plus, ai grija ca infatisarea ta sa nu fie momeala pentru ceea ce nu ti-ai dori pe langa tine. Zambeste si arata deschidere fata de oameni. Nimeni nu se apropie cu usurinta de un morocanos.

Dezvolta-ti abilitatea de a conversa. Prin asa ceva il vei cunoaste pe om la inceput. Ai grija ce vocabular folosesti si ce glume faci. Fa-ti o obisnuinta din a vorbi constructiv, nu vira spre a barfi sau a te plange de viata.

Formeaza-ti un caracter agreabil, nu fi arogant, ironic, suparacios, nepoliticos. N-am auzit pana acum pe cineva sa zica: "Vezi tu fata aceea de cat sarcasm este capabila? Ei, uite-asa una as vrea sa am tovarasa de viata!" si nici: "Wow, ce baiat autoritar pana in cel mai mic amanunt! Si cat e de pretentios! Pe el il vreau!" Fa-te usor de iubit daca vrei sa fii iubit.

Dimpotriva, ceea ce este mai atragator la un om se descopera in gesturi si atitudini adesea involuntare, dar care tradeaza un fond de noblete interioara. Nu te amagi, persoana dorita nu te observa doar in interaciune intre voi doi, ci si cu terte persoane.

Nu fi prea exigent si nehotarat in a-ti alege pe cineva in vederea casatoriei. Intelege ca nu exista alegere perfecta si corecteaza-ti idealismele. Daca are cele cateva trasaturi fundamentale ale personajului pe care ti-l doresti, mai invata si sa accepti latura neplacuta a lucrurilor si nu cerceta persoana in cauza in cele mai mici amanunte. Slabe sanse ca realitatea sa corespunda perfect portretului robot pe care ti l-ai facut dinainte. Confectioneaza-ti o inima mai larga😊

Cel mai important mi se pare sa nu te simti incomplet in asteptarea asta de care vorbesti. Desavarsirea duhovniceasca, singura care aduce bucurie adevarata in suflet, e accesibila tuturor, casatoriti sau nu. Cauta sa ai o viata plina in Dumnezeu, fa binele cat poti si nu iti face o obsesie din ideea de a te cupla cu cineva pe acest drum al vietii. Cauta imparatia lui Dumnezeu inauntrul tau si eu cred cu tarie ca ti se va adauga tot ce iti este de folos.

Te loveste...

...cineva din greseala, apoi iti cere scuze. Sau: cineva face o gafa si iti incurca planurile vrand de fapt sa te ajute. "N-am vrut." Iti spune asta cu sinceritate. Tu ce faci? Inca mai tii suparare pe el? Asta arata ca ai probleme grave, iar de crestinism nici in vis nu ai auzit.

In mod normal in momentul in care cineva iti prezinta bunele lui intentii, chiar daca te-a ofensat/incomodat mai inainte prin forma exterioara a comportamentului sau ar trebui sa il ierti automat. Pe asta se si bazeaza adesea vrajmasul in uneltirile lui: face ca o atitudine a fratelui sa se decodifice in mintea ta ca ceva malefic sau patimas si din aceasta pricina tu sa ajungi sa il urasti sau dispretuiesti.

La un nivel mai inalt (vezi sfantul arhidiacon Stefan) deschizand ochii spre realitatile duhovnicesti, vei simti mila chiar si fata de raufacatorii adevarati, gandindu-te ca isi pregatesc pierzarea vesnica ("Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!")

Fii atent in sufletul tau sa decelezi mania si ura pe om de suferinta obiectiva pe care ti-a produs-o si sa le arunci afara de la tine pe cele dintai, pastrand o stare buna fata de aproapele.

Un cal cu sinuzita, citind la psaltire, cu calaretul vesel in spate 

• Gheorghita se spala in lighean pe picioare si gandeste: "de ce nu pot sa tai apa asta? Si de ce nu pot sa o ridic daca trag de ea cu mana?"
• Surioara mai mare: "Tati, eu eram nascuta cand ati facut-o voi pe Nectaria?" "Da, desigur." "Pai si de ce nu am vazut? De ce nu m-ati chemat si pe mine?"
• "Gigicule, hai odata sa te imbrac, de cate ori sa iti spun sa vii?" "Dar eu de cate ori sa iti spun sa mai stai putin?"
• Mai aveam si un filmulet cu o discutie gender cu Ghe, in care el ma intreba unde se casatoresc oamenii, imi spunea ca vrea sa se casatoreasca cu Grigo si ca problema ar fi ca nu are rochie de mireasa, dar era mai mare de 100mB si nu ma lasa Blogger asta sa il postez😊

M-a intrebat...

... o tanara casatorita ce ar trebui sa cultive in casnicia ei mai mult, raceala si respectul sau intimitatea si sinceritatea?

Se exclud respectul cu sinceritatea? In conditiile in care ne miscam in spatiul iubirii crestine nu gasesc nicio incompatibilitate intre cele doua.

Deschideti-va unul catre altul intru bunatatea inimii si nu vor fi niciodata probleme. Tineti unul fata de altul legile vietuirii duhovnicesti, nu va judecati, nu va maniati, nu va dispretuiti reciproc si nu vor fi rani. Renuntati la egoism ca sa il bucurati pe celalalt. Cunoasteti-va si asumati-va  locul in ierarhia familiala. Fiti atenti si sensibili si nu emiteti prea multe pretentii.

