de aici
Wednesday, November 22, 2017
Nu am vazut...
... filmul, dar cineva mi.a trimis secventa asta care ilustreaza distractiv, dar foarte sugestiv exagerarea reactiei protectoare paterne. Taticii pot recunoaste mai bine autenticitatea scenei.
Scuzati limbajul, nu e chiar de pateric😊
Ma uit...
...in inima mea si vad ca am aceeasi dragoste pentru toti copiii mei, indiferent daca sunt ascultatori sau indaratnici.
Mi-am tot analizat comportamentul fata de ei, incercand sa imi gasesc contributia la invinuirea care mi se aduce in mod repetat, cum ca nu ii iubesc la fel. Intr-adevar, cu unii colaborez mai usor, ma odihneste temperamentul lor si intuiesc mai bine ce probleme interioare au. Cu altii e nevoie de mai multa asprime, de mai multa staruinta din partea mea si chiar de mai multa rugaciune.
Am depistat o particularitate a reactiilor mele care e posibil sa fie cauza frustrarilor interioare ce ii tulbura legat de mine. Este vorba despre faptul ca pe langa evenimentele importante din viata primului copil (primele silabe, primii pasi, renuntare la scutece, primele posturi si spovedanii, serbari, prima zi de scoala, sedinte cu parintii, examene, certuri cu colegii, indragosteli) am manifestat mai multa emotie si mai mult interes decat fata de momentele similare ale urmatorilor.
Pe undeva e firesc sa fie asa, dat fiind ca si in viata mea de mama toate acestea au fost traite in premiera la primul copil. Vreau sa cred ca detasarea mea nu a creat numai o impresie de indiferenta, ci a contribuit si la o asezare interioara mai echilibrata a celorlalti copii.
Cred totusi ca as fi putut sa ma controlez si sa exprim mai mult entuziasm cu fiecare in parte, chiar daca pentru mine nu mai era ceva nou, ci doar pentru a sublinia ca imi pasa de orice ii marcheaza pe ei
. Nu ca nu mi-ar pasa, ci ca sa corectez putin erorile de comunicare non-verbala.
Mi-am tot analizat comportamentul fata de ei, incercand sa imi gasesc contributia la invinuirea care mi se aduce in mod repetat, cum ca nu ii iubesc la fel. Intr-adevar, cu unii colaborez mai usor, ma odihneste temperamentul lor si intuiesc mai bine ce probleme interioare au. Cu altii e nevoie de mai multa asprime, de mai multa staruinta din partea mea si chiar de mai multa rugaciune.
Am depistat o particularitate a reactiilor mele care e posibil sa fie cauza frustrarilor interioare ce ii tulbura legat de mine. Este vorba despre faptul ca pe langa evenimentele importante din viata primului copil (primele silabe, primii pasi, renuntare la scutece, primele posturi si spovedanii, serbari, prima zi de scoala, sedinte cu parintii, examene, certuri cu colegii, indragosteli) am manifestat mai multa emotie si mai mult interes decat fata de momentele similare ale urmatorilor.
Pe undeva e firesc sa fie asa, dat fiind ca si in viata mea de mama toate acestea au fost traite in premiera la primul copil. Vreau sa cred ca detasarea mea nu a creat numai o impresie de indiferenta, ci a contribuit si la o asezare interioara mai echilibrata a celorlalti copii.
Cred totusi ca as fi putut sa ma controlez si sa exprim mai mult entuziasm cu fiecare in parte, chiar daca pentru mine nu mai era ceva nou, ci doar pentru a sublinia ca imi pasa de orice ii marcheaza pe ei
Tuesday, November 14, 2017
Incepe postul...
 |
| citind o carte just for fun |
Ma uit in mine si vad o mare putere de a renunta la inutilitati, fiindca la capitolul pofte sunt din fire destul de intarita (ma refer la inclinatia fireasca, nu la despatimirea adevarata). Nici slava desarta nu ma chinuie prea tare (poate sa isi dea lumea cu parerea cat vrea, eu nu iau decizii dictate de politica de imagine), fiindca de cand ma stiu am avut o vaga senzatie ca in esenta evoluez solo pe scena vietii si ca singurul spectator Care conteaza nu e pamantean.
Pe mine daca ma prinde vrajmasul in vreo cursa, aceasta va fi cu siguranta pe latura noetica. Va folosi drept cuvinte cheie :) dreapta socoteala si ferirea de ispitele de-a dreapta si va specula tendinta mea de a imi conserva energia interioara (nu cumva sa ma lansez in vreo postire care sa fie mai mult decat strictul necesar mie, sa nu traiesc cumva mai aspru decat prevede prospectul 😊)
Acum ca am demascat jocul acesta al pacalelilor care ma tin din treaba ma simt mai usurata si mai pregatita de inceputul care imi sta inainte.
Post binecuvantat sa aveti, cu multe biruinte si multe roade duhovnicesti!
Sunday, November 12, 2017
Ziua baietilor
