Incepe postul...

 citind o carte just for fun

...si ma tot gandesc la infranare de la tot ce e lumeste facultativ,  la evitarea imprastierii, ambele indispensabile pentru orientarea spre cele ale duhului. Mereu am simtit acut aceasta lupta a opririi de la tot ce e de prisos fata de lucrarea zidirii pentru vesnicie. Desertaciunea (in chip de experienta sau informatie folositoare) isi cere tributul atat in ceea ce priveste timpul, dar mai ales ma erodeaza la nivel de gand.

Ma uit in mine si vad o mare putere de a renunta la inutilitati, fiindca la capitolul pofte sunt din fire destul de intarita (ma refer la inclinatia fireasca, nu la despatimirea adevarata). Nici slava desarta nu ma chinuie prea tare (poate sa isi dea lumea cu parerea cat vrea, eu nu iau decizii dictate de politica de imagine), fiindca de cand ma stiu am avut o vaga senzatie ca in esenta evoluez solo pe scena vietii si ca singurul spectator Care conteaza nu e pamantean.

Pe mine daca ma prinde vrajmasul in vreo cursa, aceasta va fi cu siguranta pe latura noetica. Va folosi drept cuvinte cheie :) dreapta socoteala si ferirea de ispitele de-a dreapta si va specula tendinta mea de a imi conserva energia interioara (nu cumva sa ma lansez in vreo postire care sa fie mai mult decat strictul necesar mie, sa nu traiesc cumva mai aspru decat prevede prospectul 😊)

Acum ca am demascat jocul acesta al pacalelilor care ma tin din treaba ma simt mai usurata si mai pregatita de inceputul care imi sta inainte.

Post binecuvantat sa aveti, cu multe biruinte si multe roade duhovnicesti!