Nepriceperea incepatorilor in viata de familie e pricina de multa suferinta. Cheia succesului este ca ei sa isi foloseasca toata priceperea si cunostinta pentru cultivarea dragostei dintre ei si sa nu socoteasca nimic mai important decat unirea lor intr-un cuget si o simtire.

Mi s-a cerut...

...sa scriu despre "programul liturgic" pe care il avem eu si copiii.
De-a lungul vietii implicarea mea liturgica a variat, trecand prin toate etapele, de la zero taiat 😊 la full time.

In prezent cei patru copii mai mari pleaca duminica singuri la biserica inaintea mea. Fetele sunt mai ravnitoare, merg devreme, prind o buna parte din utrenie si canta la strana. Ionut ajunge la sf liturghie. E un tip hiperactiv si daca nu ajuta la taiat anafura, e foarte tentat sa se fataie si chiar sa iasa afara.Uneori, mai ales cand e vreme frumoasa, merge si Grigo cu ei. Daca nu, ramane la vatra pana ma urnesc eu cu mezinul.

Fata de participatul copiilor mici la slujba am avut de asemenea diferite abordari, in functie de copilul care era cel mai mic. Ca punct comun pentru toti as mentiona faptul ca am insistat ca timpul pe care il stau in biserica sa fie dedicat exclusiv rugaciunii si inchinarii, ca sa priceapa in felul acesta ca biserica e un loc sfant si nu o confundam cu o sala de clasa de la gradi. Nu am fost de principiu sa le dau sa manance, sa se joace, sa vorbeasca cu alti copii in timpul slujbelor. Asta am facut-o in primul rand pentru a-i face sa inteleaga ca biserica e un loc sfant, dar si din grija de a nu tulbura si distrage atentia crestinilor care vor liniste la rugaciune.

Tinand cont de aceste reguli, cu Iuliana si Maria puteam sta mult la biserica, ele fiind mai linistite si mai tacute. Ionut m-a tinut aproape doar prin gazonul de pe langa biserica si intram doar la momentul impartasirii. Ecaterina a fost ceva de mijloc, avea rabdare un timp, dupa care trebuia sa ies afara cu ea. Cu Grigo si Gheorghita ma duc mai spre finalul slujbei, dar stau cumintei pana la sfarsit. Nu ii duc in apropierea altor copii in biserica, ci intr-un loc din care sa priveasca o icoana sau miscarile preotilor. Le vorbesc scurt din cand in cand despre ceea ce se canta la strana si le dau sugestii cum sa se roage.

Asta e cu participarea la sfinta liturghie in duminici si sarbatori. Mergem sambata seara la vecernie si la litie cand e cazul.  La maslu nu stiu sa ii fi dus regulat. Dupa ce a murit Elena ma hotarasem sa mergem mai des, ca sa ne tamaduim de boli ascunse. Mai nou i-am luat pe cei mici cu noi la paraclis la biserica. O perioada au venit in fiecare seara, dar apoi au racit si am lasat-o mai moale. La canonul cel mare participam dupa puteri: unii au ore, unii au fost cu gripa.

Ne propunem sa ne impartasim macar o data pe luna, noi, cei care avem nevoie de spovedanie, iar cei pana in sapte ani, aproape in fiecare duminica. Pana pe la trei ani ii impartasesc chiar daca au mancat ceva inainte. Prefer sa ne impartasim in zile in care nu e aglomeratie in biserica. Nu stiu de ce, dar nu ma odihnesc bisericile arhipline, desi logic ar fi sa ma bucur.

Nu i-am lasat decat extrem de rar cu altcineva ca sa plec eu la slujba. Am vrut ca unde ma impartasesc eu de bucurie sa fie prezenti si ei. Nu imi tihneste sa ii stiu pe mititei departe de mine. Parca imi lipseste ceva, desi in prezenta lor confortul meu e dus😊.

Concluzia este ca programul nostru liturgic este destul de lejer. Nu stiu daca fac bine totul, acesta este stilul meu si asa simt sa actionez, cu blagoslovenie de la duhovnic, bineinteles.

Cand citesti...

...un text duhovnicesc una dintre cele mai mari capcane prin care vrajmasul cauta sa te lipseasca de folosul cuvantului respectiv este sa te faca sa nu raportezi starea ta interioara la ceea ce tocmai ai aflat.

De obicei ne vine foarte la indemana sa ne ducem cu gandul la cum se aplica sfatuirile acelea altora, mai ales cand e vorba despre pacate si plata lor/ patimi/ despatimire/ practicarea virtutii. Imediat ne dam seama cum am putea scoate paiul din ochiul sotului, al preotului din parohie si cum s-ar putea vindeca sufleteste vreo crestina care ne sta in gat.

Pe toti ii vrem cu deosebita purtare de grija sa fie oameni duhovnicesti. Uitam insa de noi insine, sa ne vedem gresalele si sa ne corectam taind la nevoie cu bisturiul in stricaciunea sufleteasca.

Orienteaza-te mai ales asupra celor de educatia si formarea carora esti raspunzator si nu practica o cateheza agresiva, oferind in mod dizgratios sfaturi nesolicitate.

Mamele au o predispozitie speciala sa stea cu lupa pe formarea copiilor, si barbatii sa isi povatuiasca excesiv femeile. Cea mai eficienta metoda este insa desavarsirea personala, care atrage harul, iar acesta misca inimile celor care te inconjoara.

