Gunoieri

De la fereastra mea vad bulevardul si trecatorii grabiti, urmandu-si fiecare drumul lui. Pe multi ii stiu din vedere, desi ei nu ma observa pe mine cum stau in zilele ploioase cu bebelusa mea la geam ca sa vada animatia strazii si sa-i mai treaca dorul de plimbare.
 De cand m-am mutat am remarcat lucrarea ascunsa a unui om despre care nu stiu nimic in afara de comportamentul lui, care-l recomanda a fi bine intentionat. Pe strada pe jos sunt aruncate tot felul de gunoaie (resturi, ambalaje), desi cosuri de gunoi sunt la fiecare suta de metri si inca n-au fost vandalizate iremediabil de tinerii plini de energie (negativa) ai orasului. El se opreste putin din mers, priveste imprejur sa nu fie observat (smerenie sau jena nu stiu), apoi strange gunoaiele de pe trotuar si din spatiul verde si le pune in cosul de pe stalp. Azi chiar am vazut cum a strans tot ce imprastiasera cainii dintr-o plasa de gunoi menajer aruncata din comoditate de vecinul meu de bloc sub cosul din bulevard (la container ii era greu vecinului sa se abata, doar e in spatele blocului, nu e chiar in drumul lui spre paine).

Si sotul meu are o "preocupare" asemanatoare, pentru care eu, in mandria si egoismul meu, il critic si il cert. Avem un vecin alcoolic, care, venind de la carciuma, nu mai rezista pana acasa si isi face nevoile in scara blocului, chiar langa intrare. Astfel, in zilele in care femeia de serviciu nu are program sa spele, pe casa scarii miroase ca intr-o toaleta publica si trebuie sa fii atent unde calci. Nesuferind situatia si vazand ca nimeni altcineva nu se implica, la miezul noptii, "popa" coboara cu galeata cu apa si detergent si o matura mai veche si curata zona.

Imi aduc aminte cum am fost odata la Petru-Voda si am intrat cu greata in WC-urile din curtea manastirii. In urma mea a intrat o femeie cu un mop si o galeata si a inceput sa-si faca treaba cantand. Avea o fata senina si chiar fericita as putea spune. Am intrebat-o daca nu ii vine greu sa faca asta. Mi-a raspuns ca e o ascultare care ii place foarte mult, fiindca o ajuta sa cugete la uraciunea pacatelor ei si sa se bucure ca Domnul a iertat-o, redandu-i iar frumusetea cea pierduta.