O emotie

Sunt un tip prea sentimental.
De-asta m-am grabit sa-i spun sotiei ca o iubesc inca de la a doua intalnire.
Amuzata, ea a zambit timid si apoi a privit spre cer.
O parte din mine totdeauna a recunoscut ca ea e mai desteapta.
Acum imi dau seama ca stia ceva de care eu n-aveam habar.
Dupa doua luni de intalniri ne-am logodit, si dupa alte trei luni ne-am casatorit.
In tot acest timp eu ardeam de iubire la fel ca la acea intalnire la care-i spusesem ca o iubesc.
Dar cand ne-am casatorit, totul s-a schimbat.
Casatoria, mai repede decat eram pregatit, a evaporat toata emotia pe care o simteam, indiferent ce am facut eu ca sa o mentin.
Ce sa simti cand discuti bugetul cu ea? sau cand incepe o cearta? sau cand se ia de mine ca-mi pun sosetele pe jos?
Ma innebunea faptul ca sentimentul acela, care era de fapt iubirea, disparuse cu desavarsire.
(...)
A trebuit sa admit: nu mi-am iubit sotia atunci cand ne-am casatorit. Dragostea nu este o emotie. E mai degraba o actiune de a darui celuilalt, de a pune nevoile altuia mai presus de ale tale.
Ceea ce simteam inainte de casatorie era ceva doar pentru mine: o emotie in pieptul meu, pe care doream sa o simt din egoism.
De cand mi-am schimbat conceptia despre iubire sunt tot mai socat ce mesaje despre ce inseamna dragostea primesc tinerii. De la Disney la muzica si cinematografia moderna toate vand o mare minciuna: dragostea e o emotie pe care o ai inainte de casatorie care dureaza in mod magic la nesfarsit.
O natiune intreaga vaneaza emotiile pe care le aveau cand mergeau la intalnire. O natiune intreaga viseaza sa traiasca un film Disney.
(dupa acest articol)