Deci gandeste-te sa iti impropriezi tu mai intai orice lectura duhovniceasca si apoi sa incerci sa o aplici altuia, si atunci cu multa smerenie si cu rugaciune in prealabil (pentru deschiderea urechilor inimii aproapelui).

Canonul cel mare

Am ce am...

...cu anumite expresii de-ale noastre pe care le consider incompatibile cu dragostea crestina cea indelung rabdatoare. Una dintre ele ar fi "a inva minte pe cineva".

In dictionarul de expresii este explicata cu a pedepsi pe cineva pentru a-i fi spre invatatura sau a face pe cineva sa castige experienta printr-o situatie neplacuta in care il pui.

In general sintagma e folosita pentru a deghiza setea de razbunare a cuiva, care plateste niste polite usturatoare pentru neplacerile suferite. Asa cum lumina nu are partasie cu intunericul, la fel si atitudinea asta nu are a face cu iubirea de aproapele.

Alteori cand vreun nepriceput se baga singur in incurcatura (uituc, dezorganizat, lenes) sau cand nu a tinut cont de sfatul tau si i-au mers lucrurile prost, in loc sa te grabesti sa il ajuti, tu iti gasesti scuza ca vrei sa il inveti minte si iti impietresti inima fata de fratele. Invata-l minte cu vorba blanda si smerita, nu intorcandu-i spatele.

In cel mai bun caz e chiar vorba de faptul ca vrei sa inteleptesti pe cineva, poate chiar propriul copil, caruia ii intinzi o paruta cursa ca sa stie sa se fereasca de una reala. Eu zic ca are efect si doar sa ii descrii ceea ce se poate intampla, fara sa ii regizezi emotii si suferinte reale, fie ele si de scurta durata. 

Mie nu mi se pare bine sa confectionez ispite pentru copiii mei. Ma simt raspunzatoare pentru momentele de tulburare si pentru trairile negative pe care le induc.

Poate copilului ii ramane intiparit mai bine in minte asa, dar mi se pare ca ii sadesti o oarecare neincredere in tine ca parinte si nu te va mai putea asculta cu totul, ci va avea o umbra de indoiala asupra cuvintelor tale (oare vorbeste serios sau ma testeaza?). Nu mai bine sa fie "ce e da, da, iar ce e nu, nu"?

Despre botezul...

...pruncilor si inraurirea duhovniceasca a acestora.

Scuzati balbele! Cine e interesat de continut nu se va poticni in chestiuni superficiale, cred eu.

De ce nu pot...

...unii oameni posti nici perioade scurte, de cateva zile? Unii spun chiar ca nici macar o zi nu pot sta fara carne. 

O prima explicatie ar fi vointa slaba si robirea lor de catre pofta, de placerea gustului. Le pare viata prea gri fara o bucurie a simturilor. Uita ca mai exista si alte surse de buna-dispozitie in afara de ciocolata si salam.

Apoi sunt reactiile obisnuite de detoxifiere usoara a organismului care sunt intr-adevar neplacute. Ele apar la inceputul postului si oamenii se sperie indata ca postul le face rau (uite ca ametesc, ca ma doare capul, ma doare stomacul)

Altii au o frica prosteasca de carente, cu toate ca mancarea de post poate fi atat de variata incat sa acopere majoritatea nevoilor nutritive ale omului. In plus, pe termen scurt nu se anemiaza grav nici cei care pierd sange in fiecare zi (cu hemoroizi, de ex) cu atat mai mult nu se moare fara carne. Ia niste multiminerale daca te terorizeaza gandul unui aport alimentar scazut.

Mai e insatietatea determinata mental: daca nu ai bagat in gura ce te-a invatat societatea/familia ca e hranitor (pentu romanul nostru - carne) poti sa mananci vagoane de chestii nutritive si nu te simti satul. De asemenea ritmul in care ai invatat ca trebuie sa mananci te conditioneaza sa ti se para ca ai nevoie de alimente de x ori pe zi, zilnic. Think outside the box!

O categorie de infailibili care pledeaza in fata duhovnicului pentru carne sunt bolnavii, desi nu stiu vreo boala care sa necesite fripturi zilnic, fara exceptie. Daca esti chiar asa slabit, ti se da dezlegare la oua, lactate, peste. Si cu astea mori de foame? 

Cea mai draguta dezlegare o cer gravidele si lehuzele. Ele sunt o combinatie intre obsedatii de carente si bolnavii care sufera fara carne. Pravila dezleaga pentru ele la untdelemn si vin, dar duhovnicii in general nu pot sa nu cedeze la argumentele si insistentele lor.

Ceea ce mi se pare foarte important de stiut este ca nu e in regula sa iti imbraci pofta in haina parutei necesitati. Analizeaza foarte atent daca e chiar trupul acela care iti cere sa nu tii post si vei vedea cat de smerite sunt nevoile lui reale. 

Post usor doresc tuturor celor care se simt neputinciosi si speriati la acest inceput de post. Pentru a prinde curaj, mai uitati-va in gradina vegetarienilor si a veganilor si lasati preconceptiile legate de piramida alimentara, macar pentru o luna-doua😊 

Meniu...

...de post in prima zi a postului Pastilor: paine, mamaliga, ceai cu miere si lamaie, zeama de muraturi, usturoi, morcovi cruzi, portocale, pere.

Nimeni din casa nu a mancat altceva, nici macar Gheorghita, fiindca nu a vrut sa guste altceva. Nu intru in detalii de cate ori pe zi mancam fiecare si ce anume din ceea ce am enumerat.

