Mi s-a cerut...

...sa scriu despre "programul liturgic" pe care il avem eu si copiii.
De-a lungul vietii implicarea mea liturgica a variat, trecand prin toate etapele, de la zero taiat 😊 la full time.

In prezent cei patru copii mai mari pleaca duminica singuri la biserica inaintea mea. Fetele sunt mai ravnitoare, merg devreme, prind o buna parte din utrenie si canta la strana. Ionut ajunge la sf liturghie. E un tip hiperactiv si daca nu ajuta la taiat anafura, e foarte tentat sa se fataie si chiar sa iasa afara.Uneori, mai ales cand e vreme frumoasa, merge si Grigo cu ei. Daca nu, ramane la vatra pana ma urnesc eu cu mezinul.

Fata de participatul copiilor mici la slujba am avut de asemenea diferite abordari, in functie de copilul care era cel mai mic. Ca punct comun pentru toti as mentiona faptul ca am insistat ca timpul pe care il stau in biserica sa fie dedicat exclusiv rugaciunii si inchinarii, ca sa priceapa in felul acesta ca biserica e un loc sfant si nu o confundam cu o sala de clasa de la gradi. Nu am fost de principiu sa le dau sa manance, sa se joace, sa vorbeasca cu alti copii in timpul slujbelor. Asta am facut-o in primul rand pentru a-i face sa inteleaga ca biserica e un loc sfant, dar si din grija de a nu tulbura si distrage atentia crestinilor care vor liniste la rugaciune.

Tinand cont de aceste reguli, cu Iuliana si Maria puteam sta mult la biserica, ele fiind mai linistite si mai tacute. Ionut m-a tinut aproape doar prin gazonul de pe langa biserica si intram doar la momentul impartasirii. Ecaterina a fost ceva de mijloc, avea rabdare un timp, dupa care trebuia sa ies afara cu ea. Cu Grigo si Gheorghita ma duc mai spre finalul slujbei, dar stau cumintei pana la sfarsit. Nu ii duc in apropierea altor copii in biserica, ci intr-un loc din care sa priveasca o icoana sau miscarile preotilor. Le vorbesc scurt din cand in cand despre ceea ce se canta la strana si le dau sugestii cum sa se roage.

Asta e cu participarea la sfinta liturghie in duminici si sarbatori. Mergem sambata seara la vecernie si la litie cand e cazul.  La maslu nu stiu sa ii fi dus regulat. Dupa ce a murit Elena ma hotarasem sa mergem mai des, ca sa ne tamaduim de boli ascunse. Mai nou i-am luat pe cei mici cu noi la paraclis la biserica. O perioada au venit in fiecare seara, dar apoi au racit si am lasat-o mai moale. La canonul cel mare participam dupa puteri: unii au ore, unii au fost cu gripa.

Ne propunem sa ne impartasim macar o data pe luna, noi, cei care avem nevoie de spovedanie, iar cei pana in sapte ani, aproape in fiecare duminica. Pana pe la trei ani ii impartasesc chiar daca au mancat ceva inainte. Prefer sa ne impartasim in zile in care nu e aglomeratie in biserica. Nu stiu de ce, dar nu ma odihnesc bisericile arhipline, desi logic ar fi sa ma bucur.

Nu i-am lasat decat extrem de rar cu altcineva ca sa plec eu la slujba. Am vrut ca unde ma impartasesc eu de bucurie sa fie prezenti si ei. Nu imi tihneste sa ii stiu pe mititei departe de mine. Parca imi lipseste ceva, desi in prezenta lor confortul meu e dus😊.

Concluzia este ca programul nostru liturgic este destul de lejer. Nu stiu daca fac bine totul, acesta este stilul meu si asa simt sa actionez, cu blagoslovenie de la duhovnic, bineinteles.