Cum gandim

Printre cunostintele noastre se numara si o familie in care doamna lucreaza in Bucuresti si asigura cea mai mare parte din venitul familiei, iar domnul se ocupa de cei doi copii ai lor. Prin pozitia sa sociala, doamna respectiva a mijlocit pentru angajarea unei prietene, facandu-si la randul ei obligatii fata de directorul institutiei unde a pus o vorba buna. Prietena nu a contribuit financiar cu nimic la obtinerea mult ravnitului post.
Dupa un timp sotii celor doua se intalnesc in piata. Dupa salutul de rigoare, sotul "prietenei" il intreaba pe sotul persoanei sus-puse:
"Mai lucreaza, ba, nevasta-ta acolo?"
Mai cizelat, cel de-al doilea ii raspunde:
"Da. De ce? Aveti probleme?"
"Nu, ba, da voiam sa te-ntreb si eu: asta numesti tu familie?"
Auzind relatarea celor de mai sus reactia mea a fost: "Ce nesimtit!", iar reactia sotului meu: "Pai daca a facut un bine va avea cu atat mai multa binecuvantare de la Dumnezeu cu cat nu asteapta rasplata de la oameni, nici macar sub forma de recunostinta."
Asta-mi place la el, ca la prima strigare arata ca e structurat pe dinauntru dupa cum predica si in afara. Eu doar ma silesc...

 tot el o invata pe Elena sa manance cu betele :)