Mai vreau sa precizez ca noi suntem slabi la capitolul post, dar am cunostinte care nu mananca de duminica seara pana miercuri dupa slujba, altii mananca doar paine si apa, altii doar cruditati.

Am scris asta fiindca ma dispera meniurile de post cu cate trei feluri elaborate de mancare la masa. Postul trebuie sa te elibereze de grija de a sluji pantecelui.

Daca ar fi sa enunt un principiu pentru alimentatia din perioada postului, as spune "cu cat mai simplu si mai putin preparat termic, cu atat mai bine"

Franturi de gand...

...la inceput de post:
"ceea ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi lor!"
"fericiti facatorii de pace"
"daca as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste"

Eu insami sunt designerul atitudinii pe care o am in diverse situatii. Nu e corect sa dau vina pe altul pentru ca ies la iveala rautatile mele. El se poarta urat, dar eu intotdeauna am la dispozitie si optiunea de a reactiona frumos la acel comportament.

Faptul ca raspund scotand din mine mizerie sufleteasca e alegerea mea proasta. Resortul interior de a actiona lipsit de eleganta e rezultatul unor deprinderi mai vechi, nu a fost dintotdeauna ceva inevitabil.

In postul acesta vreau sa aduc in relatiile mele cu oamenii numai bunatate, zambet, incurajari, solutii, echilibru. Cu ajutorul lui Dumnezeu vreau sa pot controla in sens pozitiv tot ceea ce emana fiinta mea catre altii.

Si mai vreau ceva: sa fiu arhitectul propriei lumi interioare si sa nu mai rumeg aduceri aminte ale relelor ce mi s-au facut. Fiindca mi-am dat seama ca 90% din suferintele mele sunt aceste ganduri. Fapta rea obiectiva ma afecteaza un timp relativ scurt, dar gandul la ea imi umple apoi viata de venin multa vreme. Voi lasa lucrurile sa curga si nu ma voi opri asupra lor. Voi practica o amnezie selectiva😊 ca sa ma pot debarasa de starile sufletesti apasatoare. Unde mi se va parea prea greu, nadajduiesc la ajutorul Domnului.

As vrea sa nu mor pana nu inteleg ce inseamna "bucurati-va pururea!" si pana nu primesc in dar o farama din ceea ce se numeste "bucuria cea nestricata".

Simti in tine...

... scanteia de a fi un mare activist pro viata? Nu te irosi in marsuri si distribuire de pliante. Este cea mai putin lucratoare forma de promovare a vietii.

In primul rand propovaduieste viata prin familia ta: cresteti si va inmultiti dupa cuvantul Domnului si oamenii din jurul vostru vor prinde curaj pentru ca au vazut un exemplu viu. Ochii sunt mai de crezut decat urechile.

Infrumuseteaza-ti chipul cu un zambet dragastos pentru ai tai si multi vor dori sa iti urmeze, infrumusetand caminul lor cu un zambet pentru cei dragi. Astfel, fara macar sa iti dai seama, aduci un strop de armonie si in casele altora.

Apoi gandeste-te sa sustii viata ajutand familii care pentru Dumnezeu aleg sa nasca multi copii. Spun asta fiindca nu e totuna a procrea fiindca esti prea nepasator sau nestiutor in ale contraceptiei cu a rodi dupa voia Domnului, in deplina supunere fata de poruncile Lui. Ajuta in primul rand la propasirea neamului crestinesc prin milostenii materiale, prin osteneala mainilor tale, prin cuvinte de imbarbatare etc.

Ia in considerare ca ai putea infia copii, ai putea fi nas activ si implicat al celor care se nasc in familii cu probleme, ai putea lua macar unul in plasament si inmulti astfel dragostea si binecuvantarile pe care Hristos le revarsa asupra ta.

Foloseste-ti toata puterea de influenta pentru a face oamenii (si cand spun oameni nu ma refer la mari mase, ci la cunoscutii tai, cu care relationezi in viata de zi cu zi) sa iubeasca aceasta indeletnicire de a aduce pe lume si a ingriji alte fiinte umane. Fa-i sa intrevada partea nevazuta a lucrurilor, sa simta cata dragoste e in spatele corvoadei zilnice, cate momente frumoase se pot ivi alaturi de un copil si cata bucurie se naste dupa ce lasi in urma micile dureri si renuntari ale meseriei de parinte.

Nu in ultimul rand manifesta cu inflacarare inaintea lui Dumnezeu, cu metanii, post si rugaciune pentru cauza pe care o sustii. Cere putere, optimism si curaj pentru gravidele pe care le cunosti, intelepciune pentru sotii si rudele lor, omenie pentru ginecologi, intelegere din partea comunitatii, pace si sanatate in familiile lor. Un angrenaj gandit doar cu elemente ale intelepciunii omenesti e sortit eseculuji.Mila Domnului e cel mai important ingredient😊

Scurt ghid...

...rigorist pentru mers in vizite cu familia

• Fii grabnic la intr-ajutorare reala si zabavnic la intalniri desarte, fara scop precis.
• Daca ai cu cine, faceti la inceputul intalnirii o scurta rugaciune. Daca nu, fa-o tu in gand,  discret, ca intrevederea voastra sa fie ziditoare. 
• Pe parcursul vizitei poti sa te rogi cand iti amintesti, binecuvantand pe cei care iti ofera ospitalitate. Acest lucru trebuie sa fie facut in taina, fara sa razbata in exterior prin absenta din conversatie, gesturi de inchinare sau mimica modificata.
• Nu va duceti in casa omului inainte de a-l cunoaste mai bine in spatii neutre. Nu cred ca e necesar sa mentionez sa nu va duceti nechemati sau neanuntati macar.
• Daca mai locuieste impreuna cu cineva (cu socrii, de exemplu) asigura-te ca vizita voastra nu este un prilej de cearta si nemultumire pentru persoanele respective.
• Nu vizita persoane cu care in mod repetat clevetesti si judeci, fie cunoscuti, fie ierarhia bisericii in general, ci orienteaza-te catre oameni cu care poti avea discutii folositoare
• Nu iscodi cum arata interiorul casei fiecaruia, limiteaza-te la a privi ceea ce este la vedere. Nu ai venit sa explorezi un spatiu, ci sa comunici cu niste persoane.
• Daca simti ca te incearca invidia pentru bunastarea lor materiala si incepi sa fii nemultumit cu ce ai tu acasa, mai rareste cu vizitele pana te mai vindeci interior.
• Fii extrem de prudent sa nu faci comparatii ale sotiei (sotului) tale cu sotia prietenului sau sa te trezesti admirandu-i involuntar cu voce tare cine stie ce calitati, fie ele si duhovnicesti.
• Atentie la flirt, care produce multe rani relatiei de cuplu! Unii oameni isi folosesc sotia (sotul) ca pe un paravan de dupa care isi permit sa zambeasca cu indrazneala, sa faca gesturi prea familiare si sa complimenteze pe altii, fara sa urmareasca neaparat o finalitate.
• Cel mai sigur este sa te feresti sa te apropii de persoana de sex opus din familia prietena si sa pastrezi aceasta buna-cuviinta chiar si in comunicari banale.
• Daca ai copii, si mai ales daca sunt mai multi, asigura-te ca aveti loc toti in vizita fara sa inghesuiti prea mult atmosfera.
• Supravegheaza-i si nu lasa in urma dezastru, chiar daca din politete ti se spune ca nu conteaza.
• Ofera-te sa ajuti cand simti ca e nevoie, dar nu insista daca esti refuzat. Unii se simt mai stanjeniti cu ajutoare decat cand isi fac singuri treaba.
• De asemenea evalueaza influenta pe care copiii lor o au asupra alor tai. Nu intotdeauna parintii care iti plac au si copii care se potrivesc gusturilor tale.
• Ar fi foarte bine sa nu lasi copii de varsta mica singuri in camera cu alti copii ai prietenilor. Chiar nu stii ce trece prin capul piticilor, ce vor sa incerce impreuna si cum vor sa se grozaveasca de fata cu altii.
• Fii punctual. Nu interfera cu orele de masa, de somn sau baie a copilului mic ale familiei la care mergi si nu astepta  sa ti se spuna direct ca incurci.
• Nu oferi sfaturi nesolicitate despre cum crezi tu ca ar merge mai bine treburile in familia lor. De obicei nu cunosti 100% toate detaliile intime si te inseli atat la diagnostic cat si la tratament. Indruma spre duhovnic.

Cuplurile tinere...

...au multe greutati si din cauza ca oamenii nu sunt pregatiti prin educatie despre ce inseamna iubirea si spiritul reciproc de jertfa in familie.

Am asistat personal la cateva scene in care tanarul sot a carui sotie era gravida, apoi in perioada de lehuzie, era compatimit de prietenii lui nefamilisti cum ca nu mai are libertatea de dinainte si se insinua ca ea e o femeie rea, neintelegatoare. Ba chiar asa-zisii prieteni il retineau la discutii amicale desi el primise deja un telefon in care ea il ruga sa vina acasa.

Reveniti-va, baieti! Viata nimanui dupa casatorie nu mai este la fel de libera ca inainte, ganditi-va bine si nu faceti pasul daca nu vreti schimbare. Nu cautati sa va legati la cap cu responsabilitati pe care nu le puteti duce si nu incurcati viata fetelor care vor o familie. Casatoria nu vine la pachet numai cu placeri, ci necesita si multa rabdare si taierea voii (nu numai din partea femeii), pe care fiecare le va lucra dupa masura dragostei pe care o are.

Retine ca o femeie gravida, lehuza sau care alapteaza exclusiv s-ar putea sa resimta niste nevoi afective stranii de a te simti mereu in preajma si de a te vedea efectiv prezent in viata de familie. Mai ales cand este la primul copil are nevoie de acceptare neconditionata a acestor bizarerii, asa cum le eticheteaza baietii de gasca. Nu ii pune pe ei pe primul plan si nu ceda hartuirii lor indirecte care te someaza sa iesi de sub papucul nevestei.

Stiu ca uneori simti ca ceea ce vrea ea de la tine te incorseteaza, te controleaza si te cenzureaza. Vreau sa stii ca in realitate nu este asa. De fapt este un mod disperat de a cere o confirmare a iubirii care pretinzi ca o ai in inima (si care, fara fapte, este moarta).

Crede-ma, daca nu ii arati responsivitate maxima, nu te baza pe faptul ca este crestina, va trebui sa te lupti pentru urmatorii copii. De ce? Fiindca isi va pierde increderea in tine si in siguranta emotionala pe care i-o oferi. Cine se grabeste sa faca pui, cata vreme nu are un cuib, cat de cat. Ei bine, baza acestui cuib este implicarea ta in familie. Daca ea este slab reprezentata, temelia e fragila si ispitele o clatina.

Ea poarta in pantece copilul tau, cel care iti va duce numele si genele mai departe si pentru asta isi jertfeste insusi trupul ei.  Am intalnit un caz odios in care ea varsa mult in sarcina si il rugase pe el sa ii usureze suferinta, sa o maseze usor pe antebrate, iar el a refuzat, pe motiv ca ii e greu si se plictiseste. 🤔 

Sacrifica si tu din confortul tau si din timpul tau pentru a fi alaturi de ea si lasa-i pe altii pentru moment, fiindca niciunul nu are atata nevoie de tine cata are ea. Pentru toti ceilalti esti perfect inlocuibil, pentru ea nu. Esti unica ei optiune. Sau poate in scurt timp nu vrei sa mai fii? 

Si acum, alege! Alege intre a fi bine-vazut de niste straini (care daca ti-ar fi prieteni nu ar interfera cu relatia ta cu sotia decat prin sprijin si incurajare) si mama copiilor tai, cu care iti vei imparti mancarea si patul pana la adanci batraneti.

Nimic nu erodeaza mai mult sentimentele unei femei decat insensibilitatea ta fata de felul in care poarta ea greutatile maternitatii. Daca e dusa la biserica nu te va parasi, dar tine minte ca a iubi cu bucurie pe cineva nu e totuna cu a-l rabda cu un gust amar.

Crestinismul...

...formal, fara dragoste se poate transforma foarte usor intr-o pepiniera de atitudini psihopate. De aceea impostura in crestinism este un fenomen periculos. Cu cat apare mai sus in ierarhie, cu atat mai grav. Fereste-te de oamenii care promoveaza abuzul folosind parghii religioase.

Daca tot ai inceput...

...trebuie sa termini. Aiurea! Nu fi sclavul unei zicale prost intelese. Mergand pe filosofia asta bolnava, daca tot ai inceput un pachet de tigari (un film de groaza, a cincea felie de tort la o masa, o relatie sentimentala dezastruoasa) ar trebui sa termini. Nu asa, ci ceea ce e nociv, curma imediat. Nu astepta sa te otravesti pana in sfarsit, scutura-te de mizerie cat mai repede.

Mai mult, daca te apuci de un lucru si undeva pe parcurs iti dai seama ca nu este din spectrul a ceea ce vrei sa faci cu viata ta, nu iti mai irosi timpul cu el. Investeste in ceea ce simti ca iti este cu adevarat de folos, nu iti risipi existenta pe inutilitati. Roaga-te si invata sa focalizezi pe esential. Nu pedala pe reguli de viata formale, fara substrat profund.

Posibil sa merite sa te sustii in dictonul acesta in momentul in care incepi sa dai de greu in ceea ce voiai sa intreprinzi. Daca vrei sa te mobilizezi ca sa ajungi la finalul unei curse si sa te incununezi intr-un fel sau altul, poti sa te motivezi cu chestii de genul "daca tot ai inceput...". Dar chiar si in cazul acesta, daca rodul efortului respectiv nu este suficient in sine pentru a te stimula sa continui lupta, cum te-ar putea determina mai bine un pachet de vorbe goale?

Poate numai daca cineva cu autoritate in viata ta ti le repeta suficient de des cat sa ti le inoculeze ca pe niste axiome ale vietii. In acest caz e deja ceva grav, fiindca s-ar prea putea sa le folosesti  fara discernamant, asa cum le-ai preluat.

Desi stiu...

...ca Elena este in ceata celor mantuiti, totusi nu pot sa nu ma uimesc de fiecare data cand mai aud ca a raspuns vreunei rugaciuni. La inceput eram chiar contrariata, ma gandeam ca este vreo lucrare inselatoare a celui viclean, menita sa ne duca in ispita. Nu suportam sa il aud pe parintele meu vorbind astfel de lucruri de teama ca il vor dezradacina complet din realitate.
Cu timpul am inceput sa iau ca atare relatarile oamenilor simpli, unii cunoscuti, unii mai putin: sunt marturii ale ajutorului primit de ei de la Elena in diverse incercari ale vietii lor.

O fetita (11ani) avea dureri de picioare in timpul inmormantarii Elenei. A rugat-o in gand sa o ajute si durerea a disparut pe data. Tatal fetei ne-a povestit mai tarziu noua intamplarea, dar eu am zis in gandul meu ca sunt fabulatii de copil.

Tot un copil, de data aceasta de cinci ani, fost tovaras de tricicleala al Elenei, a dat o marturie impresionanta pe care eu am pus-o multa vreme la indoiala. Intr-o duminica, dupa axion, i-a spus mamei lui ca e bucuros: "Si stii de ce? Am vazut-o pe Maica Domnului venind prin biserica cu fetele ei cuminti si era si Elena printre ele!"

O batrana vaduva se simtea tare singura in ultimul timp. Mai ales seara ii era urat in casa. S-a gandit sa puna o fotografie a Elenei in vitrina si ne-a zis ca din acel moment a simtit ca are "din nou casa plina".
Simtind acest ajutor a capatat indrazneala si a sfatuit-o pe o vecina care avea dureri mari (colica renala din cate am inteles) sa ceara ajutorul Elenei. A doua zi vecina a cerut si ea o fotografie a Elenei "ca pricepui ceva cu fata asta".

Un tanar muncitor era ingrijorat ca din pricina problemelor de sanatate nu va mai putea lucra (o discopatie lombara probabil). "Prunca Elena, ajuta-ma, ca nu mai pot ridica nicio greutate!" a zis el in gand odata, pe cand statea in biserica. In simplitatea lui a primit alinare imediat. A tinut sa imi spuna ca acum ridica si 150kg si nu simte nimic.

Ni s-au mai spus multe altele asemenea (o batrana cu dureri precordiale, un sofer de tir care credea ca nu mai poate sa isi finalizeze cursa, o doamna cu dureri suspecte intr-un san, o femeie cu insomnii, un parinte cu o conjunctivita rebela, un tanar cu o infectie de tract urinar etc). Ceea ce nu inteleg este cum de au avut indemn launtric tocmai catre copilita mea.

Cat era ea de veselica, mie mi-a ramas ca o rana deschisa in inima amintirea suferintei  ultimelor ei zile. Nu ma voi mai putea niciodata bucura din plin de nimic pe pamant si nici planuri de viitor nu voi mai putea face ca altadata. Poate tine de firea mea pesimista sa ma fixez pe partea trista a lucrurilor.
Realitatea prezenta e totusi alta, de bucurie in vesnicie...

Cica...

...tre sa petreci timp de calitate cu copilul. Iti vine rau cand vezi ca mamele din generatia noua au nevoie sa fie invatate sa stea cu copilul inainte de culcare, la masa si sa vorbeasca ce si ce cu el. Alienarea e atat de grava incat instinctele se estompeaza. Care va sa zica ca nu le mai are.

In plus, familia monopuerala (dati-mi voie, stimabilelor, sa folosesc acest termen) in care ambii parinti pleaca cu orele la munca este tot mai des intalnita in zilele noastre. In acest cadru social facilitat prin avort si contraceptie, ca sa compenseze psihologic situatia, parentingul insista pe timpul acesta de calitate, pe atentia pe care o primeste copilul de la parinte.

In primul rand, o femeie care nu are pacate de moarte cu siguranta nu are inima atat de impietrita fata de propriul prunc incat sa il priveze de acest minim de afectiune manifesta (doar daca e grav bolnava). Deci ideea de timp de calitate trebuie revizuita pentru crestine  pe ici pe colo prin punctele esentiale.

In al doilea rand, daca are un set de frati cu care sa isi omoare timpul, copilul simte mai putin nevoia de bagare in seama de catre mama.  Chiar daca e vorba de dispute care se lasa cu lupte greco romane, chiar daca se mai necajesc si se parasc, tin unii la altii. Iar mama, saraca, ce sa zica: "Urasc tradarea, dar iubesc pe tradatori!"

Si un exemplu extrem de timp de calitate petrecut cu  copilul, la 39°C, cu puls 116, si usoara Hta: joc sah dupa regulile new age ale lui Gheorghita😊

Un instantaneu...

...dragut cu mine si tati. E prezent si Gheorghita, care are un senzor special: unde e rost de dragaleala si de iubire, hop si el😊

Ce sa faci...

... daca ai gripa: sa te bucuri de prilejul detoxifiere spontana, sa bei multe lichide, sa tii post pe cat se poate cu cruditati, mai ales fructe. Niciodata lapte! Mie mi se potriveste metoda asta.
Nu as avea insa curaj sa merg fara antibiotice in pneumonii bacteriene, ce-i drept, mai ales la copii.

Momentan ma delectez cu o viroza cu tot tacamul: fac si febra, ma doare tot corpul si elimin intens deseuri. La cap mi-am pus un plasture facut de o batrana de prin Moldova, foarte eficient in drenarea sinusurilor, cel putin pe pielea mea. Astept sa vad cum isi face treaba organismul meu.

Unii oameni...

...sunt foarte atasati lucrurile inutile cu care se inconjoara. Am avut tangenta de curand cu o manifestare acuta a acestui fenomen  Nu stiu la ce categorie de pacate ar trebui incadrat fenomenul, dar sunt sigura ca e o boala sufleteasca pe undeva.

Nu e posibil ca in casa unui crestin sa ai senzatia ca te sufoci de atatea maruntisuri pastrate. Nu trebuie sa fii ascet ca sa nu cada casa pe tine, ci doar sa ai putin discernamant, un strop de organizare si o licarire de simt estetic😊.

Exerseaza-ti darnicia,  nu tine in beci lucruri pentru urmasii urmasilor tai (haine, incaltaminte, lenjerii de pat). Pana sa le foloseasca ei s-ar putea sa se deterioreze. Fa o milostenie in numele Domnului cu ele si fii convins ca El va purta grija de ai tai la vremea cuvenita.

Trebuie sa simti putin pulsul economic contemporan. Pe vremea bunicilor era saracie mare si cu cat erai mai strangator, cu atat mai bine.  Nici nu era insa atata abundenta de obiecte facute doar pentru a fi cumparate si depozitate undeva.  Cu putina vigilenta nu vei deveni robul consumerismului.

In afara de a nu cumpara in nestire si de a darui, trebuie sa inveti sa mai si arunci. Daca spatiul casei tale incepe sa devina neincapator si multimea lucrurilor iti depaseste capacitatea organizatorica, e momentul sa renunti la o parte din ele. Eu, una, ma axez pe obiecte deteriorate, pe cele care sunt strict de decor dar intru uneori chiar si in sfera celor cu valoare sentimentala.

Cand ambianta interioara e mai aerisita te odihnesti sufleteste, porti grija de mai putine. In astfel de spatii gasesti mai repede ceea ce cauti si te misti mai liber, fara stres ca rastorni ceva in secunda doi. In plus e mai usor de mentinut o igiena adecvata a locuintei, avand mai putine de spalat si desprafuit. Jos acarienii😊

Cu barbatul...

...crestin de mana a doua nu o scoti usor la capat: ori te desavarsesti de urgenta, ori te distruge cu Scriptura in mana.
Daca te deranjeaza ca te jigneste, nu esti suficient de smerita. De fapt durerea ta isi are originea in patima iubirii de sine.
Vrei bani ca sa iti cumperi ceva sau sa investesti in casa in care locuiti? Esti cheltuitoare, iubitoare de lux si placeri desarte. Trebuie sa recunosti insa ca masina e extrem de importanta.
Daca te bosumfli cand isi arata fara scrupule admiratia si simpatia fata de alte femei esti invidioasa si il judeci.
Daca, mai rau, are o preocupare bolnava pentru pornografie, tie ar trebui sa iti para rau si sa faci metanii pentru el.
Bea? Intelege-l si tu, vinul veseleste inima omului, iar el e chiar un om necajit, cu o viata grea.
Ai vreo sugestie pentru el? Mai bine taci, altfel se va vedea ca faci pe desteapta, nu-ti cunosti locul in familie si vrei de fapt sa demonstrezi ca el e incapabil. Vai de tine daca ai mai spus-o si in public si cineva a considerat ca ai o idee buna. Slava desarta scrie pe tine!
Te sifonezi cand vezi cat se straduieste pentru straini, sa fie amabil cu ei, sa nu le refuze nimic, in vreme ce acasa, pentru tine si copii, nu investeste nici pe departe atata energie si timp? Esti o scorpie care il impiedici de la lucrarea faptelor bune. Numai din cauza ta el nu poate fi duhovnicesc atat cat ar vrea.
E mizerie in casa? Esti lenesa. Copiii fac traznai? Cum, nu stii ca femeia se mantuieste prin nastere si crestere de prunci?? O mama incapabila n-o sa vada ever raiul.

Cate si mai cate cusururi poate gasi un sot meticulos la sotia sa. Problema este ca de atata analiza a defectelor ei, nu are cand sa se mai ocupe si de dumnealui. Cu gand de intr-ajutorare a aproapelui, am inregistrat putin din sfatuirile sf Ioan Gura de Aur

Ca sa pastreze pacea in familie o femeie trebuie sa fie diplomata, abila, inteleapta si mai ales sa fie la masura duhovniceasca inalta a nevinovatei viclenii, cu care sa invete sa se strecoare printre jaloanele patimilor sotului fara sa le atinga.

Manie

Ma enervez. De obicei am destule motive sa o fac. Intre timp situatia obiectiva se redreseaza. Eu insa nu ma pot detasa. Nu tin suparare pe persoane, dar raman intr-o stare de nervozitate crescuta. Cred ca e o coada biochimica a furtunii initiale, pana se metabloizeaza si se elimina tot ce se elibereaza in conditii de stres.
Nenorocirea e ca lucrurile nu se termina aici: ma enervez si ca m-am enervat😊

Tu...

...cea care esti gravida si nu esti in stare sa faci nimic altceva decat sa te intorci de pe o parte pe alta in pat si cel mult sa te ridici ca sa versi si cele cateva inghitituri pe care le-ai luat cu greu, poate te simti cumva inutila, sau poate cineva cu simtirea inimii de mult amortita te-a facut sa crezi ca esti o povara.

Vreau sa iti spun ca esti de fapt o binecuvantare pentru cei care te ingrijesc, esti pentru ei prilej de a lua cununa lucrarii cu rabdare a dragostei de oameni. Trebuie sa ai mereu in minte gandul ca in realitate nu iti irosesti viata, ci o faci roditoare. In tot acest timp de suferinta in pantecele tau se urzeste un om. Durerea ta este o mica mucenicie.

Nu numai ca nu esti neproductiva, ci impreuna cu Dumnezeu, plamadesti in cele dinauntru ale tale o faptura minunata. Nicio alta lucrare omeneasca nu se ridica la aceasta maretie. Din nefericire insa, nu toti oamenii inteleg aceasta.

O prietena...

...de nadejde si o puternica ocrotitoare pentru toate mamele crestine cu multi copii: sfanta Iuliana de Lazarevo.

Daca esti...

... femeie sanatoasa nu te gandi prosteste sa spatiezi sarcinile fara motiv intemeiat. Daca simti ca te-ai intremat fizic si psihic dupa nasterea anterioara, nu pregeta sa lasi in voia Domnului rodirea pantecelui tau. Ia-ti intotdeauna repere duhovnicesti in primul rand, si apoi repere medicale.

Retine, cu trecerea timpului nu devii mai puternica si nici mai entuziasta. Varicele vor fi tot mai mari, perineul tot mai slabit, articulatiile mai deteriorate, sistemul endocrin mai predispus dezechilibrelor, rezistenta la efort fizic si nesomn mai scazuta. Toate se deterioreaza inexorabil in timp, inclusiv materialul genetic...

"Precum sunt sagetile in mana celui viteaz, asa sunt copiii parintilor tineri". Ei bine, niciodata nu vei fi mai tanara ca azi😊